ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2331/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 208/110/2007, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 374.603 lei reprezentând daune. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu E.O.M., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 374.603 lei. Prin sentința civilă nr. 208/2007 a Tribunalului Bacău a fost admisă excepția de necompetență teritorială și în temeiul dispozițiilor art. 158 raportat la art. 10 pct. 4 C. proc. civ., cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, sub nr. 20968/3/2007, iar prin sentința comercială nr. 11685 din 4 noiembrie 2008 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I. SA și chemata în garanție E.O.M. SA, ca neîntemeiată. A fost respinsă ca lipsită de interes cererea de chemare în garanție formulată de pârâta, în contradictoriu cu E.O.M. SA. Împotriva sentinței nr. 11685/2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială, a formulat apel reclamanta SC A. SRL, iar prin decizia comercială nr. 339 din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a Vl-a comercială, a fost admis apelul formulat de reclamantă, a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea formulată de SC A. SRL, iar pârâta SC I. SA a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.429.998 lei cu titlu de daune interese și 9.935 lei cheltuieli de judecată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Prin decizia comercială nr. 1655 din 11 mai 2010, Înalta Curte a admis recursul declarat de pârâta SC I. SA București împotriva deciziei nr. 339 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost casată decizia recurată, cauza fiind trimisă pentru re judecare. În motivarea deciziei, instanța de casare a reținut, în esență, că instanța nu s-a pronunțat pe cererea de chemare în garanție a SC E.O.M. SA situație în care în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., decizia a fost casată, cauza fiind trimisă la aceiași instanță pentru soluționarea cererii de chemare în garanție corelat cu soluția dată cererii principale.

După casarea cu trimitere, Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, prin decizia comercială nr. 410 din 21 octombrie 2010, a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a apelantei în ceea ce privește soluția dată cererii de chemare în garanție, a fost admisă excepția lipsei de interes și în consecință a fost respins ca lipsit de interes apelul declarat de apelanta SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 11685/2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în ceea ce privește soluția dată cererii de chemare în garanție în contradictoriu cu intimatele SC I. SA și SC E.O.M. SA. În motivarea deciziei pronunțate în rejudecare, instanța de apel a reținut că apelanta reclamantă SC A. SA nu justifică un interes în a ataca soluția dată de prima instanță cererii de chemare în garanție, în condițiile în care nu există un raport juridic direct între reclamantă și chemata în garanție.

Numai pârâta SC I. SA ar fi fost interesată să atace soluția dată de Tribunalul București cererii de chemare în garanție, însă aceasta nici nu a declarat apel, nici nu a aderat la apelul formulat de SC A. SRL. Împotriva deciziei comercială nr. 410/2010 pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs pârâta SC I. SA, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate deoarece instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 315 C. proc. civ., prin nerespectarea deciziei de casare, evitând să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel, în rejudecare a ignorat dispozițiile deciziei de casare, lăsând nesoluționată pe fond cererea de chemare în garanție a SC E.O.M.

SA. Prin decizia de casare s-a stabilit că în contextul schimbării în apel a sentinței primei instanțe, în sensul admiterii cererii principale, păstrarea măsurii de respingere ca lipsită de interes a cererii de chemare în garanție, apare ca necorelată cu soluția dată cererii principale. Instanța de apel încălcând dispozițiile art. 315 a respins apelul ca lipsit de interes cu nesocotirea deciziei de casare. Intimata SC E.O.M. SA, a formulat întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului, ca nefondat, invocând totodată excepția nulității arătând că motivele de recurs prezentate de recurenta SC I. SA nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, constată că este neîntemeiată întrucât recurenta s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 1 și art. 304 C. proc.

civ., în cererea de recurs recurenta indicând temeiul de drept și motivele de nelegalitate. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, se constată că recursul este fondat. Astfel, Înalta Curte, prin decizia nr. 1655/2010, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel și, mai mult, a dat indicații precise în legătură cu motivele casării respective pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra cererii de chemare în garanție. Rejudecând cauza, instanța de apel era obligată potrivit art. 315 C. proc. civ., să se conformeze indicațiilor din decizia de casare referitoare la cererea de chemare în garanție. Ignorând aceste indicații și admițând excepția lipsei de interes a apelantei SC A. SRL (excepție invocată din oficiu) curtea de apel a încălcat dispozițiile art. 315 C. proc.

civ., fapt ce atrage casarea hotărârii ca fiind pronunțată cu încălcarea legii. În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta SC I. SA, casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe pentru a se conforma indicațiilor din decizia 1655/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru a se pronunța pe cererea de chemare în garanție formulată de recurenta pârâtă SC I. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-chemată în garanție E.O.M. SA IAȘI. Admite recursul declarat de pârâta SC I. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 410 din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel București - Secția a Vi-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.