ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2055/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2055/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 30 martie 2010, contestatoarea SC A. & C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu SC R.C. SRL, anularea deciziei nr. 3336, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 decembrie 2009 în dosarul nr. 21779/3/2007, invocând, în drept, prevederile art. 318 teza 1 C. proc. civ.
În motivarea acestei cereri contestatoarea a arătat că soluția instanței de recurs, referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată pe care le-a solicitat, întrucât nu au fost dovedite, este rezultatul unei erori materiale, determinată de neobservarea documentelor doveditoare cu privire la aceste cheltuieli, depuse la dosar în ședința publică din data de 11 decembrie 2009. În vederea soluționării contestației în anulare s-a atașat dosarul nr. 21779/3/2007, în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se solicită, prin care s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de apelanta-reclamantă SC R.C. SRL București împotriva deciziei nr. 619, pronunțată de Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, la data de 17 decembrie 2008 și s-a respins, ca nedovedită, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc.
civ., cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimata-pârâtă SC A. & C. SRL București. Este de observat că prin contestația dedusă judecății este vizată prima teză a art. 318 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs și că, în cauză, neacordarea cheltuielilor de judecată nu este rezultatul unei erori materiale în sensul precitatului text legal, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispozițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc.
civ., examinând înscrisurile doveditoare ale acestor cheltuieli depuse la dosar, nefiind posibil ca prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, aceeași instanță să cerceteze dacă soluția adoptată, urmare a examinării acestor înscrisuri din perspectiva cerințelor precitatului text legal, este greșită sau corectă, știut fiind că legiuitorul nu a urmărit prin evocata cale specială de retractare să deschidă părților posibilitatea recursului la recurs. Așa fiind, constatând prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în speță, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. & C. SRL București împotriva deciziei nr. 3336 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 21779/3/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.