ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 594/2010

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul acestei instanțe la data de 9 iunie 2009, contestatorul B.G. a

solicitat în contradictoriu cu intimații B.A., B.D., P.V., O.C., P.G., M.V., C.G.,

G.V., G.M., P.M., P.M., R.D. și SC C. SA anularea deciziei nr. 1481 din 19 mai

2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul

nr. 1472/110/2007.

Contestația

în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ.

Prin

decizia nr. 1481 din 19 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, s-a admis excepția tardivității și s-a constatat

nul recursul declarat de reclamanții B.G., B.A., B.D., P.V., O.C., P.G., M.V., C.G.,

G.V., G.M., P.M., P.M. și R.D. împotriva deciziei nr. 6/ CC din 12 septembrie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, fiind obligați recurenții la 300 lei cheltuieli de

judecată către intimata SC C. SA.

În motivarea

contestației în anulare contestatorul B.G. a arătat în esență, că soluția dată

în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că instanța de

recurs în mod greșit a admis excepția tardivității și a constatat nul recursul

declarat în cauză, motivat de împrejurarea că decizia pronunțată de Curtea de Apel

Bacău i-a fost comunicată contestatorului la data de 25 noiembrie 2008, iar

motivele de recurs s-au depus la data de 2 decembrie 2008, astfel că, susține

contestatorul recursul a fost motivat în termenul legal, prevăzut de art. 301 C.

proc. civ.

În vederea

soluționării contestației în anulare s-a atașat Dosarul nr. 1472/110/2007 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, în care s-a pronunțat decizia

a cărei contestație se solicită.

Intimata SC C.

SA a solicitat prin întâmpinarea depusă, respingerea contestației în anulare ca

nefondată, apreciind ca legală și temeinică decizia contestată.

Potrivit art. 318

alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială,

hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când respingând

recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis să cerceteze vreunul din

motivele de modificare sau casare.

Având în

vedere caracterul de excepție al textului mai sus evocat, analiza susținerilor

contestatorului presupun a avea în vedere acele greșeli materiale care au dus

la pronunțarea unei soluții eronate.

Verificând

susținerile contestatorului, se constată că acestea sunt nefondate, având în

vedere că cererea de recurs a fost depusă la data de 18 septembrie 2008, iar

motivele de recurs au fost depuse la data de 2 decembrie 2008, comunicarea

deciziei recurate fiind primită de contestator la data de 26 septembrie 2008,

conform înscrisului aflat la fila 91 din dosarul de recurs, astfel că,

susținerile contestatorului, potrivit cărora, decizia recurată i-a fost

comunicată la data de 25 noiembrie 2008, nu pot fi primite.

În consecință,

Înalta Curte apreciază că cele invocate de contestator nu constituie o greșeală

materială, în sensul art. 318 C. proc. civ. și în temeiul acestor considerente

va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul B.G.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva deciziei nr. 1481

din 19 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.