ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 709/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 13180 din 3 decembrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanții B.C., B.L. și B.E. în contradictoriu cu pârâții SC D.V.C. SRL București și A.I., obligând pârâții să plătească în solidar reclamanților 30.000 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății și 2.400 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții. Calea de atac a fost recalificată în apel la 21 mai 2009, în conformitate cu dispozițiile art. 7208, art. 2821 raportat la art. 282 C. proc. civ., în funcție de câtimea obiectului pretențiilor deduse judecății și la același termen instanța a invocat din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției nulității apelului în raport de art. 288 alin. (2) C. proc.

civ. Prin decizia nr. 251 din 21 mai 2009 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a constatat nul apelul declarat de pârâții A.I. și SC D.V.C. SRL București în contradictoriu cu intimații - reclamanți B.C., B.L. și B.E., împotriva sentinței nr. 13180 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială. În pronunțarea acestei decizii instanța de control judiciar a admis excepția nulității apelului în raport de art. 288 alin. (2) teza finală C. proc. civ. care prevede că apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă sub sancțiunea nulității. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC D.V.C. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta își subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. și vizează, în esență, următoarele aspecte: 1. Hotărârea instanței de fond era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în raport de valoarea pretențiilor în litigiu; 2. Intimații - reclamanți nu au făcut dovada calității de proprietari ai imobilului, aspect neluat în seamă de instanța de fond. Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu din următoarele considerente: Prin decizia nr. 303 din 3 martie 2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată în dosarul nr. 3292/113/2007 al Curții de Apel Galați - secția comercială, reținând în esență că sancțiunea nulității prevăzută de evocatul text de lege este nejustificată, contravenind principiilor constituționale privind accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac, acestea impunând transmiterea tuturor cererilor greșit îndreptate instanțelor competente.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. În aplicarea caracterului definitiv și obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, consacrat prin lege, temeiul de drept care a stat la baza pronunțării deciziei recurate nu mai subzistă, împrejurare față de care Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC D.V.C. SRL București împotriva deciziei nr. 251 din 21 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.