ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1537/2010

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 26 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul F.I.N. a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Municipiului Băilești solicitând restituirea în natură a suprafeței de 325 mp teren intravilan, liber și neocupat de utilități publice, situat în Băilești, str. Independenței. În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a arătat că este moștenitorul terenului mai sus individualizat, că este nelegală dispoziția nr. 3015 din 4 iulie 2006 emisă de Primăria Municipiului Băilești, prin primar, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, întrucât terenul putea fi restituit în natură.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a sa, prin încheierea din 15 mai 2007, Tribunalul Dolj admițând această excepție și dispunând scoaterea din cauză a acestui pârât. Prin sentința civilă nr. 14 din 29 ianuarie 2008, Tribunalul Dolj a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Băilești prin primar. A anulat dispoziția nr. 3015/2006 a Primăriei Municipiului Băilești și, pe cale de consecință, a dispus restituirea în natură către reclamant a suprafeței de teren de 325 mp, situat în Municipiul Băilești, Str. Independenței, cu vecinătățile indicate în dispozitivul sentinței Tribunalului Dolj, fila 131 dosar fond.

A dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 401,7 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că a fost atașată documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției contestate și, că au fost apreciate ca fiind incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care „în situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

” S-a apreciat că raportul de expertiză dispus în cauză a individualizat terenul în litigiu și a concluzionat, în sensul că acesta este liber, neocupat și neafectat de detalii de sistematizare, sau construcții de utilitate publică și nu este inclus în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Băilești (filele 105-107 dosar tribunal). Sentința Tribunalului Dolj a fost apelată de pârâta Primăria Municipiului Băilești, susținându-se critici potrivit cu care, suprafața de teren solicitată a fi restituită în natură, de către reclamant , în realitate face parte din domeniul public al localității menționate, astfel cum rezultă din anexa nr. 3 la H.G. nr. 965/2002, astfel încât instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală.

Prin decizia nr. 378 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția l civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul pârâtei. Instanța de control judiciar ordinar a reținut că, atât în față primei instanțe, cât și în apel, pârâta Primăria Municipiului Băilești a invocat faptul că imobilul a cărui restituire s-a cerut, aparține domeniului public, la poz. 140 , figurând înscris un teren ocupat de fântâni mozaicale, teren în suprafață de 2.370 mp, aflat în administrarea Consiliului local prin Hotărârea nr. 19 din 22 martie 1999, nefiind însă individualizat sub aspectul situării acestuia. În raportul de expertiză, fila 106 dosar fond, expertul de specialitate, ing.

V.C., verificând inventarierea bunurilor care au aparținut municipiului Băilești, a constatat că terenul în suprafață de 23.750 mp este aferent poz. 140 , dar acesta include o clădire cu șopron, Piața orașului , situată în str. Tăbăcari, nicidecum în str. Independenței, care reprezintă locul situării imobilului, a cărui solicitare de restituire în natură, formează obiectul litigiului de față. Împotriva deciziei Curții de Apel Craiova a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Băilești, prin care a cerut admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulată de reclamant. Aceasta a susținut în criticile sale, motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul că , în mod eronat, instanțele de fond și apel au apreciat că suprafața de teren solicitată a fi restituită nu este inclusă în domeniul public al localității, invocând ca înscris nou, în recurs, Hotărârea nr. 19 emisă la 31 martie 1999 de Consiliul local Băilești. În notele de ședință, filele 21-22 dosar recurs, recurenta susține că, astfel cum rezultă din adresa nr.3727 din 17 martie 2009 a Consiliului Județean Dolj, unitatea administrativ-teritorială a înaintat către Consiliul județean Dolj, Hotărârea nr. 20 din 12 martie 2009 a Consiliului local Băilești prin care se aprobă includerea în domeniul public al localității, a bunurilor prev. în anexa 1 la această hotărâre, urmând ca la nivelul Consiliului județean Dolj să se inițieze un Proiect de Hotărâre de Guvern pentru modificarea și completarea anexei nr. 3, care cuprinde inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Băilești din H.G.

nr. 965/2002 privind atestarea domeniului public al județului Dolj. Verificând legalitatea deciziei, față de criticile invocate în motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed. În ceea ce privește susținerea recurentei-pârâte în sensul invocării unui înscris nou, cu care învederează că prin Hotărârea nr. 20 din 12 martie 2009 a Consiliului local al municipiului Băilești, se aprobă includerea în domeniul public al Municipiului Băilești a bunurilor prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului local , precum și modificarea lungimii unor străzi și a suprafeței unui teren, conform anexei 2 la Hotărârea Consiliului local, aceasta nu este relevantă în cauză și nu face dovada apartenenței imobilului în litigiu, la domeniul public.

Este de observat că acest înscris nu poate fi avut în vedere, întrucât vizează alte anexe, anume nr. 1 și nr. 2, în cazul concret dedus judecății, obiectul litigiului, constituindu-l terenul identificat în anexa nr. 3. Cu privire la anexa 3, în adresa nr. 3727 din 17 martie 2009 emisă de Domeniul Public și Privat al județului Dolj, fila 23 dosar recurs, se face doar o referire, la inițierea în viitor a unui proiect de Hotărâre de Guvern pentru modificarea și completarea anexei nr. 3, „inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Băilești”, așa încât nu rezultă că terenul individualizat în contestație, aparține domeniului public, astfel cum se afirmă. Susținerile recurentei referitoare la anexele 1 și 2 nu sunt concludente , terenul în litigiu, situat în str. Independenței, nefiind individualizat în aceste înscrisuri, considerate ca înscrisuri noi, depuse în recurs, în temeiul art. 305 C. proc.

civ. Motivul de nelegalitate circumscris art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, în raport de înscrisurile depuse, nefiind dovezi în sensul că terenul solicitat a fi restituit în natură aparține domeniului public, astfel cum susține, fără temei și suport probatoriu, recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Băilești. Raportul juridic dedus judecății a fost corect analizat de instanța de fond, care, din probele administrate, înscrisuri și expertiza tehnică de specialitate a reținut concluziile de la pct. B din raportul de expertiză , fila 105 dosar fond, în sensul că terenul situat în Băilești, Str. Independenței, Jud. Dolj are o suprafață de 325 mp, cu dimensiunile și vecinătățile , stabilite în schița la pct. 1-2-3-4 este liber de construcții, nefiind afectat de detalii de sistematizare sau obiective de utilitate publică.

Așa fiind, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Băilești împotriva deciziei nr. 378 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.