ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 594/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9 iunie 2009, contestatorul B.G. a solicitat în contradictoriu cu intimații B.A., B.D., P.V., O.C., P.G., M.V., C.G., G.V., G.M., P.M., P.M., R.D. și SC C. SA anularea deciziei nr. 1481 din 19 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 1472/110/2007. Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. Prin decizia nr. 1481 din 19 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a admis excepția tardivității și s-a constatat nul recursul declarat de reclamanții B.G., B.A., B.D., P.V., O.C., P.G., M.V., C.G., G.V., G.M., P.M., P.M.

și R.D. împotriva deciziei nr. 6/ CC din 12 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, fiind obligați recurenții la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata SC C. SA. În motivarea contestației în anulare contestatorul B.G. a arătat în esență, că soluția dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că instanța de recurs în mod greșit a admis excepția tardivității și a constatat nul recursul declarat în cauză, motivat de împrejurarea că decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău i-a fost comunicată contestatorului la data de 25 noiembrie 2008, iar motivele de recurs s-au depus la data de 2 decembrie 2008, astfel că, susține contestatorul recursul a fost motivat în termenul legal, prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. În vederea soluționării contestației în anulare s-a atașat Dosarul nr. 1472/110/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în care s-a pronunțat decizia a cărei contestație se solicită. Intimata SC C. SA a solicitat prin întâmpinarea depusă, respingerea contestației în anulare ca nefondată, apreciind ca legală și temeinică decizia contestată. Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.

Având în vedere caracterul de excepție al textului mai sus evocat, analiza susținerilor contestatorului presupun a avea în vedere acele greșeli materiale care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. Verificând susținerile contestatorului, se constată că acestea sunt nefondate, având în vedere că cererea de recurs a fost depusă la data de 18 septembrie 2008, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 2 decembrie 2008, comunicarea deciziei recurate fiind primită de contestator la data de 26 septembrie 2008, conform înscrisului aflat la fila 91 din dosarul de recurs, astfel că, susținerile contestatorului, potrivit cărora, decizia recurată i-a fost comunicată la data de 25 noiembrie 2008, nu pot fi primite.

În consecință, Înalta Curte apreciază că cele invocate de contestator nu constituie o greșeală materială, în sensul art. 318 C. proc. civ. și în temeiul acestor considerente va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul B.G.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva deciziei nr. 1481 din 19 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.