ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2026/2010

Prin contestația în anulare înregistrată la 24 noiembrie 2009, contestatoarea SC P.N. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC G.T. SA anularea deciziei nr. 1937 din 18 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 4882/2/2008, precum și rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei comerciale nr. 439 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București. Temeiul de drept al contestației în anulare este art. 318 C. proc. civ. În fapt, primul motiv de contestație se întemeiază pe teza I a art. 318 C. proc. civ., susținându-se că decizia este rezultatul unei greșeli materiale. Astfel, una din criticile aduse prin recurs a vizat cuantumul cheltuielilor de judecată la care contestatoarea a fost obligată prin decizia din apel, referitor la care s-a invocat aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Această critică a fost înlăturată cu recurs, cu motivarea că susținerile recurentei nu sunt confirmate, fiind respectate dispozițiile art. 274 – art. 276 C. proc. civ. Contestatoarea reia calculul sumelor reprezentând cheltuielile de judecată în toate fazele procesuale, afirmând că soluția pronunțată în recurs cu privire la acest aspect nu poate fi decât rezultatul unei greșeli materiale. În sprijinul contestației în anulare este invocată și teza a II-a a art. 318 C. proc. civ., în sensul că instanța de recurs nu s-a pronunțat, din greșeală, asupra motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., limitându-se a aprecia prin fraze generale asupra împrejurării că hotărârea pronunțată în apel este motivată.

Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate se va reține că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente: Primul motiv vizează simple erori materiale săvârșite de instanța de judecată în procesul decizional, de calcul aritmetic, și care au generat o dezlegare greșită. Prin întâmpinarea înregistrată la 2 martie 2010 intimata SC G.T. SA a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate. În speță, instanța de recurs a reținut că, în privința cheltuielilor de judecată nu se confirmă faptul că soluția pronunțată în apel s-a dat cu aplicarea greșită a legii, de unde rezultă că s-a analizat acest motiv de recurs, și criticile care îl susțin, menționându-se expres că în apel s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 274 – art. 276 C. proc.

civ., că, raportat la împrejurarea că pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate doar în parte, instanța a apreciat în ce măsură și în ce cuantum se datorează cheltuielilor de judecată. Prin urmare, această chestiune nu mai poate fi reanalizată, din perspectiva contestatoarei, iar instanța să stabilească un alt cuantum, de vreme ce s-a realizat o judecată în fapt și în drept asupra problemei, cu atât mai mult, cu cât, textul art. 276 C. proc. civ., invocat de altfel în motivare vorbește despre o apreciere pe care instanța de judecată o realizează. Nici cel de-al doilea motiv al contestației în anulare nu este întemeiat deoarece, din nou este vorba despre o chestiune de judecată, instanța de recurs referindu-se în mod expres, punctual, asupra tuturor motivelor de recurs invocate, pe care le-a analizat și înlăturat ca nefondate.

Împrejurarea că motivarea reținută prin considerente nu satisface exigențele contestatoarei nu poate constitui baza admiterii acestei căi extraordinare de atac, în caz contrar, o rejudecare ar încălca puterea lucrului judecat, situația fiind echivalentă cu aceea a unui recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil. În consecință, nefiind îndeplinite condițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare se va respinge, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P.N. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 1937 din 18 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.