ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 610/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1404, pronunțată la data de 14 noiembrie 2007, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Bacău, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC M.C. SRL; a admis acțiunea formulată de reclamanta SCM E. SC Bacău, în contradictoriu cu susnumita pârâtă, a dispus evacuarea acesteia din spațiul comercial în suprafață de 27 mp, situat în Bacău, încheiat cu SC A. SRL, conform protocolului de predare – primire din data de 13 februarie 2006 și a schiței anexe la acesta și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 10 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut, cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă, că procesul – verbal de evacuare din data de 4 iulie 2007, nu are relevanță, întrucât respectiva evacuare s-a făcut la solicitarea SCM M.I. Bacău, în baza sentinței Tribunalului Bacău nr. 44 din 7 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1009/2006 și privește un alt spațiu comercial, ce a făcut obiectul contractului de închiriere din 16 decembrie 2004, apreciind ca fiind lipsite de relevanță și celelalte înscrisuri depuse în susținerea evocatei excepții.

În ce privește fondul cauzei, aceeași instanță a reținut, în principal, că, în cauză, s-a făcut dovada că între reclamantă și pârâtă au existat raporturi juridice de obligație, derivate din contractul de închiriere cu valabilitate până la data de 31 decembrie 2004, pentru o suprafață de 180 mp, în care este inclusă și suprafața în litigiu și că pârâta nu a dat curs invitației reclamantei de a reglementa, pe bază de contract, modul de folosire, în continuare, a spațiului în litigiu, prejudiciind-o prin conduita sa culpabilă de folosința bunului care i-ar fi adus venituri certe. Tribunalul a reținut, de asemenea, că nu poate fi primită cererea reclamantei de repunere pe rol a cauzei după închiderea dezbaterilor, motivată de faptul că înțelege să renunțe la excepția lipsei calității procesuale pasive, pe care instanța a pus-o în discuție cu ocazia soluționării cauzei pe fond, nefiind incidente, în această situație, prevederile art. 246 alin. (4) C. proc.

civ. Apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 14/A, pronunțată la data de 24 februarie 2009, de secția comercială, maritimă și fluvială a Curții de Apel Galați, învestită cu soluționarea acestei cereri, urmare a Încheierii Înaltei Curți de Casație și Justiție din 14 octombrie 2008, prin care s-a dispus strămutarea dosarului nr. 1843/110/2006 de la Curtea de Apel Bacău la această instanță. Pentru a pronunța menționata decizie, instanța de apel a reținut că tribunalul a dat o corectă soluționare cererii privind arătarea titularului dreptului formulată de pârâtă, respinsă, ca inadmisibilă, prin Încheierea din data de 5 septembrie 2007, cu motivarea că nu întrunește cerințele art. 64 C. proc.

civ., considerând că o astfel de cerere nu poate fi folosită în cadrul unei acțiuni în evacuare, acțiune posesorie personală, care nu-și are izvorul într-un contract de închiriere; că prima instanță a reținut corect că reclamanta are calitate procesuală activă, fiind succesoare în drepturi a SCM A.C., ca urmare a divizării acesteia; că pârâta are calitate procesuală pasivă, deoarece ocupă fără drept un imobil, încălcând dreptul de folosință al intimatei – reclamante; că prima instanță a stabilit corect obiectul cererii de chemare în judecată, atât în considerente cât și în dispozitiv, respectiv spațiul comercial în suprafață de 27 mp; că dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 reglementează suspendarea facultativă, iar prin sentința nr. 76/20 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. 5331/110/2007, pe a cărui existență s-a bazat cererea de suspendare, acțiunea a fost respinsă; că repunerea pe rol a cauzei este operațiunea ce are loc cu respectarea dispozițiilor art. 151 C. proc.

civ., piesele dosarului neatestând contrariul. Cu referire la fondul cauzei, instanța de control a reținut că prima instanță a interpretat corect înscrisurile administrate în probațiune și apărările referitoare la contractul de comodat, care nu-i este opozabil intimatei – reclamante, concluzionând, corect, că intimata – reclamantă a moștenit de la SCM A.C. un spațiu comercial, nu un contract care și-a încetat existența, neavând relevanță anul din care pârâta a continuat să exercite o stăpânire de fapt asupra acestui spațiu, atât timp cât acest lucru s-a exercitat fără un titlu valabil, iar locațiunea nu transmite dreptul de proprietate. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta – pârâtă, invocând dispozițiile „art.

304 și următoarele C. proc. civ.”. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a modificat cadrul procesual, considerând că se impune evacuarea apelantei – pârâte din imobilul în litigiu, întrucât intimata – reclamantă ar fi dobândit acest imobil urmare a divizării SCM A.C.

și a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, dând o dezlegare greșită incidenței contractului și sentinței civile nr. 44 din 7 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1009/2006, iar hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, prin referirile la modul în care societatea intimată ar fi dobândit spațiul comercial în discuție și prin faptul de a se fi considerat corectă soluția respingerii cererii de arătare a titularului dreptului, ca inadmisibilă, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, atât cu privire la excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția lipsei de obiect, cât și cu privire la fondul cauzei, critici ce pot fi încadrate, cu aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., în dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 C. proc. civ. – recurenta neprecizând relevanța reiterării aspectelor vizând fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Recursul este nefondat. Este de observat că instanța de control judiciar, ținând seama de limitele învestirii prin cererea de apel și cercetând cauza numai cu referire la motivele indicate prin această cerere, raportându-se la ceea ce s-a judecat în prima instanță, nu a depășit cadrul procesual stabilit în fața acesteia, cum eronat susține recurenta, așa încât nu se poate reține incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.; că motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., care este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra cererilor deduse judecății, nu-și găsește justificare în cauză, întrucât apelul a fost respins, iar instanța de apel nu a rejudecat cererea de chemare în judecată spre a se pronunța, ea însăși, asupra fondului acesteia; că aspectele evocate de recurentă nu constituie motive contradictorii în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și înlătură aplicarea acestui text legal și că instanța de apel a apreciat, cu justețe, că excepțiile invocate în cauză și-au găsit o corectă și legală soluționare, asemeni fondului pricinii, recurenta neprecizând, de altfel, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva cerințelor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., mulțumindu-se să reitereze apărările formulate în speță pe cale de excepție și pe fond. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.C. SRL Bacău, împotriva deciziei Curții de Apel Galați nr. 14 din 24 februarie 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.