ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3488/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 12027 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis

excepția lipsei de interes, a respins acțiunea reclamantei SC B. SA

în contradictoriu cu pârâții P.E., SC F. SA și SC R.C. SRL, cu

cheltuieli de judecată aferente, în sumă de 22.304 lei către

pârâtul P.E., în sarcina reclamantei.

Prin decizia nr. 208 din 23 aprilie 2010 Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, a anulat ca netimbrat

apelul declarat de reclamanta SC B. SA.

Recursul a fost formulat de reclamanta SC B. SA care invocă

următoarele critici:

- față de soluția pronunțată

de instanța de fond instanța de apel a făcut o greșită

aplicare a art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997;

- hotărârea instanței de apel este

nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii, recurentei fiindu-i încălcat dreptul la un

proces echitabil și accesul liber la justiție consacrate de art. 6 pct.

1 C.E.D.O.;

- hotărârea recurată este nemotivată

sub aspectul cererii privind cheltuielile de judecată, fiind evocate numai

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., fiind astfel încălcate

dispozițiile art. 274 alin. (1) și (3), art. 129 alin. (1) C. proc. civ.

și art. 1169 C. civ.

Deși precizează că declară recurs

împotriva deciziei nr. 208 din 23 aprilie 2010 și a tuturor încheierilor

premergătoare și interlocutorii pronunțată în cauza ce

formează obiectul dosarului nr. 44175/3/2007, fără a le

individualiza și fără a preciza etapa procesuală în care

acestea au fost pronunțate recurenta solicită în principal, admiterea

recursului, casarea numai a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, modificarea numai a

hotărârii recurate în sensul respingerii cererii privind obligația de

plată a onorariului de avocat sau micșorării acestuia în

condițiile stabilite de dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte va analiza numai

legalitatea deciziei recurate.

Examinând decizia atacată din perspectiva criticilor

formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Prin încheierea pronunțată la data de 10

aprilie 2009 Curtea a pus în vedere apelantei să completeze taxa

judiciară de timbru cu suma de 21.234 lei, apelanta fiind citată cu

această mențiune în condițiile de legalitate consacrate de art. 86

și urm. C. proc. civ.

În stabilirea taxei judiciare de timbru instanța

s-a raportat în mod legal la dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

față de caracterul evaluabil în bani al acțiunii, astfel că

aserțiunea recurentei-reclamante privind nelegalitatea evocatei încheieri

apare ca fiind lipsită de fundament.

Cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru

formulată de reclamantă a fost respinsă de instanța de apel

ca tardiv declarată în raport de art. 18 alin. (2) prin încheierea

irevocabilă din 6 mai 2009, soluția intrând în puterea lucrului

judecat.

Recurenta-reclamantă critică decizia

atacată din perspectiva încălcării art. 6 pct. 1 C.E.D.O.,

arătând că atunci când instanța stabilește taxe de timbru

exorbitante care depășesc cu mult cheltuielile prilejuite de

realizarea actului de justiție și posibilitățile de

plată ale justițiabilului atunci limitarea dreptului de acces nu mai are

caracter de proporționalitate.

Mai precizează recurenta-reclamantă că

soluționarea cererii de reexaminare prin hotărâre cu caracter

irevocabil, în camera de consiliu, fără citarea părților și

prin limitarea posibilității administrării de probe aduce

atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare.

Examinând acest motiv de recurs, Înalta Curte

constată că recurenta-reclamantă critică în fapt

însăși legea și nu aplicarea ei de către

instanță. Mai corect, recurenta contestă dispozițiile legale

în vigoare referitoare la determinarea taxei judiciare de timbru - art. 11 din

Legea nr. 146/1997 și modul de soluționare a cererii de reexaminare a

taxei judiciare de timbru consacrat legal de art. 18 din evocata lege.

Cuantumul taxei de timbru se raportează

întotdeauna la valoarea pretențiilor în litigiu și se stabilește

conform algoritmilor de calcul prevăzuți de lege, astfel că nu

se poate invoca încălcarea dreptului la apărare sau al dreptului la

un proces echitabil consacrat de art. 6 pct. 1 C.E.D.O., neexistând elemente cu

caracter arbitrar în ceea ce privește modul de calcul al taxei de timbru

și al criteriilor de determinare al valorii pretențiilor litigioase.

În ceea ce privește ultima critică,

încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 274 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., art. 129 alin. (1) C. proc. civ. și art. 1169

C. civ. și aceasta se dovedește a fi nefondată întrucât se

raportează exclusiv la examinarea probatoriului și la situații

de fapt, ceea ce face imposibil exercitarea controlului de legalitate.

Reproșul pe care recurenta-reclamantă îl

face instanței de apel pentru stabilirea cuantumului cheltuielilor de

judecată (onorariul de avocat) este neavenit, această critică

nesubzistând față de vocația conferită de lege

instanței de a aprecia asupra echilibrului dintre munca prestată de

avocat și onorariul acestuia.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând legalitatea

deciziei atacate sub raportul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

recurenta-reclamantă SC B. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 208

din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2010.