ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1537/2010

Deliberând asupra recursului civil de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26

septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul F.I.N. a chemat în

judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria

Municipiului Băilești solicitând restituirea în natură a suprafeței de 325 mp

teren intravilan, liber și neocupat de utilități publice, situat în Băilești,

str. Independenței.

În motivarea acțiunii, întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a

arătat că este moștenitorul terenului mai sus individualizat, că este nelegală

dispoziția nr. 3015 din 4 iulie 2006 emisă de Primăria Municipiului Băilești,

prin primar, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, întrucât terenul

putea fi restituit în natură.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității

procesuale pasive a sa, prin încheierea din 15 mai 2007, Tribunalul Dolj

admițând această excepție și dispunând scoaterea din cauză a acestui pârât.

Prin sentința civilă nr. 14 din 29

ianuarie 2008, Tribunalul Dolj a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu

cu pârâta Primăria Municipiului Băilești prin primar.

A anulat dispoziția nr. 3015/2006 a

Primăriei Municipiului Băilești și, pe cale de consecință, a dispus restituirea

în natură către reclamant a suprafeței de teren de 325 mp, situat în Municipiul

Băilești, Str. Independenței, cu vecinătățile indicate în dispozitivul

sentinței Tribunalului Dolj, fila 131 dosar fond.

A dispus obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 401,7 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că a fost atașată documentația ce a stat la baza emiterii

dispoziției contestate și, că au fost apreciate ca fiind incidente dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care „în situația imobilelor

preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate

total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și

pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și

terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

”

S-a apreciat că raportul de expertiză

dispus în cauză a individualizat terenul în litigiu și a concluzionat, în

sensul că acesta este liber, neocupat și neafectat de detalii de sistematizare,

sau construcții de utilitate publică și nu este inclus în inventarul bunurilor

care aparțin domeniului public al municipiului Băilești (filele 105-107 dosar

tribunal).

Sentința Tribunalului Dolj a fost

apelată de pârâta Primăria Municipiului Băilești, susținându-se critici

potrivit cu care, suprafața de teren solicitată a fi restituită în natură, de

către reclamant , în realitate face parte din domeniul public al localității

menționate, astfel cum rezultă din anexa nr. 3 la H.G. nr. 965/2002, astfel

încât instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală.

Prin decizia nr. 378 din 26 noiembrie

2008, Curtea de Apel Craiova, secția l civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Instanța de control judiciar ordinar a

reținut că, atât în față primei instanțe, cât și în apel, pârâta Primăria

Municipiului Băilești a invocat faptul că imobilul a cărui restituire s-a

cerut, aparține domeniului public, la poz. 140 , figurând înscris un teren

ocupat de fântâni mozaicale, teren în suprafață de 2.370 mp, aflat în

administrarea Consiliului local prin Hotărârea nr. 19 din 22 martie 1999,

nefiind însă individualizat sub aspectul situării acestuia.

În raportul de expertiză, fila 106

dosar fond, expertul de specialitate, ing. V.C., verificând inventarierea

bunurilor care au aparținut municipiului Băilești, a constatat că terenul în

suprafață de 23.750 mp este aferent poz. 140 , dar acesta include o clădire cu

șopron, Piața orașului , situată în str. Tăbăcari, nicidecum în str.

Independenței, care reprezintă locul situării imobilului, a cărui solicitare de

restituire în natură, formează obiectul litigiului de față.

Împotriva deciziei Curții de Apel

Craiova a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Băilești, prin care a

cerut admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii

formulată de reclamant.

Aceasta a susținut în criticile sale,

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul

că , în mod eronat, instanțele de fond și apel au apreciat că suprafața de

teren solicitată a fi restituită nu este inclusă în domeniul public al

localității, invocând ca înscris nou, în recurs, Hotărârea nr. 19 emisă la 31 martie

1999 de Consiliul local Băilești.

În notele de ședință, filele 21-22

dosar recurs, recurenta susține că, astfel cum rezultă din adresa nr.3727 din

17 martie 2009 a Consiliului Județean Dolj, unitatea administrativ-teritorială a

înaintat către Consiliul județean Dolj, Hotărârea nr. 20 din 12 martie 2009 a

Consiliului local Băilești prin care se aprobă includerea în domeniul public al

localității, a bunurilor prev. în anexa 1 la această hotărâre, urmând ca la

nivelul Consiliului județean Dolj să se inițieze un Proiect de Hotărâre de

Guvern pentru modificarea și completarea anexei nr. 3, care cuprinde inventarul

bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Băilești din H.G. nr. 965/2002

privind atestarea domeniului public al județului Dolj.

Verificând legalitatea deciziei, față

de criticile invocate în motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru

considerentele ce succed.

În ceea ce privește susținerea

recurentei-pârâte în sensul invocării unui înscris nou, cu care învederează că

prin Hotărârea nr. 20 din 12 martie 2009 a Consiliului local al municipiului

Băilești, se aprobă includerea în domeniul public al Municipiului Băilești a

bunurilor prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului local , precum și

modificarea lungimii unor străzi și a suprafeței unui teren, conform anexei 2

la Hotărârea Consiliului local, aceasta nu este relevantă în cauză și nu face

dovada apartenenței imobilului în litigiu, la domeniul public.

Este de observat că acest înscris nu

poate fi avut în vedere, întrucât vizează alte anexe, anume nr. 1 și nr. 2, în

cazul concret dedus judecății, obiectul litigiului, constituindu-l terenul

identificat în anexa nr. 3.

Cu privire la anexa 3, în adresa nr.

3727 din 17 martie 2009 emisă de Domeniul Public și Privat al județului Dolj,

fila 23 dosar recurs, se face doar o referire, la inițierea în viitor a unui

proiect de Hotărâre de Guvern pentru modificarea și completarea anexei nr. 3,

„inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Băilești”,

așa încât nu rezultă că terenul individualizat în contestație, aparține

domeniului public, astfel cum se afirmă.

Susținerile recurentei referitoare la

anexele 1 și 2 nu sunt concludente , terenul în litigiu, situat în str.

Independenței, nefiind individualizat în aceste înscrisuri, considerate ca înscrisuri

noi, depuse în recurs, în temeiul art. 305 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate circumscris

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, în raport de înscrisurile depuse,

nefiind dovezi în sensul că terenul solicitat a fi restituit în natură aparține

domeniului public, astfel cum susține, fără temei și suport probatoriu,

recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Băilești.

Raportul juridic dedus judecății a

fost corect analizat de instanța de fond, care, din probele administrate,

înscrisuri și expertiza tehnică de specialitate a reținut concluziile de la

pct. B din raportul de expertiză , fila 105 dosar fond, în sensul că terenul

situat în Băilești, Str. Independenței, Jud. Dolj are o suprafață de 325 mp, cu

dimensiunile și vecinătățile , stabilite în schița la pct. 1-2-3-4 este liber

de construcții, nefiind afectat de detalii de sistematizare sau obiective de

utilitate publică.

Așa fiind, Înalta Curte va face

aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de pârâta Primăria Municipiului Băilești împotriva deciziei nr. 378

din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

9 martie 2010.