ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
1.
Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2008 pe rolul acestei Curți, SC
A.C. SA a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1039 din 26
martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1388/2/2008,
prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de societate, pârâta
în cauză, împotriva Deciziei nr. 150 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București,
secția a V-a comercială.
În motivarea contestației în anulare,
întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.
civ., contestatoarea a susținut că instanța de recurs, soluționând recursul a
omis să cerceteze unul din motivele de nelegalitate invocate prin cererea de
recurs, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care viza
nemotivarea deciziei instanței de apel pe chestiunea tranșată a caracterului
neevaluabil în bani al acțiunii reclamanților.
Potrivit contestatoarei, în
considerentele deciziei instanței de recurs nu există nicio referire cu privire
la cercetarea acestui motiv de recurs, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de
art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel că se impune, admiterea
contestației, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19
noiembrie 2009 intimații SC S.B. SRL și P.A.C. ai solicitat respingerea ca
nefondată a contestației în anulare formulată cu motivarea că instanța de
recurs a analizat în mod grupat criticile formulate și a avut în vedere toate
susținerile recurentei invocate prin motivele de recurs.
Înalta Curte verificând Decizia instanței
de recurs nr. 1039 din 26 martie 2009 ce face obiectul contestației în anulare
de față, în raport de ipoteza reglementată de art. 318 alin. (1) teza a II-a pe
care se întemeiază contestatoarea potrivit căreia hotărârile instanțelor de
recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța respingând recursul,
a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare,
constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1039 din 26 martie
2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul
declarat de pârâta SC A.C. SA împotriva Deciziei nr. 150 din 9 iunie 2008
pronunțată de Curtea de Apel București.
Pentru a hotărî astfel, Curtea,
precizează in terminis, în debutul considerentelor deciziei că rațiunile care
au impus adoptarea acestei soluții vor suplini parțial și vor amenda
argumentele deciziei instanței de apel.
În acest sens instanța de recurs
constată că deși soluția adoptată în apel este parțial eronată în ce privește
caracterul neevaluabil în bani al obligației de a face, deoarece obiectul
raportului juridic obligaționale are caracter patrimonial, evaluabil în bani,
menținerea soluției adoptate în apel, de desființare a sentinței fondului și
trimiterea spre rejudecare la aceiași instanță pentru capătul de cerere
referitor la restituirea bunurilor, se impune față de înscrisurile existente la
dosar care atestă îndeplinirea concilierii prealabile prevăzute de art. 720
1
C. proc. civ. și pentru acest capăt de cerere.
În raport de aceste considerente
Înalta Curte constată că ipoteza reglementată de art. 318 alin. (1) teza a II-a
C. proc. civ. care permite exercitarea contestației în anulare speciale, nu
este îndeplinită în cauză, în condițiile în care instanța de recurs a examinat
motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 în interdependența lui cu motivul întemeiat
pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum, de altfel a și fost invocat, și
totodată a suplinit și amendat argumentarea lacunară a instanței de apel, ceea
ce reprezintă o examinare explicită a criticilor invocate prin motivul prevăzut
de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Pentru rațiunile mai sus înfățișate
Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată.
Cererea intimatei de obligare a
contestatoarei, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de
judecată ocazionate de acest proces, respectiv plata onorariului de avocat care
a asigurat asistența juridică a intimatei, nu poate fi analizată, față de absența
de la dosar a documentelor originale care să ateste plata cheltuielilor făcute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatoarea SC A.C. SA București împotriva Deciziei nr. 1039
din 26 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,
ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19
martie 2010.