ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 709/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 709/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 13180 din 3 decembrie 2008
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis
acțiunea formulată de reclamanții B.C., B.L. și B.E. în
contradictoriu cu pârâții SC D.V.C. SRL București și A.I.,
obligând pârâții să plătească în solidar reclamanților
30.000 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății
și 2.400 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs pârâții. Calea de atac a fost
recalificată în apel la 21 mai 2009, în conformitate cu dispozițiile art.
7208, art. 2821 raportat la art. 282 C. proc. civ., în funcție de câtimea
obiectului pretențiilor deduse judecății și la același
termen instanța a invocat din oficiu și a rămas în
pronunțare asupra excepției nulității apelului în raport de
art. 288 alin. (2) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 251 din 21
mai 2009 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a
constatat nul apelul declarat de pârâții A.I. și SC D.V.C. SRL București
în contradictoriu cu intimații - reclamanți B.C., B.L. și B.E.,
împotriva sentinței nr. 13180 din 3 decembrie 2008 pronunțată de
Tribunalul București, secția a VI-a comercială.
În pronunțarea acestei
decizii instanța de control judiciar a admis excepția
nulității apelului în raport de art. 288 alin. (2) teza finală
C. proc. civ. care prevede că apelul se depune la instanța a
cărei hotărâre se atacă sub sancțiunea nulității.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs pârâta SC D.V.C. SRL București, criticând-o pentru
nelegalitate.
Recurenta își
subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct.
7 și 8 C. proc. civ. și vizează, în esență,
următoarele aspecte:
Hotărârea instanței
de fond era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în raport de
valoarea pretențiilor în litigiu;
Intimații -
reclamanți nu au făcut dovada calității de proprietari ai
imobilului, aspect neluat în seamă de instanța de fond.
Înalta Curte va admite
excepția invocată din oficiu din următoarele considerente:
Prin decizia nr. 303 din 3
martie 2009 Curtea Constituțională a admis excepția de
neconstituționalitate ridicată în dosarul nr. 3292/113/2007 al
Curții de Apel Galați - secția comercială, reținând în
esență că sancțiunea nulității
prevăzută de evocatul text de lege este nejustificată,
contravenind principiilor constituționale privind accesul liber la
justiție și folosirea căilor de atac, acestea impunând
transmiterea tuturor cererilor greșit îndreptate instanțelor
competente.
Potrivit art. 31 din Legea nr.
47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau
ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o
ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
În aplicarea caracterului
definitiv și obligatoriu al deciziei Curții Constituționale,
consacrat prin lege, temeiul de drept care a stat la baza pronunțării
deciziei recurate nu mai subzistă, împrejurare față de care Înalta
Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza
spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâta SC D.V.C. SRL București împotriva deciziei nr. 251 din 21 mai 2009
a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,
casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași
instanțe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.