ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 610/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1404,

pronunțată la data de 14 noiembrie 2007, secția comercială

și de contencios administrativ a Tribunalului Bacău, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC M.C.

SRL; a admis acțiunea formulată de reclamanta SCM E. SC Bacău,

în contradictoriu cu susnumita pârâtă, a dispus evacuarea acesteia din

spațiul comercial în suprafață de 27 mp, situat în Bacău,

încheiat cu SC A. SRL, conform protocolului de predare – primire din data de 13

februarie 2006 și a schiței anexe la acesta și a obligat pe

pârâtă să plătească reclamantei suma de 10 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, cu referire la excepția lipsei

calității procesuale pasive, invocată de pârâtă, că

procesul – verbal de evacuare din data de 4 iulie 2007, nu are

relevanță, întrucât respectiva evacuare s-a făcut la solicitarea

SCM M.I. Bacău, în baza sentinței Tribunalului Bacău nr. 44 din 7

februarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1009/2006 și

privește un alt spațiu comercial, ce a făcut obiectul

contractului de închiriere din 16 decembrie 2004, apreciind ca fiind lipsite de

relevanță și celelalte înscrisuri depuse în susținerea

evocatei excepții.

În ce privește fondul

cauzei, aceeași instanță a reținut, în principal, că,

în cauză, s-a făcut dovada că între reclamantă și

pârâtă au existat raporturi juridice de obligație, derivate din

contractul de închiriere cu valabilitate până la data de 31 decembrie

2004, pentru o suprafață de 180 mp, în care este inclusă și

suprafața în litigiu și că pârâta nu a dat curs invitației

reclamantei de a reglementa, pe bază de contract, modul de folosire, în

continuare, a spațiului în litigiu, prejudiciind-o prin conduita sa

culpabilă de folosința bunului care i-ar fi adus venituri certe.

Tribunalul a reținut,

de asemenea, că nu poate fi primită cererea reclamantei de repunere

pe rol a cauzei după închiderea dezbaterilor, motivată de faptul

că înțelege să renunțe la excepția lipsei calității

procesuale pasive, pe care instanța a pus-o în discuție cu ocazia

soluționării cauzei pe fond, nefiind incidente, în această

situație, prevederile art. 246 alin. (4) C. proc. civ.

Apelul formulat de

pârâtă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat,

prin decizia nr. 14/A, pronunțată la data de 24 februarie 2009, de secția

comercială, maritimă și fluvială a Curții de Apel

Galați, învestită cu soluționarea acestei cereri, urmare a

Încheierii Înaltei Curți de Casație și Justiție din 14

octombrie 2008, prin care s-a dispus strămutarea dosarului nr. 1843/110/2006

de la Curtea de Apel Bacău la această instanță.

Pentru a pronunța

menționata decizie, instanța de apel a reținut că

tribunalul a dat o corectă soluționare cererii privind arătarea

titularului dreptului formulată de pârâtă, respinsă, ca

inadmisibilă, prin Încheierea din data de 5 septembrie 2007, cu motivarea

că nu întrunește cerințele art. 64 C. proc. civ., considerând

că o astfel de cerere nu poate fi folosită în cadrul unei

acțiuni în evacuare, acțiune posesorie personală, care nu-și

are izvorul într-un contract de închiriere; că prima instanță a

reținut corect că reclamanta are calitate procesuală

activă, fiind succesoare în drepturi a SCM A.C., ca urmare a

divizării acesteia; că pârâta are calitate procesuală

pasivă, deoarece ocupă fără drept un imobil, încălcând

dreptul de folosință al intimatei – reclamante; că prima

instanță a stabilit corect obiectul cererii de chemare în

judecată, atât în considerente cât și în dispozitiv, respectiv

spațiul comercial în suprafață de 27 mp; că dispozițiile

art. 244 alin. (1) pct. 1 reglementează suspendarea facultativă, iar

prin sentința nr. 76/20 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. 5331/110/2007,

pe a cărui existență s-a bazat cererea de suspendare,

acțiunea a fost respinsă; că repunerea pe rol a cauzei este

operațiunea ce are loc cu respectarea dispozițiilor art. 151 C. proc.

civ., piesele dosarului neatestând contrariul.

Cu referire la fondul

cauzei, instanța de control a reținut că prima

instanță a interpretat corect înscrisurile administrate în

probațiune și apărările referitoare la contractul de

comodat, care nu-i este opozabil intimatei – reclamante, concluzionând, corect,

că intimata – reclamantă a moștenit de la SCM A.C. un

spațiu comercial, nu un contract care și-a încetat existența,

neavând relevanță anul din care pârâta a continuat să exercite o

stăpânire de fapt asupra acestui spațiu, atât timp cât acest lucru

s-a exercitat fără un titlu valabil, iar locațiunea nu transmite

dreptul de proprietate.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta – pârâtă, invocând dispozițiile „art.

304 și următoarele C. proc. civ.”.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că instanța de apel a modificat

cadrul procesual, considerând că se impune evacuarea apelantei – pârâte

din imobilul în litigiu, întrucât intimata – reclamantă ar fi dobândit

acest imobil urmare a divizării SCM A.C. și a acordat mai mult decât

s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, dând o dezlegare greșită

incidenței contractului și sentinței civile nr. 44 din 7

februarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1009/2006, iar

hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii,

prin referirile la modul în care societatea intimată ar fi dobândit

spațiul comercial în discuție și prin faptul de a se fi

considerat corectă soluția respingerii cererii de arătare a

titularului dreptului, ca inadmisibilă, fiind dată cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii, atât cu privire la excepțiile

invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale active

a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei și excepția lipsei de obiect, cât și cu privire la

fondul cauzei, critici ce pot fi încadrate, cu aplicarea dispozițiilor art.

306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7 și

9 C. proc. civ. – recurenta neprecizând relevanța reiterării

aspectelor vizând fondul cauzei, față de decizia atacată și

de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează

asupra obiectului recursului.

Recursul este nefondat.

Este de observat că

instanța de control judiciar, ținând seama de limitele învestirii

prin cererea de apel și cercetând cauza numai cu referire la motivele

indicate prin această cerere, raportându-se la ceea ce s-a judecat în

prima instanță, nu a depășit cadrul procesual stabilit în

fața acesteia, cum eronat susține recurenta, așa încât nu se

poate reține incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ.; că motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C.

proc. civ., care este expresia principiului disponibilității și

a obligației instanței de a se pronunța asupra cererilor deduse

judecății, nu-și găsește justificare în cauză,

întrucât apelul a fost respins, iar instanța de apel nu a rejudecat

cererea de chemare în judecată spre a se pronunța, ea

însăși, asupra fondului acesteia; că aspectele evocate de

recurentă nu constituie motive contradictorii în sensul art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. și înlătură aplicarea acestui text legal și

că instanța de apel a apreciat, cu justețe, că

excepțiile invocate în cauză și-au găsit o corectă

și legală soluționare, asemeni fondului pricinii, recurenta

neprecizând, de altfel, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din

perspectiva cerințelor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., mulțumindu-se

să reitereze apărările formulate în speță pe cale de

excepție și pe fond.

Așa fiind, în temeiul art.

312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC M.C. SRL Bacău, împotriva deciziei Curții de Apel

Galați nr. 14 din 24 februarie 2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.