ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6005/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 3 iulie 2006, reclamanții P.A.C., S.A., P.S.S. și P.G.H. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova, solicitând anularea parțială a Dispoziției din 27 iunie 2006 și emiterea unei alte dispoziții, de restituire în natură a întregului teren de 29.768,75 mp., situat în Craiova, sau de atribuire, în compensare, a unui alt teren. În motivarea cererii, al cărei temei juridic nu a fost indicat, reclamanții au susținut că: - autorul lor a dobândit în anul 1925, prin act de vânzare-cumpărare autentificat, un teren de 29.768,75 mp, situat în Craiova. - urmare a notificării înregistrate la 7 iunie 2005, pârâții au emis dispoziția contestată, prin care le-au respins cererea de restituire în natură, deși o parte din teren este liberă și neafectată de utilități publice.

Pe parcursul procesului, respectiv la 24 septembrie 2007, consecutiv decesului reclamantei S.A. (survenit la 4 iulie 2007), în cauză au fost introduși S.Ș.H. și S.C.M., moștenitorii defunctei. Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 650 din 22 octombrie 2007, a admis în parte contestația, a anulat parțial pct. 1 al dispoziției atacate, a dispus restituirea în natură a suprafețelor de 5.160 mp și 1.708 mp, individualizate în anexele raportului de expertiză, a menținut restul dispoziției și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. S-a reținut că: - V.N.P., autorul reclamanților, a cumpărat în anul 1925, prin act transcris la Tribunalul Dolj, un teren de 29.768,75 mp, situat pe teritoriul comunei Craiova; - În perioada 1925-1942, o porțiune de 6.498,75 mp din acest teren (identificat de expertul C.V.) a fost expropriată fără titlu, astfel că prin testamentul din 6 august 1942, proprietarul V.N.P.

a transmis fiilor săi M.P. și C.P., autorii reclamanților, doar diferența de 23.270 mp; - porțiunea de 6.498,75 mp expropriată în perioada 1925-1942, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001; - prin dispoziția contestată, emisă ca urmare a notificării formulate de reclamanți, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor; - din expertiza efectuată în cauză rezultă că pe terenul în litigiu există două suprafețe, una de 5.160 mp.

liberă de construcții și neafectată de utilități publice, și alta de 1.708 mp (aflată în administrarea Grupului Școlar Electroputere), pe care este amplasată o construcție din tablă și zidărie B.C.A., în stare avansată de degradare; - potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aceste suprafețe, individualizate prin schițele anexă la raportul de expertiză, pot fi restituite în natură; - reclamanții nu au făcut dovada că suprafețele libere identificate de expert, care ar putea fi stribuite în compensare, figurează în tabelele prevăzute de art. 1 alin. (5) din O.G. nr. 209/2005 și, potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, au obligația să mențină timp de 3 ani afectațiunea suprafeței de 1.708 mp.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin Decizia nr. 182 din 13 mai 2008, a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat parțial sentința, dispunând restituirea în natură și a suprafeței de 16.402 mp, situată în Craiova, ce face parte din parcela de 2,29 ha, identificată de expertul C.V. Totodată, curtea de apel a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Craiova.

S-a reținut că: - art. 1 alin. (2) și art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 includ compensarea cu alte bunuri și servicii printre măsurile reparatorii în echivalent, iar potrivit jurisprudenței Curții Europene și Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța este abilitată să cenzureze eventualul refuz al unității deținătoare de a dispune această măsură în ipoteza existenței unor asemenea bunuri sau servicii în patrimoniul său; - prin probele administrate în apel s-a stabilit că parcela de 2,29 ha, situată în Craiova, (indicată de reclamanți) face parte din domeniul privat local, este liberă de construcții și poate face obiectul atribuirii conform legilor reparatorii; - principiul disponibilității permite reclamanților să beneficieze de atribuirea altor terenuri în compensare, chiar dacă în notificare și negocierile din faza administrativă nu au solicitat această formă de reparație; - restituirea în natură a suprafețelor de 5.160 mp și 1.708 mp este conformă prevederilor art. 10 și 16 din Legea nr. 10/2001.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5967 din 26 mai 2009, a admis recursul declarat de pârâți, a casat ambele hotărâri și a respins contestația., precum și recursul reclamanților. S-a reținut că: - testamentul întocmit de V.M.P. la 6 august 1942, nu face dovada că la 6 martie 1945, în patrimoniul acestui proprietar se mai afla terenul cumpărat la 27 ianuarie 1925; - acest imobil nu figurează nici în actul de partaj voluntar încheiat ulterior decesului proprietarului V.M.P. (survenit la 10 septembrie 1947) de către moștenitorii M.V.P. și C.V.P., fii săi; - reclamanții nu au făcut dovada că la 6 martie 1945 terenul solicitat se afla în patrimoniul autorului lor V.M.P.

și că, ulterior, a fost preluat abuziv de stat. La 26 iunie 2009, reclamantul P.S.S. a solicitat, conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., schimbarea în tot a ultimei hotărâri. În motivarea cererii de revizuire, reclamantul revizuient a susținut că: - pe parcursul procesului, problema calității de proprietar a defunctului V.N.P. nu a fost pusă în discuția părților, astfel că în privința acestui aspect nu a avut posibilitatea să-și facă apărările necesare; - potrivit unei adrese a C.F.R., emisă ulterior pronunțării hotărârii atacate, terenul în discuție a aparținut autorului lor și nu a fost preluat în baza ofertei de vânzare înregistrată din 20 decembrie 1943; - acest înscris, coroborat cu oferta de vânzare menționată, face dovada că la sfârșitul anului 1943 terenul revendicat se afla în patrimoniul proprietarului V.N.P.

și nu a fost preluat de C.F.R. anterior anului 1945. Intimații pârâți au solicitat (prin întâmpinare) respingerea cererii, pe considerentul că înscrisul la care se referă revizuientul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Această apărare este întemeiată deoarece: - înscrisul intitulat „Incunoștiințare", înregistrat la Corpul Portăreilor Tribunalului Dolj la 20 decembrie 1943 și depus, la 8 noiembrie 2008, în dosarul instanței de recurs, are ca obiect oferta de vânzare a terenului intravilan de 23.283 mp, (situat la adresa indicată în notificare), făcută Direcțiunii G.F.K. București de cătreV.N.P., autorul reclamanților; - prin adresa invocată ca „înscris doveditor", CN C.F.R.

SA - Sucursala Regională Craiova, a comunicat revizuientului (la 21 decembrie 2009) că oferta de vânzare menționată nu apare înregistrată în arhiva sa, iar terenul în discuție nu a făcut obiectul vreunui act de expropriere sau atribuire către C.F.R. în perioada 1925-2010 și, în prezent, aparține domeniului public al statului; - ultimul înscris nu exista însă la data pronunțării hotărîrii supuse revizuirii și, oricum, nu este deteminant, în sensul că nu atestă o situație de fapt diferită de cea reținută de instanța de recurs. Așa fiind, conform art. 326 C. proc. civ., prezenta cerere de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P.S.S. împotriva Deciziei nr. 5967 din 26 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.