ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1250/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de

instanță, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC G.C. SRL Buzău a solicitat

instanței ca

;

prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

evacuarea pârâtei SC N.C.C.L. SRL Buzău din spațiul comercial proprietatea

reclamantei, situat în Buzău, Str. Lt. Godeanu și obligarea pârâtei la

desființarea construcției atașate spațiului comercial.

Prin sentința nr.

50 din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta SC

G.C. SRL Buzău, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial proprietatea

reclamantei și a obligat pârâta la aducerea spațiului comercial la forma de la

data încheierii contractului de închiriere. Prin aceeași hotărâre, instanța a

dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 4.000 lei reprezentând lipsa de

folosință a spațiului și a respins cererea reconvențională formulată de

pârâta-reclamantă SC N.C.C.L. SRL Buzău.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că,prin contractul de

închiriere nr. 2 din 1 octombrie 2004, reclamanta a închiriat pârâtei, pe

termen de 3 ani, spațiul comercial situat în Buzău, Str. Lt. Godeanu, iar la

expirarea termenului, părțile au convenit închirierea în continuare a

spațiului, încheind un nou contract din 20 septembrie 2007.

Totodată, s-a

mai reținut că pe parcursul derulării contractului, pârâta a efectuat o

modificare a spațiului, prin extinderea pe o suprafață de 6 mp, însă prin

procesul verbal încheiat ca anexă la contractul de închiriere din 20 septembrie

2007, părțile au convenit ca spațiul comercial să fie predat proprietarului în

forma inițială din anul 2004. Referitor la extinderea spațiului comercial,

instanța a reținut că aceasta s-a făcut tară autorizație, iar pârâta Primăria

Municipiului Buzău a arătat că terenul este proprietatea sa, aflându-se în

domeniul public al Municipiului Buzău.

S-a mai

reținut că pârâta deține tară niciun temei legal spațiul comercial, ultimul

contract de închiriere expirând la data de 30 septembrie 2008.

Sentința

instanței de fond a fost apelată de către reclamanta SC G.C. SRL Buzău și

pârâta SC N.C.C.L. SRL Buzău, iar prin Decizia nr. 80 din 22 mai 2009, Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

luat act de renunțarea pârâtei la judecarea apelului și a admis apelul

reclamantei, a schimbat în parte sentința fondului, în sensul obligării

pârâtei, alături de suma de 4.000 lei, la plata sumei de 8.600 lei cu titlu de

daune pentru lipsa de folosință.

Împotriva

deciziei sus menționate, a declarat recurs pârâta SC N.C.C.L. SRL Buzău,

solicitând admiterea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca

fiind temeinică și legală.

În

argumentarea criticilor formulate, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că

decizia atacată este netemeinică și nelegală deoarece instanța nu a avut în

vedere toate împrejurările de fapt și de drept, nu a analizat înscrisurile

depuse la dosarul cauzei, precizând că și-a îndeplinit obligațiile rezultate

din sentința instanței de fond. A mai arătat că,deși părțile au avut o

înțelegere privind renunțarea la judecata apelurilor, reclamanta a acționat cu

rea-credință și a insistat în soluționarea apelului.

Pentru

considerentele ce urmează, Înalta Curte constată nulitatea cererii de recurs

formulată de pârâta SC N.C.C.L. SRL Buzău.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată

și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Recursul se

motivează, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin.

(1) același cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

Motivarea

recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin

indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de

altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind

judecata instanței care a pronunțat hotărârea recurată.

Analizând

cererea de recurs în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., se constată

că argumentele aduse nu pot fi încadrate în dispozițiile legale sus menționate

și niciunui alt motiv de nelegalitate din cele reglementate în cuprinsul

acestui text de lege. In speță, se constată că susținerile recurentei vizează

aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de aprecierea dată probelor,

atribut al instanțelor inferioarele nu pot face obiectul controlului judiciar

în această fază procesuală.

Așa

fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în

cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302 alin. (1) lit.

c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a

conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența

motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va constata nul

recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

pârâta SC N.C.C.L. SRL Buzău împotriva Deciziei nr. 80 din 22 mai 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 aprilie 2010.