ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 553/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 13303 din 4 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a V-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta B.M. în contradictor cu pârâții SC L.C. SRL, B.N.R. și A.V.A.S. având ca obiect constatarea nulității absolute a ordonanței de adjudecare nr. 1427 din 13 iunie 1995, ca inadmisibilă subsecvent admiterii excepției cu acest obiect. Instanța de fond a reținut că potrivit art. 551 alin. ultim și art. 552 C. proc. civ., ordonanța de adjudecare a cărei nulitate absolută solicită reclamanta să se constate și prin care s-a dispus adjudecarea definitivă a bunului licitat a fost dată cu drept de recurs, controlul acesteia, care reprezintă o hotărâre judecătorească, neputând fi exercitat pe calea unei acțiuni separate în constatarea nulității, acțiunea cu acest obiect fiind deci inadmisibilă.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 284 din 15 iunie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta B.M., a admis apelul declarat de pârâta SC L.C. SRL împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1963 lei reprezentând cheltuieli de deplasare și cazare și la 237,99 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Instanța de apel, cu privire la apelul declarat de reclamantă a reținut corecta aplicare de către judecătorul fondului a prevederilor art. 551 și 552 C. proc. civ., în sensul că ordonanța de adjudecare poate fi supusă, ca orice hotărâre judecătorească, controlului prin intermediul căilor de atac, nu prin acțiuni în nulitate.

Cu privire la apelul declarat de pârâtă a reținut că aceasta deși a solicitat prin întâmpinare cheltuieli de judecată, ele nu i-au fost acordate de instanța de fond, motiv pentru care în baza art. 298 și 274 C. proc. civ., s-a admis apelul declarat iar reclamanta obligată la cheltuieli conform art. 274 C. proc. civ. În contra deciziei menționate au declarat recurs reclamanta B.M. și pârâta SC L.C. SRL . Recurenta reclamantă invocă ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor invocând faptul că ordonanța de adjudecare reprezintă un act de dobândire a proprietății prin cauza ilicită și frauda la lege, fiind adjudecat un alt imobil decât cel cu care s-a garantat împrumutul și că nu a atacat-o conform art. 551 C. proc.

civ., pentru că nu a avut cunoștință de ea. Recurenta pârâtă critică decizia atacată pentru greșita aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că instanța nu era îndreptățită să reducă onorariul convenit între avocat și client, instanța neavând în vedere culpa procesuală a intimatei și nici complexitatea cauzei. Critică, de asemenea, netemeinicia deciziei atacate întrucât nu s-au luat în considerare toate actele justificative pentru cheltuielile efectuate cu transportul. Recursurile declarate nu sunt fondate. I. Cu privire la recursul declarat de reclamantă Dezvoltarea criticilor recurentei se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., greșita aplicare a legii respectiv a prevederilor art. 551 și urm. C. proc. civ., nu și în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.; nefiind întrunită ipoteza pe care acesta o prevede: greșita interpretare a actului dedus judecății cu consecința schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Cu privire la aplicarea art. 551 alin. ultim C. proc.

civ., în vigoare la data adjudecării se constată că prin acțiunea promovată s-a solicitat constatarea nulității absolute a ordonanței de adjudecare definitive nr. 1427 pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus la 13 iunie 1995 iar aceasta a fost dată cu drept de recurs în termen de 40 de zile de la data transcrierii, dată la care a devenit opozabilă erga omnes așa încât, critica recurentei reclamante nu poate fi primită, instanțele făcând o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cât privește admisibilitatea controlului judecătoresc altfel decât prin calea de atac prevăzută de ordonanța în speță. Așa fiind, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

II. Cu privire la recursul declarat de pârâtă Cu privire la motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată corecta aplicare a prevederilor art. 274 de instanța de apel prin decizia atacată. Potrivit art. 274 alin. (2), judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut, iar potrivit alin. (3) al art. 274, judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat, că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Contractul de asistență juridică încheiat între avocat și client produce efecte juridice între părțile contractante conform art. 969 C. proc. civ., în raport cu instanța el fiind un fapt juridic, aceasta, cât privește onorariul dovedit a fi plătit, inclus în cheltuielile de judecată la care va fi obligată partea căzută în pretenții, urmând a face aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Critica recurentei, la nivel de principiu, deoarece nu concretizează cu cât s-a redus onorariul plătit avocatului în speță, nivelul acestuia și valoarea pricinii, nu poate fi deci primită. Criticile care antamează temeinicia hotărârii atacate sub aspectul aprecierii actelor justificative în dovedirea cheltuielilor efectuate nu pot fi examinate față de prevederile art. 304 C. proc.

civ., partea introductivă care limitează controlul instanței de recurs la nelegalitatea hotărârii atacate. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtă în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta B.M. și pârâta SC L.C. SRL Vișeu de Sus prin administrator B.M., împotriva deciziei nr. 284 din 15 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.