ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6005/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La

3 iulie 2006, reclamanții P.A.C., S.A., P.S.S. și P.G.H. au chemat în judecată

pe pârâții Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova,

solicitând anularea parțială a Dispoziției din 27 iunie 2006 și emiterea unei

alte dispoziții, de restituire în natură a întregului teren de 29.768,75 mp.,

situat în Craiova, sau de atribuire, în compensare, a unui alt teren.

În motivarea cererii, al cărei temei

juridic nu a fost indicat, reclamanții au susținut că:

- autorul lor a dobândit în anul 1925,

prin act de vânzare-cumpărare autentificat, un teren de 29.768,75 mp, situat în

Craiova.

- urmare a notificării înregistrate la

7 iunie 2005, pârâții au emis dispoziția contestată, prin care le-au respins

cererea de restituire în natură, deși o parte din teren este liberă și

neafectată de utilități publice.

Pe parcursul procesului, respectiv la

24 septembrie 2007, consecutiv decesului reclamantei S.A. (survenit la 4 iulie

2007), în cauză au fost introduși S.Ș.H. și S.C.M., moștenitorii defunctei.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin

sentința nr. 650 din 22 octombrie 2007, a admis în parte contestația, a anulat

parțial pct. 1 al dispoziției atacate, a dispus restituirea în natură a

suprafețelor de 5.160 mp și 1.708 mp, individualizate în anexele raportului de

expertiză, a menținut restul dispoziției și a luat act că nu se solicită

cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- V.N.P., autorul reclamanților, a

cumpărat în anul 1925, prin act transcris la Tribunalul Dolj, un teren de

29.768,75 mp, situat pe teritoriul comunei Craiova;

- În perioada 1925-1942, o porțiune de

6.498,75 mp din acest teren (identificat de expertul C.V.) a fost expropriată

fără titlu, astfel că prin testamentul din 6 august 1942, proprietarul V.N.P. a

transmis fiilor săi M.P. și C.P., autorii reclamanților, doar diferența de

23.270 mp;

- porțiunea de 6.498,75 mp expropriată

în perioada 1925-1942, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001;

- prin dispoziția contestată, emisă ca

urmare a notificării formulate de reclamanți, Primarul Municipiului Craiova a

propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor;

- din expertiza efectuată în cauză

rezultă că pe terenul în litigiu există două suprafețe, una de 5.160 mp. liberă

de construcții și neafectată de utilități publice, și alta de 1.708 mp (aflată

în administrarea Grupului Școlar Electroputere), pe care este amplasată o

construcție din tablă și zidărie B.C.A., în stare avansată de degradare;

- potrivit art. 10 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, aceste suprafețe, individualizate prin schițele anexă la raportul

de expertiză, pot fi restituite în natură;

- reclamanții nu au făcut dovada că

suprafețele libere identificate de expert, care ar putea fi stribuite în

compensare, figurează în tabelele prevăzute de art. 1 alin. (5) din O.G. nr.

209/2005 și, potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, au obligația să mențină

timp de 3 ani afectațiunea suprafeței de 1.708 mp.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

prin Decizia nr. 182 din 13 mai 2008, a admis apelul declarat de reclamanți și

a schimbat parțial sentința, dispunând restituirea în natură și a suprafeței de

16.402 mp, situată în Craiova, ce face parte din parcela de 2,29 ha,

identificată de expertul C.V.

Totodată, curtea de apel a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței și a respins apelul declarat de pârâta

Primăria Municipiului Craiova.

S-a reținut că:

- art. 1 alin. (2) și art. 10 alin. (8)

din Legea nr. 10/2001 includ compensarea cu alte bunuri și servicii printre

măsurile reparatorii în echivalent, iar potrivit jurisprudenței Curții Europene

și Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța este abilitată

să cenzureze eventualul refuz al unității deținătoare de a dispune această

măsură în ipoteza existenței unor asemenea bunuri sau servicii în patrimoniul

său;

- prin probele administrate în apel

s-a stabilit că parcela de 2,29 ha, situată în Craiova, (indicată de

reclamanți) face parte din domeniul privat local, este liberă de construcții și

poate face obiectul atribuirii conform legilor reparatorii;

- principiul disponibilității permite

reclamanților să beneficieze de atribuirea altor terenuri în compensare, chiar

dacă în notificare și negocierile din faza administrativă nu au solicitat

această formă de reparație;

- restituirea în natură a suprafețelor

de 5.160 mp și 1.708 mp este conformă prevederilor art. 10 și 16 din Legea nr.

10/2001.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5967 din 26 mai 2009, a

admis recursul declarat de pârâți, a casat ambele hotărâri și a respins contestația.,

precum și recursul reclamanților.

S-a reținut că:

- testamentul întocmit de V.M.P. la 6

august 1942, nu face dovada că la 6 martie 1945, în patrimoniul acestui

proprietar se mai afla terenul cumpărat la 27 ianuarie 1925;

- acest imobil nu figurează nici în

actul de partaj voluntar încheiat ulterior decesului proprietarului V.M.P.

(survenit la 10 septembrie 1947) de către moștenitorii M.V.P. și C.V.P., fii

săi;

- reclamanții nu au făcut dovada că la

6 martie 1945 terenul solicitat se afla în patrimoniul autorului lor V.M.P. și

că, ulterior, a fost preluat abuziv de stat.

La 26 iunie 2009, reclamantul P.S.S. a

solicitat, conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., schimbarea în tot a ultimei

hotărâri.

În motivarea cererii de revizuire,

reclamantul revizuient a susținut că:

- pe parcursul procesului, problema

calității de proprietar a defunctului V.N.P. nu a fost pusă în discuția

părților, astfel că în privința acestui aspect nu a avut posibilitatea să-și

facă apărările necesare;

- potrivit unei adrese a C.F.R., emisă

ulterior pronunțării hotărârii atacate, terenul în discuție a aparținut

autorului lor și nu a fost preluat în baza ofertei de vânzare înregistrată din

20 decembrie 1943;

- acest înscris, coroborat cu oferta

de vânzare menționată, face dovada că la sfârșitul anului 1943 terenul

revendicat se afla în patrimoniul proprietarului V.N.P. și nu a fost preluat de

C.F.R. anterior anului 1945.

Intimații pârâți au solicitat (prin

întâmpinare) respingerea cererii, pe considerentul că înscrisul la care se referă

revizuientul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

Această apărare este întemeiată

deoarece:

- înscrisul intitulat

„Incunoștiințare", înregistrat la Corpul Portăreilor Tribunalului Dolj la 20

decembrie 1943 și depus, la 8 noiembrie 2008, în dosarul instanței de recurs,

are ca obiect oferta de vânzare a terenului intravilan de 23.283 mp, (situat la

adresa indicată în notificare), făcută Direcțiunii G.F.K. București de cătreV.N.P.,

autorul reclamanților;

- prin adresa invocată ca „înscris

doveditor", CN C.F.R. SA - Sucursala Regională Craiova, a comunicat

revizuientului (la 21 decembrie 2009) că oferta de vânzare menționată nu apare

înregistrată în arhiva sa, iar terenul în discuție nu a făcut obiectul vreunui

act de expropriere sau atribuire către C.F.R. în perioada 1925-2010 și, în

prezent, aparține domeniului public al statului;

- ultimul înscris nu exista însă la

data pronunțării hotărîrii supuse revizuirii și, oricum, nu este deteminant, în

sensul că nu atestă o situație de fapt diferită de cea reținută de instanța de

recurs.

Așa fiind, conform art. 326 C. proc.

civ., prezenta cerere de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuentul P.S.S. împotriva Deciziei nr. 5967 din 26 mai 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2010.