ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2361/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2361/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 16 iunie 2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 4613/110/2007,

Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a admis

excepția lipsei calității de reprezentant a SC P. SRL Bacău a numitei T.E.,

invocată de pârâta SC A.G.N. G. SRL Bacău și chemata în garanție SC R. SRL

Bacău și a anulat acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Bacău prin

administrator T.E.; a admis excepția lipsei calității procesuale active a

intervenientei în interes propriu T.E. și a respins pentru lipsa calității

procesuale active cererea de intervenție în nume propriu formulată de aceasta;

a respins cererea de chemare în garanție a SC R.C. SRL Bacău formulată de

pârâta SC A.G.N. G. SRL Bacău ca nefondată.

Instanța de fond în

considerentele sentinței, a reținut că cererea principală viza evacuarea

pârâtei din spațiul comercial situat în Bacău, în baza titlului de proprietate

reprezentat de sentința civilă nr. 356 din 29 septembrie 2005, definitivă și

irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Pârâta a formulat

cerere de chemare în garanție împotriva SC R. SRL, precizând că deține spațiul

de la această societate, titular al dreptului de proprietate asupra aceluiași

spațiu. A formulat, totodată, o cerere de arătare a titularului dreptului, iar

prin întâmpinare, a invocat o serie de excepții și a cerut respingerea ca

neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Instanța a apreciat

ca fondată excepția lipsei calității de reprezentant al SC P. SRL Bacău a

numitei T.E., motivat de faptul că societatea a fost dizolvată prin sentința

civilă nr. 1534 din 11 decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul

nr. 8657/2000, pentru nemajorarea capitalului social, radierea din Registrul

Comerțului intervenind la data de 9 mai 2006, conform mențiunii nr. 15072. S-a

mai reținut că deși acțiunea a fost formulată anterior radierii societății

comerciale, dizolvarea în care intrase societatea atrăgea deschiderea

procedurii de lichidare; or, acțiunea în evacuare introdusă de societate prin T.E.

excede operațiunii de lichidare.

Instanța de fond a

admis și excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei T.E.,

motivat de faptul că societatea avea la constituire doi asociați, iar în urma

intervenirii decesului unuia dintre asociați, reclamanta nu a efectuat

demersuri pentru transformarea societății în societate cu asociat unic; de

asemenea, s-a reținut că la data formulării cererii de intervenție în interes

propriu, societatea era radiată din registrul comerțului.

Cererea de chemare în

garanție formulată de pârâta SC A.G.N. G. SRL împotriva SC R. SRL a fost

respinsă pe considerentul că nu funcționează obligația de garanție, nefiind

îndeplinite prevederile art. 60 alin. (1) C. proc. civ.

Excepția tardivității

cererii de chemare în garanție, invocată de reclamantă a fost analizată din

perspectiva prevederilor art. 61 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se că

această cerere a fost depusă o dată cu întâmpinarea; de altfel, depunerea ei la

un alt termen nu ar fi atras sancțiunea tardivității, ci doar consecința

judecării ei separat de cererea principală.

Față de modul de

soluționare a excepțiilor, expuse anterior, instanța a apreciat că nu se mai

impune analiza celorlalte excepții invocate în cauză, vizând lipsa capacității

procesuale de folosință a SC P. SRL și inadmisibilitatea cererii de arătare a

titularului dreptului; din același considerent nu a mai fost analizată nici

cererea reconvențională formulată de SC R. SRL și cererea de arătarea

titularului dreptului.

Chemata în garanție

SC R. SRL a formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 1062/2008,

motivat de faptul că judecătorul fondului nu s-a pronunțat cu privire la

cererea reconvențională formulată în cauză.

Prin sentința civilă

nr. 162 din 29 aprilie 2009, Tribunalul Bacău a admis cererea de completare a

sentinței civile nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 și a respins ca nefondată

cererea reconvențională formulată de SC R. SRL. S-a reținut incidența

prevederilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.; pe fondul cererii

reconvenționale s-a reținut că doar pârâtul poate formula o asemenea cerere, SC

R. SRL neavând o asemenea calitate și că nu a fost administrată nicio probă

pentru dovedirea cererii reconvenționale.

Împotriva sentinței

civile nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 au formulat apel reclamanta SC P. SRL,

intervenienta T.E. și chemata în garanție SC R. SRL.

Chemata în garanție

SC R. SRL a formulat apel și împotriva sentinței civile nr. 162 din 29 aprilie

2009 pe care a criticat-o tot raportat la faptul că judecătorul fondului nu

s-ar fi pronunțat cu privire la cererea reconvențională, deși achitase o taxă

de timbru considerabilă.

Prin decizia nr. 58

din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC P. SRL Bacău

și a schimbat în parte sentința nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 în sensul

admiterii cererii de chemare în judecată și evacuării pârâtei SC A.G.N. G. SRL

Bacău din spațiul comercial situat în Bacău; a anulat ca netimbrat apelul

declarat de chemata în garanție SC R. SRL Bacău împotriva aceleiași sentințe și

a respins ca nefondat apelul declarat de chemata în garanție împotriva

sentinței civile nr. 162 din 29 aprilie 2009; a menținut sentința civilă nr.

1062 din 5 noiembrie 2008 în ce privește respingerea cererii de chemare în

garanție.

Completul de apel a

apreciat greșita soluționare a excepției lipsei calității de reprezentant al SC

P. SRL Bacău a numitei T.E., reținând că împrejurarea dizolvării și radierii

societății nu exclude dreptul asociatului de reprezentant al societății, precum

și acela de a avea calitate procesuală activă în protejarea patrimoniului

societății.

S-a mai reținut că

după dizolvarea societății nu a fost numit un lichidator, astfel încât nu a

încetat mandatul de reprezentant al lui T.E.

Pentru aceleași

considerente, instanța de apel a apreciat ca fiind greșit soluționată și

excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei T.E. și că nu se

impune aplicarea prevederilor art. 297 C. proc. civ., dată fiind vechimea

cauzei, înregistrată pe rolul instanțelor în anul 2005, precum și faptul că a

mai suferit o casare cu trimitere spre rejudecare, apreciindu-se că o nouă

casare cu trimitere spre rejudecare ar fi pur formală.

Curtea de Apel Bacău

a constatat neîndeplinirea obligației legale de timbrare de către chemata în

garanție SC R. SRL Bacău, timbraj necesar pentru soluționarea căii de atac

declarate împotriva sentinței civile nr. 1062 din 5 noiembrie 2008, astfel că

au dispus anularea acestei cereri.

Apelul declarat de

chemata în garanție împotriva sentinței civile nr. 162 din 29 aprilie 2009 a

fost apreciat ca neîntemeiat, instanța reținând că dată fiind respingerea

cererii reconvenționale de către judecătorul fondului, nu puteau fi acordate

cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru aferentă acestei

cereri.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2145 din 8 iunie 2010

a admis recursurile declarate de pârâta SC A.G.N. G. SRL Bacău și chemata în

garanție SC R. SRL Bacău împotriva deciziei nr.58 din 30 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

pe care a casat-o și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

Curtea de Apel Bacău,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

comercială nr. 101 din 30 noiembrie 2010 a admis apelul formulat de intervenienta

în nume propriu - T.E. și de S.C. R. S.R.L. Bacău în contradictoriu cu

intimata-pârâtă S.C. A.G.N. G. S.R.L. Bacău.

A desființat

sentințele 1062 din 5 noiembrie 2008 și 162 din 29 aprilie 2009 pronunțate de

Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4613/110/2007 și a trimis cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

A respins apelul

formulat de reclamanta S.C. P. & Co S.R.L. Bacău declarat împotriva

acelorași sentințe ca fiind formulat de o persoană fără capacitate de

folosință.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

În fapt, SC P. &

Co S.R.L. s-a constituit cu doi asociați, P.M. și T.E. și că potrivit art. 15

din contractul de societate, aceasta a fost administrată de ambii asociați, cu

competență nelimitată, iar în anul 1994 a decedat asociatul și administratorul P.M.

Prin sentința 1543

din 11 decembrie 2000 s-a dispus dizolvarea societății ca urmare a nemajorării

capitalului social conform art. VI alin. (1) O.U.G. 32/1997, iar la data de 20

martie 2006 S.C. P. S.R.L. a formulat cererea de evacuare a S.C. A.G.N. Grup

S.R.L. pe cale de ordonanță președințială, iar în data de 17 mai 2006

reclamanta și-a modificat cererea solicitând evacuarea pe calea dreptului

comun.

În data de 9 mai 2006

societatea reclamantă a fost radiată din oficiu, conform art. 31 din Legea

359/2004, iar la data de 14 iunie 2006 T.E. a solicitat să fie menționată în

calitate de reclamantă alături de societate, instanța calificând cererea sa ca pe

o cerere de intervenție în interes propriu.

Așadar, față de

dispozițiile art. 228 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, societatea reclamantă

putea să-și asume drepturi și obligații în interesul lichidării, instanța

reținând că aceasta a formulat acțiunea cu respectarea limitei capacității de

exercițiu a acesteia la data formulării cererii având calitate procesuală

activă. Promovarea acțiunii în numele societății de către administratorul acesteia

poate angaja răspunderea acestuia față de societatea comercială însă nu

constituie un motiv de nulitate a actului de procedură efectuat de societatea

reclamantă prin administratorul statutar.

Față de dispozițiile

art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 instanța a reținut că prin radierea

reclamantei, deși aceasta a pierdut capacitatea procesuală, drepturile

procesuale ale acesteia s-au transmis asociaților, aceștia urmând să exercite

în nume propriu toate drepturile și obligațiile referitoare la bunul aflat în

litigiu, astfel că T.E. are calitate procesuală activă, aceasta având calitate

de reclamantă, și cum acțiunea în evacuare este un act administrativ, acesta

poate fi exercitat de oricare coproprietar, când bunul se află într-un asemenea

regim de proprietate.

A constatat că S.C. P.

& Co S.R.L. nu mai are personalitate juridică și că aceasta nu mai poate

să-și exercite drepturile procesuale, capacitatea de folosință a acesteia

încetând.

Referitor la

apelurile formulate de S.C. R. S.R.L., instanța a reținut că instanța de fond,

deși prin sentința 162/2009 a respins cererea ca nefondată, în fapt, așa cum

rezultă din considerente cererea nu a fost soluționată în fond deoarece

chematul în garanție nu ar putea formula cerere reconvențională, sub acest

aspect criticile apelantei formulate în cele două cereri de apel apar ca

fondate.

Împotriva menționatei

decizii, pârâta S.C. A.G.N. G. S.R.L. Bacău a declarat recurs, în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru

nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și

pe fond respingerea apelului formulat de intervenienta T.E. ca nefondat.

În criticile

formulate, recurenta intervenientă a susținut în esență următoarele:

- în mod greșit

Curtea de Apel Bacău a admis apelul formulat de intervenienta în nume propriu T.E.,

respingând excepțiile invocate de societatea sa în fața instanței de fond,

respectiv excepția lipsei calității de reprezentant al societății în persoana

numitei T.E. și excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei T.E.

Recurenta pârâtă a

susținut că instanța de apel a pornit de la o premisă eronată, considerând că T.E.

are calitatea de reclamantă în cauză, fără să aibă în vedere că cererea era

informă, fiind formulată și semnată de avocatul reclamantei SC P. & Co SRL

Bacău, societate care era dizolvată și radiată în momentul formulării cererii,

aceasta nemaiavând capacitate procesuală, cu atât mai mult cu cât în statutul

său nu a existat nici o prevedere expresă ca la decesul unui asociat,

societatea poate să-și continue activitatea ca un SRL, cu unic asociat.

- greșit a calificat

instanța de apel acțiunea sa în evacuare ca fiind un act de administrare care

se poate exercita de orice coproprietar, cu atât mai mult cu cât între

așa-zisele reclamante nu au existat niciodată raporturi juridice locative care

să izvorască dintr-un contract.

Înalta Curte în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., a luat în examinare excepția nulității recursului.

Deși recurenta pârâtă

formulează critici se reține că acestea nu fac referire la dispozițiile art. 304

C. proc. civ., iar dezvoltările motivelor de recurs făcute nu indică în mod

concret dispoziția legală încălcată sau greșit aplicabilă, astfel că acestea nu

pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, și nici nu pot

face obiectul controlului de legalitate.

Conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor.

Potrivit art. 304 C.

proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motivele de nelegalitate prevăzute expres la pct. 1-9, iar potrivit

dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cum din criticile

dezvoltate în scris în motivarea recursului nu rezultă greșita aplicare și

interpretare a vreunei dispoziții legale de către instanța de apel,

mărginindu-se să reia relatarea situației de fapt, aserțiuni a căror încadrare

din oficiu într-unul din motivele prevăzute de legea procedurală este

imposibilă, cu aplicarea art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

urmează a se constata nulitatea recursului pârâtei.

Analizând recursul

pârâtei și din perspectiva prevederilor art. 304

1

C. proc. civ. nu

se constată existența altor aspecte de natură a conduce la casarea sau

modificarea hotărârii din apel.

Cum în cauză nu se

identifică nici motive de ordine publică de natura celor prevăzute la art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și va constata nul recursul declarat de pârâta SC

A.G.N. G. SRL Bacău.

La data de 15 iunie

2011, recurenta pârâtă a depus prin fax precizări la motivele de recurs.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă

legea nu dispune altfel, iar recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs [art. 303 alin. (1) C. proc. civ.].

Față de aceste

prevederi, precizările făcute de recurenta pârâtă depuse la dosar, nu vor fi

examinate, acestea fiind depuse cu depășirea termenului legal de 15 zile.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitarea

cererii de recurs formulată de pârâta SC A.G.N. G. SRL BACĂU împotriva deciziei

nr. 101 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2011.