ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3809/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3809/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului
Bacău sub nr. 6024/110/2008 reclamanta SCM M.I. Bacău, a chemat în
judecată pe pârâtele SC D. SRL și SC R.T. SRL Bacău, solicitând
instanței să dispună evacuarea pârâtelor din cele două
spații comerciale situate în municipiul Bacău, județul
Bacău.
Părțile au formulat cerere
reconvențională prin care au solicitat contravaloarea
îmbunătățirilor efectuate în spațiile ocupate, restituirea
bunurilor și instituirea unui drept de retenție.
Prin sentința civilă nr. 171
din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău a fost disjunsă
cererea reconvențională formulată de pârâtele SC D. SRL și SC
R.T. SRL Bacău, a fost admisă acțiunea formulată de
reclamanta SCM M.I. Bacău și a fost dispusă evacuarea pârâtelor SC
D. SRL și SC R.T. SRL Bacău din spațiile comerciale,
proprietatea reclamantei, situate în municipiul Bacău.
Împotriva sentinței nr. 171/2009
pronunțată de Tribunalul Bacău a formulat apel pârâta SC D. SRL,
prin lichidator judiciar SC I.E. IPURL Bacău, apel ce a fost respins ca
nefondat prin decizia nr. 11 din 28 ianuarie 2010 pronunțată de
Curtea de Apel Bacău.
În motivarea deciziei, instanța
a reținut în esență că apelanta a criticat sentința
doar sub aspectul disjungerii cererii reconvenționale dar instanța de
fond a aplicat corect dispozițiile art. 165 C. proc. civ. având în vedere
că numai acțiunea principală se afla în stare de judecată
iar cererea reconvențională necesita administrarea de probatorii
și cu toate că au fost acordate mai multe termene de judecată
pârâtele-reclamante nu au depus diligențele necesare pentru
soluționarea cu celeritate a cauzei.
Împotriva deciziei comerciale nr. 11
din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a
formulat recurs pârâta SC D. SRL prin lichidator judiciar SC I.E. Bacău
prin care se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate
și trimiterea cauzei pentru rejudecarea sau respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs
întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
recurenta arată că în cauză erau aplicabile dispozițiile art.
36 din Legea nr. 85/2006 deoarece SC D. SRL a intrat în procedura
insolvenței și greșit a fost disjunsă cererea
reconvențională având în vedere că prin această cerere s-a
solicitat și instituirea unui drept de retenție.
Analizând sentința
recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de
legalitate și temeiul de drept arătat, se constată că
recursul este nefondat.
Motivele de recurs invocate de
recurentă a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ. care reglementează două situații: hotărârea
recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată
a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurenta arată că
hotărârea recurată este lipsită de temei legal în
condițiile în care în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 36
din Legea nr. 85/2006. Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea 85/2006,
de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept
toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor
asupra debitorului sau bunurilor sale.
Prin prevederile legale evocate se
urmărește evitarea ca asupra averii debitorului să se exercite
acțiuni individuale de urmărire sau executare a creanțelor
creditorilor în scopul respectării caracterului consensual, colectiv
și egalitar al procedurii insolvenței.
În speța de față
intimata reclamantă nu a urmărit realizarea unei creanțe asupra
averii recurentei pârâte, creanța ce urma a fi valorificată în cadrul
procedurii insolvenței ci a solicitat evacuarea pârâtelor din spațiul
proprietatea sa, ocupat fără un titlu legal.
Ca urmare pentru astfel de
acțiuni nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006,
întrucât nu vizează realizarea unei creanțe, instanțele de fond
aplicând și interpretând corect dispozițiile legale evocate.
Prin cererea
reconvențională, recurenta pârâtă a solicitat contravaloarea
îmbunătățirilor aduse la spațiul reclamantei și
instituirea unui drept de retenție, dar părțile au prevăzut
prin contractul din 28 martie 2008 la art. 5 lit. b), j), k), art. 12
condițiile și soarta îmbunătățirilor aduse la
spațiul închiriat, proprietatea intimatei reclamante, instanța de
fond dând eficiență voinței părților exprimată
prin contractul menționat, motiv pentru care în mod corect a aplicat în
cauză dispozițiile art. 165 C. proc. civ., cererea
reconvențională urmând a fi soluționată separat, unde vor
fi administrate probe în condițiile art. 1169 C. civ. pentru dovedirea
pretențiilor formulate.
Față de considerentele
expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC D. SRL, prin
lichidator judiciar I.E. IPURL Bacău, împotriva deciziei nr. 11 din 28
ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială
și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta SC D. SRL prin lichidator judiciar SC I.E. IPURL Bacău
împotriva deciziei nr. 11 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău,
secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.