ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2331/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bacău sub nr. 208/110/2007, reclamanta SC A. SRL a chemat în

judecată pe pârâta SC I. SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei

la plata sumei de 374.603 lei reprezentând daune. Pârâta a formulat cerere de

chemare în garanție în contradictoriu cu E.O.M., solicitând obligarea acesteia

la plata sumei de 374.603 lei.

Prin sentința civilă nr. 208/2007 a

Tribunalului Bacău a fost admisă excepția de necompetență teritorială și în

temeiul dispozițiilor art. 158 raportat la art. 10 pct. 4 C. proc. civ., cauza

a fost declinată în favoarea Tribunalului Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, sub nr. 20968/3/2007, iar

prin sentința comercială nr. 11685 din 4 noiembrie 2008 a fost respinsă

acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I. SA

și chemata în garanție E.O.M. SA, ca neîntemeiată.

A fost respinsă ca lipsită de interes

cererea de chemare în garanție formulată de pârâta, în contradictoriu cu E.O.M.

SA.

Împotriva sentinței nr. 11685/2008,

pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială, a formulat apel reclamanta

SC A. SRL, iar prin decizia comercială nr. 339 din 1 octombrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a Vl-a comercială, a fost admis apelul formulat de

reclamantă, a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost

admisă acțiunea formulată de SC A. SRL, iar pârâta SC I. SA a fost obligată să

plătească reclamantei suma de 1.429.998 lei cu

titlu

de daune interese și 9.935 lei cheltuieli de judecată. Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin decizia comercială nr. 1655 din

11 mai 2010, Înalta Curte a admis recursul declarat de pârâta SC I. SA

București împotriva deciziei nr. 339 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel București, a fost casată decizia recurată, cauza fiind trimisă pentru

re judecare.

În motivarea deciziei, instanța de

casare a reținut, în esență, că instanța nu s-a pronunțat pe cererea de chemare

în garanție a SC E.O.M. SA situație în care în raport de dispozițiile art. 312

alin. (5) C. proc. civ., decizia a fost casată, cauza fiind trimisă la aceiași

instanță pentru soluționarea cererii de chemare în garanție corelat cu soluția

dată cererii principale.

După casarea cu trimitere, Curtea de

Apel București, secția a Vl-a comercială, prin decizia comercială nr. 410 din

21 octombrie 2010, a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a apelantei

în ceea ce privește soluția dată cererii de chemare în garanție, a fost admisă

excepția lipsei de interes și în consecință a fost respins ca lipsit de interes

apelul declarat de apelanta SC A. SRL împotriva sentinței

civile

nr. 11685/2008 pronunțată de

Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în ceea ce privește soluția

dată cererii de chemare în garanție în contradictoriu cu intimatele SC I. SA și

SC E.O.M. SA.

În motivarea deciziei pronunțate în

rejudecare, instanța de apel a reținut că apelanta reclamantă SC A. SA nu

justifică un interes în a ataca soluția dată de prima instanță cererii de

chemare în garanție, în condițiile în care nu există un raport juridic direct

între reclamantă și chemata în garanție.

Numai pârâta SC I. SA ar fi fost

interesată să atace soluția dată de Tribunalul București cererii de chemare în

garanție, însă aceasta nici nu a declarat apel, nici nu a aderat la apelul

formulat de SC A. SRL.

Împotriva deciziei comercială nr.

410/2010 pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs pârâta SC I.

SA, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate

deoarece instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 315 C. proc. civ.,

prin nerespectarea deciziei de casare,

evitând să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

recurenta arată că instanța de apel, în rejudecare a ignorat dispozițiile

deciziei de casare, lăsând nesoluționată pe fond cererea de chemare în garanție

a SC E.O.M. SA. Prin decizia de casare s-a stabilit că în contextul schimbării

în apel a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii cererii principale,

păstrarea măsurii de respingere ca lipsită de interes a cererii de chemare în

garanție, apare ca necorelată cu soluția dată cererii principale. Instanța de

apel încălcând dispozițiile

art. 315

a respins apelul ca lipsit de interes cu nesocotirea deciziei de casare.

Intimata SC E.O.M. SA, a formulat

întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului, ca nefondat,

invocând totodată

excepția nulității

arătând că motivele de recurs prezentate de

recurenta SC I. SA nu se

încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepția

nulității recursului, constată că este neîntemeiată întrucât recurenta s-a

conformat dispozițiilor înscrise în art. 302

1

și art. 304 C. proc.

civ., în cererea de recurs recurenta indicând temeiul de drept și motivele de

nelegalitate.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate, se constată că recursul este fondat.

Astfel, Înalta Curte, prin decizia nr.

1655/2010, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel și, mai

mult, a dat indicații precise în legătură cu motivele casării respective pentru

ca instanța de fond să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție.

Rejudecând cauza, instanța de apel era

obligată potrivit

art. 315

C. proc.

civ., să se conformeze

indicațiilor

din decizia de casare referitoare la cererea de chemare în garanție.

Ignorând aceste indicații și admițând

excepția lipsei de interes a apelantei SC A. SRL (excepție invocată din oficiu)

curtea de apel a încălcat dispozițiile art. 315 C. proc. civ., fapt ce atrage

casarea hotărârii ca fiind pronunțată cu încălcarea legii.

În consecință, Înalta Curte, în

temeiul dispozițiilor

art. 312

C.

proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta SC I. SA, casează decizia

recurată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe pentru a se

conforma indicațiilor din decizia

1655/2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru a se pronunța pe

cererea de chemare în garanție formulată de recurenta pârâtă SC I. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului

invocată de intimata-chemată în garanție E.O.M. SA IAȘI.

Admite recursul declarat de pârâta SC

I. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 410 din 21 octombrie 2010 a

Curții de Apel București - Secția a Vi-a comercială, casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 iunie 2011.