ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1729/2010

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 423 din 17 mai 2006 pronunțată

de Judecătoria Băilești în dosarul nr. 286/2006,

s-a

respins acțiunea formulată de reclamantul C.F.E. la data de 14 februarie 2006,

având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate

nr. 1829 – 48652 din 06 decembrie 1994 și nr. 2439 din 20 ianuarie 2004, în

contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de pe lângă Primăria comunei Galicea

de aplicarea a legilor fondului funciar, Comisia Județeană Dolj pentru

aplicarea legilor fondului funciar și intervenientele P.M. și T.F.

Prin decizia nr. 2119 din 4 decembrie 2006 pronunțată de

Tribunalul Dolj, secția civilă, în dosar nr. 2992/CIV/2006,

s-a respins recursul formulat de reclamantul C.F.E. împotriva sentinței

nr. 423 din 17 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr.

286/2006, precum și cererea de aderare la recurs formulată de intervenienta T.F.

Prin decizia nr. 782 din 7 iunie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosarul nr. 4227/63/2006,

s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de intervenienta T.F.

împotriva încheierii din 20 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția

civilă, în dosarul nr. 2922/CIV/2006, încheiere de respingere a cererii de

suspendare a judecării cauzei formulate de intervenienta T.F. în temeiul

dispozițiilor art. 244 alin. (1) partea finală C. proc. civ.

Prin decizia nr. 707 din 16 septembrie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosarul nr. 4227.1/63/2006

s-a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de

reclamantul C.F.E. la data de 28 martie 2008, împotriva deciziei nr. 782 din 07

iunie 2007 a aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 465 din 12 martie 2008

pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, în dosarul nr. 4227.1/63/2006

s-a respins ca tardivă contestația în anulare formulată de reclamantul C.F.E.

la data de 9 ianuarie 2008 împotriva deciziei civile nr. 2119 din 04 decembrie 2006

a aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 502 din 3 iunie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosarul nr. 909/54/2008

s-a respins recursul declarat de contestatorul C.F.E. împotriva

deciziei nr. 465 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția

civilă, în dosarul nr. 4227.1/63/2006.

Intr-un alt ciclu procesual, prin

sentința civilă nr. 163 din 12 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Băilești

în dosarul nr. 38/183/2006,

a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamanta T.C.F. la data de 30 mai 2006, având ca obiect

constatarea nulității absolute a renunțărilor la succesiune nr. 222 și 223/1968,

în contradictoriu cu pârâtul C.F.E.

Prin decizia civilă nr. 395 din 10 iulie

2007 pronunțată de

Tribunalul Dolj, secția civilă, în

dosarul sus-menționat, s-a admis apelul declarat de reclamanta T.C.F. împotriva

sentinței nr. 163 din 12 februarie 2007 a Judecătoriei Băilești, în sensul

admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 1353 din 11

decembrie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, în același dosar, s-a admis recursul declarat de pârâtul C.F.E. împotriva

deciziei nr. 395 din 10 iulie 2007 a Tribunalului Dolj, cu consecința

desființării acesteia și menținerii sentinței de fond.

Împotriva deciziei civile nr. 1353 din 11

decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, reclamanta T.C.F. a formulat, pe rând,

atât contestație în anulare, cât și revizuire, astfel:

La data de 27 decembrie 2007, a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția civilă, sub nr.

38.1/183/2006, contestația în anulare formulată de contestatoarea T.C.F.

împotriva deciziei nr. 1353 din 11 decembrie 2007 pronunțată de această

instanță în dosarul nr. 38/183/2006, contestație respinsă prin decizia civilă

nr. 107 din 4 februarie 2008.

La data de 11 ianuarie 2008, a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția civilă, sub nr. 38.2/183/2006,

cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1353 din 11 decembrie 2007 a

aceleiași instanțe, formulată de revizuenta T.C.F.

Prin decizia civilă nr. 155 din 14

februarie 2008, Curtea de Apel

Craiova a respins cererea

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., iar

pentru cea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a declinat

competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia civilă nr. 4473 din 2

aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 2425/1/2008,

Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a

respins cererea de revizuire formulată de revizuenta T.C.F. împotriva deciziei

nr. 1353 din 11

decembrie 2007

a

Curții de Apel Craiova.

Împotriva deciziei nr. 4473 din 02

aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 2425/1/2008, numita T.C.F. a

formulat prezenta contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318

alin. (1)

teza I C. proc. civ.

În susținerea cererii, contestatoarea a

arătat, inițial, că prin soluția conținută în decizia ce face obiectul

contestației, respectiv, respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată,

s-a săvârșit o eroare materială, prin omiterea/confundarea unor elemente și

date materiale ale cauzei, în sensul că la dosarul cauzei se află depuse două

cereri de revizuire, una în formă olografa și alta în formă tehnoredactată, termenul

de depunere trebuind a fi raportat la cererea olografa.

La termenul din 29 ianuarie 2009,

contestatoarea, prin procurator C.A.D., a depus precizări la contestația în

anulare, în sensul că greșeala materială conform dispozițiilor art. 318 alin.

(1) C. proc. civ. se referă la „confundarea contrarietății de dispozitive cu

cea a contrarietății de motive cu autoritate de lucru judecat", aspect pe

care 1-a susținut și cu ocazia dezbaterii cererii.

A arătat că, la pronunțarea hotărârii

contestate, instanța s-a aflat în eroare cu privire la motivele invocate,

acestea referindu-se în fapt la motivarea celor două hotărâri contrare în

sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin aceasta omițându-se cercetarea

adevăratului motiv de casare invocat.

Interpretarea rezultată în urma

omisiunii aspectelor menționate este contrară jurisprudenței instanței supreme

și a celei consacrate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care leagă,

conform art. 20 din Constituția României, și instanțele interne.

Motivul contrarietății de hotărâri

prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. ca motiv de revizuire, se

sprijină pe efectul lucrului judecat care cunoaște, conform reglementării

actuale, două manifestări procesuale, respectiv, aceea de excepție procesuală (conform

art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ.) și aceea de prezumție, mijloc de

probă de natură să demonstreze un anumit aspect deja dezlegat în legătură cu

raporturile juridice dintre părți [conform art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. (2

)C. civ.]. Această reglementare a autorității de lucru judecat, în forma

prezumției asigură evitarea contradicțiilor între considerentele hotărârii

judecătorești, prezumție ce are caracter absolut în raporturile dintre părți.

În argumentarea susținerilor, a invocat

practică judiciară în materie a instanței supreme precum și practică CEDO în

spețe similare și a arătat că, din moment ce efectele lucrului judecat pe care

se întemeiază contrarietatea de hotărâri includ două ipoteze - contrarietatea

de dispozitive și cea de motive - rezultă că instanța, cercetând doar

contrarietatea de dispozitive, a omis a cerceta unul din motivele de casare invocate,

fapt ce se încadrează în prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Se mai arată că, aplicarea art. 318

alin. (1) C. proc. civ. se impune în cauză prin raportare la art. 328 C. proc.

civ., deoarece hotărârea din recurs era supusă căii de atac extraordinare a

contestației în anulare, ceea ce impune că și decizia din revizuire este

susceptibilă de aceeași cale de atac.

Contestația în anulare urmează a fi

respinsă, în considerarea următoarelor argumente:

Conform dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Contestația în anulare specială este o

cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita, în cazul

prevăzut de art. 318 C. proc. civ., numai împotriva deciziilor pronunțate de

instanțele de recurs.

Înalta Curte, examinând decizia a cărei

anulare se solicită, constată că prin aceasta s-a respins cererea de revizuire

formulată de contestatoarea revizuentă împotriva deciziei nr. 1353 din 11

decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 38/183/2006.

Din motivarea acestei decizii rezultă

că decizia nr. 1353/2007 supusă revizuirii, a mai făcut obiectul unei căi

extraordinare de atac, respectiv, a unei contestații în anulare întemeiată pe

dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., respinsă ca nefondată prin decizia

nr. 107 din 4 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova.

De asemenea, deși contestatoarea a

susținut inițial, că cererea de revizuire a deciziei nr. 1353/2007 a fost

respinsă ca tardivă, fiind incident în cauză cazul de contestație în anulare

referitor la greșeala materială, ulterior, prin precizările formulate, aceasta

arată că cererea vizează cazul de contestație în anulare referitor la omiterea

cercetării tuturor motivelor invocate, și anume, „...instanța a confundat

contrarietatea de dispozitive cu contrarietatea de motive cu autoritate de

lucru judecat...".

Prin decizia ce face obiectul prezentei

contestații, Înalta Curte a respins cererea de revizuire nu ca tardiv

formulată, cum în mod greșit susține contestatoarea, ci ca neîntemeiată,

apreciind că aceasta nu răspunde exigențelor dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., pe care a fost întemeiată, respectiv, hotărârile supuse revizuirii

nu sunt potrivnice, în sensul prevăzut de lege.

Înalta Curte a constatat că „cele două

hotărâri cuprind o soluție identică în privința cererii principale, respectiv a

cererii de intervenție, în sensul că, prin ambele hotărâri, aceste cereri au

fost respinse" și a reținut că „verificarea îndeplinirii condițiilor

reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se raportează la soluția cuprinsă

în dispozitivul hotărârilor pretins potrivnice, deoarece autoritatea de lucru

judecat, a cărei respectare constituie rațiunea edictării acestui caz de

revizuire, se atașează dispozitivului hotărârii judecătorești".

Potrivit dispozițiilor art. 318 C.

proc. civ. pot face obiect al contestației în anulare numai hotărârile

instanței de recurs or, decizia contestată în cauza de față este o hotărâre

pronunțată asupra unei cereri de revizuire și nu asupra unei decizii prin care

s-a soluționat calea de atac a recursului.

Din interpretarea coroborată a

prevederilor art. 317 alin. (1) și art. 320 alin. (3) C. proc. civ., rezultă că

obiect al unei contestații în anulare îl poate forma numai o hotărâre

irevocabilă, prin care s-a soluționat un recurs împotriva unei decizii date în

apel.

Prin urmare, alte hotărâri judecătorești

nu pot forma obiectul contestației în anulare.

În raport de dispozițiile art. 318 C.

proc. civ. nu pot fi atacate cu contestație în anulare nici hotărârile

pronunțate de instanțele de recurs după casare cu reținere, nici hotărârile

pronunțate în revizuire sau într-o altă contestație în anulare.

In consecință, față de cele ce preced, Înalta

Curte constată că nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art.

318 C. proc. civ., urmând a respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea T.C.F. împotriva deciziei nr. 4473 din 2 aprilie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 martie 2010.