ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2008 pe rolul acestei Curți, SC A.C. SA a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1039 din 26 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1388/2/2008, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de societate, pârâta în cauză, împotriva Deciziei nr. 150 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. În motivarea contestației în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestatoarea a susținut că instanța de recurs, soluționând recursul a omis să cerceteze unul din motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. care viza nemotivarea deciziei instanței de apel pe chestiunea tranșată a caracterului neevaluabil în bani al acțiunii reclamanților. Potrivit contestatoarei, în considerentele deciziei instanței de recurs nu există nicio referire cu privire la cercetarea acestui motiv de recurs, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel că se impune, admiterea contestației, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului. Prin întâmpinarea depusă la data de 19 noiembrie 2009 intimații SC S.B. SRL și P.A.C. ai solicitat respingerea ca nefondată a contestației în anulare formulată cu motivarea că instanța de recurs a analizat în mod grupat criticile formulate și a avut în vedere toate susținerile recurentei invocate prin motivele de recurs.

2. Înalta Curte verificând Decizia instanței de recurs nr. 1039 din 26 martie 2009 ce face obiectul contestației în anulare de față, în raport de ipoteza reglementată de art. 318 alin. (1) teza a II-a pe care se întemeiază contestatoarea potrivit căreia hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1039 din 26 martie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.C. SA împotriva Deciziei nr. 150 din 9 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București. Pentru a hotărî astfel, Curtea, precizează in terminis, în debutul considerentelor deciziei că rațiunile care au impus adoptarea acestei soluții vor suplini parțial și vor amenda argumentele deciziei instanței de apel.

În acest sens instanța de recurs constată că deși soluția adoptată în apel este parțial eronată în ce privește caracterul neevaluabil în bani al obligației de a face, deoarece obiectul raportului juridic obligaționale are caracter patrimonial, evaluabil în bani, menținerea soluției adoptate în apel, de desființare a sentinței fondului și trimiterea spre rejudecare la aceiași instanță pentru capătul de cerere referitor la restituirea bunurilor, se impune față de înscrisurile existente la dosar care atestă îndeplinirea concilierii prealabile prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ. și pentru acest capăt de cerere. În raport de aceste considerente Înalta Curte constată că ipoteza reglementată de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. care permite exercitarea contestației în anulare speciale, nu este îndeplinită în cauză, în condițiile în care instanța de recurs a examinat motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 în interdependența lui cu motivul întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum, de altfel a și fost invocat, și totodată a suplinit și amendat argumentarea lacunară a instanței de apel, ceea ce reprezintă o examinare explicită a criticilor invocate prin motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată. Cererea intimatei de obligare a contestatoarei, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, respectiv plata onorariului de avocat care a asigurat asistența juridică a intimatei, nu poate fi analizată, față de absența de la dosar a documentelor originale care să ateste plata cheltuielilor făcute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.C. SA București împotriva Deciziei nr. 1039 din 26 martie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.