ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 414/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 16 aprilie 2008, reclamanta SC G. SA

Buzău a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. București pentru

ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, pârâta

să fie obligată la plata sumei de 214.200 euro – echivalent în lei –

calculată între data de 26 martie 2007 și până la data

plății efective, cu dobânda legală aferentă. La baza

acestor pretenții s-a situat contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni din 13 septembrie 2002 prin care SC I.P. SA a cumpărat

pachetul de acțiuni deținut de către A.V.A.S. la SC G. SA cu

asumarea în principal a obligației de efectuare a unor investiții de

mediu.

În cursul

soluționării pe fond a cauzei, pârâta a invocat excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, susținând că

reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe prevederile unui contract

față de care este terț și în consecință nu are

calitate procesuală activă.

Prin sentința

comercială nr. 8549 din 3 septembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-au dispus

următoarele:

- respingerea excepției

lipsei calității procesuale active a reclamantei, ca

neîntemeiată;

- admiterea acțiunii

reclamantei SC G. SA Buzău și obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata

sumei de 755.376,30 lei (reprezentând echivalentul în lei a sumei de 214.200 euro),

cu dobânda legală aferentă, calculată astfel cum a fost

cerută prin acțiune, cu cheltuieli de judecată în sumă de

52.200,29 lei.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că prin

actul adițional din 27 aprilie 2005, s-a stabilit de către părți

că penalitățile datorate de debitorul inițial SC I.P. SA

să fie plătite SC G. SA de către A.V.A.S. București în

termen de 60 de zile de la data încheierii convenției de menținere în

vigoare a contractului încheiat cu SC I.P. SA.

Soluția

pronunțată de instanța de fond a fost menținută

și în apel; Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia comercială nr. 617 din 17 decembrie 2008 a respins, ca

nefondat apelul pârâtei A.V.A.S. București, reținând că în

speță, suma cerută prin acțiune, respectiv cei 214.200 euro

a fost încasată de A.V.A.S. București de la SC H.E. SRL și deci

în mod corect prima instanță a obligat-o pe pârâtă la

restituirea acestei sume către reclamanta îndreptățită a o

deține.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, pârâta A.V.A.S. București a declarat recurs

solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei instanței de apel, cu

admiterea apelului pârâtei iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea

acțiunii reclamantei.

Au fost invocate în drept

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că

hotărârea atacată este nelegală întrucât:

- a menținut eronat

dispozițiile hotărârii instanței de fond sub aspectul

respingerii excepției lipsei calității procesuale active a

reclamantei, încălcând principiul relativității efectelor

contractului;

- A.V.A.S. este

îndreptățită să încaseze penalitățile

contractuale în considerarea faptului că era cumpărător de

acțiuni;

- s-a semnat actul adițional

din 27 aprilie 2005 exclusiv în vederea adaptării clauzelor contractuale

la realitatea legislativă existentă la momentul încheierii acestui

act adițional;

- prin O.G. nr. 27/2005 s-a

modificat actul adițional menționat mai sus ceea ce a condus la

concluzia că plata penalităților nu putea fi făcută în

mod valabil în contul societății privatizate.

Recursul pârâtei este

nefondat.

Potrivit prevederilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

În motivele recursului

pârâtei nu se regăsesc elemente care să se circumscrie nici

aspectului încălcării și nici aceluia al aplicării

greșite a legii care în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

să justifice susținerile recurentei, cum de asemenea nu sunt elemente

care să demonstreze că hotărârea recurată este lipsită

de temei legal.

Astfel, în primul motiv de

recurs susținerea recurentei că eronat s-a menținut soluția

fondului prin care s-a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei este nefondată. Acest motiv de recurs a

fost examinat și ca motiv de apel, instanța investită cu

soluționarea apelului pârâtei stabilind că acțiunea reclamantei

s-a întemeiat pe principiul îmbogățirii fără justă

cauză astfel încât calitatea procesuală activă a reclamantei

este dată de identitatea reclamantei, respectiv a persoanei juridice al

cărei patrimoniu a suferit o diminuare, în speță reclamanta SC G.

SA. Așadar în mod corect instanța de apel a menținut

soluția fondului de respingere a excepției invocată de

pârâtă la judecarea în fond a cauzei.

Nu este întemeiat nici

motivul de recurs ce vizează aspectul că A.V.A.S. București este

îndreptățită, în calitate de cumpărător de acțiuni

să încaseze penalitățile.

În hotărârea sa,

instanța de apel a reținut că dreptul la penalități al

reclamantei s-a născut în temeiul art. 3 din actul adițional la

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, în care s-a stipulat

că se va vira societății supuse privatizării (în

speță reclamanta) de către cumpărător (pârâta A.V.A.S.

București) penalitățile datorate pentru nerespectarea clauzei din

contract.

Din perspectiva celor de mai

sus, apar ca nefondate și motivele 3 și 4 de recurs. Este de remarcat

faptul că în O.G. nr. 27/2005, s-au prevăzut dispoziții

tranzitorii legate de aplicarea contractelor aflate în derulare,

prevăzându-se expres că se vor aplica dispozițiile cap. IV din O.G.

nr. 25/2002, inclusiv a art. 16 din această ordonanță incident

în speță. Din această perspectivă, titularul dreptului

legitim de a încasa penalitățile pentru neîndeplinirea

obligațiilor de mediu asumate conform contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni este însăși societatea

comercială supusă privatizării.

Pe de altă parte, cum

între părți nu s-a mai semnat un alt act adițional prin care

acestea să convină asupra aplicării O.G. nr. 27/2002 în sensul

trecerii penalităților izvorâte anterior intrării în vigoare a

ordonanței enunțate și cum aceste penalități au fost

deja încasate de A.V.A.S. București, corect instanța de apel a

menținut soluția instanței de fond cu obligarea pârâtei A.V.A.S.

București la aplicarea dispozițiilor legale privind dobânda

legală comercială încasată și obligarea acesteia la

restituirea necuvenită a penalităților încasate.

În contextul celor ce

preced, recursul pârâtei este nefondat și în temeiul prevederilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va fi respins cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 617 din 17

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.