ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1250/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC G.C. SRL Buzău a solicitat instanței ca ; prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâtei SC N.C.C.L. SRL Buzău din spațiul comercial proprietatea reclamantei, situat în Buzău, Str. Lt. Godeanu și obligarea pârâtei la desființarea construcției atașate spațiului comercial. Prin sentința nr. 50 din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta SC G.C. SRL Buzău, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial proprietatea reclamantei și a obligat pârâta la aducerea spațiului comercial la forma de la data încheierii contractului de închiriere.

Prin aceeași hotărâre, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 4.000 lei reprezentând lipsa de folosință a spațiului și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC N.C.C.L. SRL Buzău. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că,prin contractul de închiriere nr. 2 din 1 octombrie 2004, reclamanta a închiriat pârâtei, pe termen de 3 ani, spațiul comercial situat în Buzău, Str. Lt.

Godeanu, iar la expirarea termenului, părțile au convenit închirierea în continuare a spațiului, încheind un nou contract din 20 septembrie 2007. Totodată, s-a mai reținut că pe parcursul derulării contractului, pârâta a efectuat o modificare a spațiului, prin extinderea pe o suprafață de 6 mp, însă prin procesul verbal încheiat ca anexă la contractul de închiriere din 20 septembrie 2007, părțile au convenit ca spațiul comercial să fie predat proprietarului în forma inițială din anul 2004. Referitor la extinderea spațiului comercial, instanța a reținut că aceasta s-a făcut tară autorizație, iar pârâta Primăria Municipiului Buzău a arătat că terenul este proprietatea sa, aflându-se în domeniul public al Municipiului Buzău.

S-a mai reținut că pârâta deține tară niciun temei legal spațiul comercial, ultimul contract de închiriere expirând la data de 30 septembrie 2008. Sentința instanței de fond a fost apelată de către reclamanta SC G.C. SRL Buzău și pârâta SC N.C.C.L. SRL Buzău, iar prin Decizia nr. 80 din 22 mai 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea pârâtei la judecarea apelului și a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința fondului, în sensul obligării pârâtei, alături de suma de 4.000 lei, la plata sumei de 8.600 lei cu titlu de daune pentru lipsa de folosință. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs pârâta SC N.C.C.L.

SRL Buzău, solicitând admiterea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. În argumentarea criticilor formulate, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că decizia atacată este netemeinică și nelegală deoarece instanța nu a avut în vedere toate împrejurările de fapt și de drept, nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precizând că și-a îndeplinit obligațiile rezultate din sentința instanței de fond. A mai arătat că,deși părțile au avut o înțelegere privind renunțarea la judecata apelurilor, reclamanta a acționat cu rea-credință și a insistat în soluționarea apelului. Pentru considerentele ce urmează, Înalta Curte constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC N.C.C.L.

SRL Buzău. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1) același cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanței care a pronunțat hotărârea recurată. Analizând cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., se constată că argumentele aduse nu pot fi încadrate în dispozițiile legale sus menționate și niciunui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul acestui text de lege. In speță, se constată că susținerile recurentei vizează aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor, atribut al instanțelor inferioarele nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar conform art. 302 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va constata nul recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC N.C.C.L. SRL Buzău împotriva Deciziei nr. 80 din 22 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.