ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2649/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 13676 din 20 noiembrie 2007, a

admis în parte acțiunea principală a reclamantei S.I., în contradictoriu cu

pârâtele SC S.C. SRL și SC Q.C.I. SRL, și în consecință a constatat nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 742 din 27

aprilie 2005 de B.N.P. I.L.M., încheiat între pârâte, respingând, ca nefondat,

capătul de cerere privind radierea din cartea funciară a dreptului de

proprietate al pârâtei SC Q.C.I. SRL asupra imobilului ce a făcut obiectul

contractului în litigiu și, ca nefondată cererea reconvențională a pârâtei SC Q.C.I.

SRL.

Prin decizia nr. 232 din 30

aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

apelul pârâtei SC Q.C.I. SRL împotriva hotărârii instanței de fond, pe care a

schimbat-o în parte, în sensul că a respins ca nefondat capătul de cerere

privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare

autentificat sub nr. 742 din 27 aprilie 2005, cu consecința admiterii cererii

de intervenție în interesul apelantei, formulată de intervenienta D.C.C.P.C.N.M.

București, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3335 din 12 noiembrie 2008, a

respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I. împotriva deciziei nr.

232 din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Împotriva acestei ultime

decizii, S.N. a formulat la 27 noiembrie 2008 contestație în anulare, pe care o

motivează la 31 martie 2009, cu invocarea dispozițiilor art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., solicitând, în esență, admiterea contestației în anulare, casarea

deciziei, admiterea recursului și respingerea apelului declarat de SC Q.C.I. SRL.

În criticile formulate,

contestatorul susține că instanțele de apel și de recurs s-au aflat în eroare

cu privire la cele două motive de nulitate invocate în acțiunea introductivă.

Intimata D.C.C.P.C.N.M. București

prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea ca inadmisibilă în

principal și ca nefondată în subsidiar, a contestației în anulare formulate.

Contestația în anulare

declarată de contestatorul S.N. este inadmisibilă.

Examinând cauza, conform art.

137 C. proc. civ., în raport cu excepția inadmisibilității, pusă din oficiu de

instanță în discuția părților se constată următoarele:

Secția Comercială a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu o contestație în anulare

împotriva unei decizii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ca

instanță de recurs.

Prin decizia nr. 3335 din 12

noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I. împotriva deciziei nr.

232 din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Conform art. 317 alin. (1) C.

proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare

pentru motivele arătate expres, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe

calea apelului sau recursului sau conform art. 318 din același cod, hotărârile

instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Potrivit dispozițiilor art. 129

din Constituție, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile

legii procesuale.

Corespunzător acestor

prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi

supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și

cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea

unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a

condițiilor prevăzute de legea procesual civilă.

Prin codul de procedură

civilă au fost stabiliți participanții la procesul civil care pot exercita

căile de atac și limitele în care instanța sesizată poate verifica hotărârea

atacată.

În capitolul II titlul I C.

proc. civ., au fost stabiliți, ca titulari ai unei căi de atac, părțile și alți

participanți, iar prin cap. IV titlul IV și V a fost prevăzut și dreptul la

exercitarea unei căi de atac, în numele și în interesul unei părți, al

reprezentantului legal, al apărătorului.

În speță, din analiza

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, contestatorul S.N. nu a declarat

recurs împotriva hotărârii pronunțate în apel, fiind cunoscut că recursul poate

fi promovat numai de părțile din proces.

În caz de coparticipare

procesuală, oricare dintre participanți poate exercita calea de atac numai

pentru apărarea intereselor proprii, în proces, în concordanță cu principiul

interdependenței procesuale, cu excepția situației în care lucrează ca mandatar

al celorlalți, ceea ce în situația de față nu s-a dovedit de către contestator.

Or, a recunoaște unei căi de

atac aptitudinea declanșării controlului judiciar, în alte condiții decât cele

prevăzute de legea procesual civilă, cu încălcarea principiului legalității

acestora, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, pentru a da

eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și

autorităților, instanța este obligată a examina calea de atac cu care este

sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea

procesual civilă și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă

acestora.

Față de considerentele

expuse, urmează a fi respinsă contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatorul S.N. împotriva deciziei nr. 3335 din 12

noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2009.