ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1106/2017

Decizia nr. 1106/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin încheierea de la 25 octombrie 2016 Tribunalul Dolj a respins cererea formulată de reclamantele A., și B., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 03 martie 2006, reclamantele A. și B. au solicitat anularea parțială a Dispoziției nr. 184 din 31 ianuarie 2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, urmând ca în locul autoarelor C. și D., să fie înscrise reclamantele în calitate de moștenitoare a autoarelor care au decedat la 28 ianuarie 2005, respectiv, la 05 septembrie 2003.

Totodată, au solicitat ca din terenul de 1.330,82 mp să le fie restituită în mod exclusiv suprafața de 600 mp, situată în Băilești, care le revine în exclusivitate în calitate de moștenitoare ale autorului E., teren primit prin actul de donație de la 20 iunie 1928 și care trebuia să le fie restituit numai lor.

Prin sentința civilă nr. 418 din 14 decembrie 2009, a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantele A., și B., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Băilești, primarul Municipiului Băilești, F. și G., H., SC I. SA și J.

S-a dispus printre altele, restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.507 mp, situat în Băilești (în loc de 1.330,82 mp cum este menționat în dispoziție) suprafață identificată prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul K. în schița anexă 3, care face parte integrantă din hotărâre, cu mențiunea că din suprafața totală restituită în natură, suprafața de 600 mp se cuvine în exclusivitate reclamantelor.

Prin cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile sus menționate, reclamantele au arătat că hotărârea nu permite identificarea terenului în suprafață de 600 de mp, motiv pentru care nu poate fi pusă în executare.

Or, după depunerea raportului de expertiză în specialitatea topografie la judecarea în fond a cauzei finalizate prin pronunțarea sentinței civile cu privire la care s-a solicitat lămurirea dispozitivului, reclamantele, deși au beneficiat de asistență juridică din partea unui apărător ales, nu au formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză.

În plus, Tribunalul a constatat că, suprafața de teren cu privire la care susțin reclamantele că raportul de expertiză nu cuprinde suficiente date pentru a putea fi individualizată, este suprafața de 550 de mp, delimitată de pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-1, din planul anexă nr. 3, cu dimensiunile și vecinătățile prevăzute în același plan, așa cum a fost identificată de expert la fila 5 a raportului de expertiză (fila 310 dosar fond).

Potrivit dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Având în vedere faptul că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost identificată suprafața de teren ce le-a fost restituită în natură reclamantelor, chiar dacă în realitate, întinderea suprafeței este de 550 de mp și nu de 600 de mp, așa cum a menționat instanța în cuprinsul dispozitivului sentinței civile, (aspect recunoscut chiar de reclamante în cuprinsul cererii de lămurire dispozitiv formulată în cauză), Tribunalul a respins cererea, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 538 din data de 28 februarie 2017 a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantele A. și B., împotriva încheierii pronunțată la data de 25 octombrie 2016 de Tribunalul Dolj, reținând în esență următoarele:

La data de 05 septembrie 2016, reclamantele A. și B. au formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 418 din 14 decembrie 2009, în sensul individualizării suprafeței de teren de 600 mp, ce le revine în exclusivitate.

Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 418 din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. x/63/2006, s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 1.507 mp, în loc de 1.330,82 mp, cum se reținuse în dispoziție, cu mențiunea că din suprafața totală restituită în natură suprafața de 600 mp, revine în exclusivitate reclamantelor.

S-a arătat, că sentința nu cuprinde însă date concrete care să permită identificarea terenului în suprafață de 600 mp, astfel că hotărârea nu poate fi pusă în executare.

De asemenea, s-a susținut ca sentința pronunțată nu cuprinde date de identificare ale terenului în litigiu, iar expertiză efectuată în cauză, ale cărei concluzii nu au fost contestate de părți, a identificat terenul prin amplasament, vecinătăți, schiță, solicitând instanței să lămurească dispozitivul prin individualizarea suprafeței de teren ce le revine în exclusivitate.

În aceasta ordine de idei, reclamantele au susținut că în momentul în care s-a dispus restituirea suprafeței de 600 mp s-a avut în vedere Actul de donație încheiat la data de 20 iunie 1928 prin care L. a donat autorului lor, E. „una bucată loc de casă pe care a fost construită clădirea numită „Hotel x". Terenul în suprafață de 600 mp este cel aflat sub hotel, individualizat de expert în anexa 3 a raportului de expertiză sub denumirea S3= 550 mp delimitată de pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-1.

Pârâtul F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că suprafața de 600 de mp nu a fost individualizată, deoarece expertiza nu a avut un asemenea obiectiv.

Procesul finalizat cu sentința a cărei lămurire se solicita a fost început înainte de 15 februarie 2013, astfel ca sunt aplicabile dispozițiile legale cuprinse în V.C.P.C. (1865).

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281

1

, se poate face contestație (la titlu) și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, în condițiile art. 399 alin. (1) teza II C. proc. civ., aceasta din urma introducându-se la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, în conformitate cu dispozițiile art. 400 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Se poate observa că scopul și finalitatea celor două proceduri, prima fiind pe dreptul comun, iar cea de-a doua în cadrul procedurii executării silite, sunt identice, cererile adresându-se aceleiași instanțe.

Dar, indiferent de procedura urmata, în ambele situații se ridica problema de a stabili daca nelămuririle invocate privind înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, corespund unor aspecte, împrejurări de fapt și/sau de drept dezlegate de instanța care a pronunțat hotărârea.

Este necesară determinarea unei asemenea situații, întrucât instanța care a pronunțat hotărârea nu poate lămuri decât aspecte soluționate sau avute în vedere la soluționarea cauzei, deci nu poate lămuri aspecte asupra cărora nu s-a pronunțat și pe care, în mod corespunzător, nu le-a analizat, în condiții de oralitate și contradictorialitate.

Cu alte cuvinte, pe calea lămuririi înțelesului și întinderii ori aplicării dispozitivului, nu este posibilă modificarea sau completarea hotărârii și regula este aceea potrivit căreia, lămurirea dispozitivului trebuie să se realizeze în acord deplin cu conținutul considerentelor.

O asemenea ipoteză de lucru este logică, de vreme ce prin urmarea acestei proceduri legale, fie pe calea dreptului comun, fie în cadrul executării silite, nu se rejudecă și respectiv, nu se judecă pentru prima oară o anumită problema de fapt și/sau de drept, ci această problemă a fost rezolvată anterior, numai că soluția pronunțată nu este clară, fiind necesare lămuriri pentru prevenirea sau înlăturarea unor impedimente la executare.

Or, în speță, instanța de apel constată că nici reclamantele care au promovat procesul nu au cerut ca atare și nici instanța nu s-a preocupat de identificarea fizică a suprafeței de 600 mp în discuție, chestiunile litigioase majore fiind legate de construcția hotel și de stabilirea persoanelor îndreptățite.

În privința terenului donat autorului comun al reclamantelor, singura problemă tranșată în dosar a fost aceea a regimului juridic al acestei suprafețe de teren, dezlegându-se definitiv și irevocabil faptul că aceasta suprafața de teren care face parte din totalul suprafeței de teren restituite în natură prin dispoziție și prin sentința, aparține exclusiv reclamantelor.

Deci, distinct de chestiunea de drept tranșată în acest mod, instanța nu a stabilit fie la cererea reclamantelor, fie în virtutea rolului activ, ca obiectiv al expertizei, identificarea fizica a suprafeței de 600 mp în discuție.

Această din urmă împrejurare ar fi presupus, în raport cu dispozițiile legii speciale, determinarea amplasamentului vechi și determinarea suprafeței rămase libere în sensul legii speciale care poate fi restituită în natură, nefiind exclusă ipoteza ca în acest caz să se determine fie întreaga suprafață ca fiind liberă, fie numai o parte și, în această din urmă situație, pentru diferența până la 600 mp să se stabilească dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.

Este adevărat că expertul a identificat o suprafață de 550 mp (S3) așa cum corect a reținut de principiu și prima instanță, suprafață pe care se află C1 (hotelul propriu-zis), C2 o magazie ridicată ulterior și S1 o suprafață liberă de 79 mp.

Dar, această constatare a expertului nu corespunde unui obiectiv de expertiză distinct care să fi avut ca scop identificarea suprafeței de 600 mp din actul de donație, că amplasament vechi și că suprafața rămasă liberă în sensul Legii nr. 10/2001 ce poate fi restituită în natură.

În orice caz, concluzia expertului, în urma identificării terenului restituit în natură prin dispoziția contestată a stabilit că suprafața de 1.330,82 mp este compusă din S2 (957 mp) și S3 (550 mp), având 1.507 mp potrivit măsurătorilor expertizei și că pe această suprafață se află construcția hotel.

Trecând peste cele arătate în precedent, chiar și în ipoteza în care s-ar însuși în totalitate raționamentul primei instanțe în sensul că terenul donat, având în vedere vecinătățile descrise în act, ar fi în principiu terenul pe care se afla hotelul propriu-zis măsurat de expert (S3 de 550 mp, anexa 3 la Raport hașurat cu roz), instanța în procedura lămuririi nu poate stabili elementele de identificare a suprafeței de 600 mp restituită în natură din total 1.507, ca având dimensiunile și vecinătățile unei suprafețe mai mici, respectiv de 550 mp, întrucât s-ar modifica hotărârea a cărei lămurire se cere, nefiind permis.

Împotriva acestei deciziei au declarat recurs

reclamanții A. și B., iar în dezvoltarea criticilor formulate au arătat că cele două instanțe au pronunțat hotărâri profund nelegale, pentru cele ce succed:

Reclamantele au solicitat lămurirea sentinței nr. 418 din 14 decembrie 2009, în sensul individualizării suprafeței de teren ce le revine în exclusivitate.

Au arătat faptul că prin sentința nr. 418 din 14 decembrie 2009, Tribunalul Dolj a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1.507 mp, (în loc de 1330.82 mp cum se reținuse în dispoziție), cu mențiunea că din suprafața totală restituită în natură suprafață de 600 mp revine în exclusivitate reclamantelor.

Sentința nu cuprinde însă date concrete, care să permită identificarea terenului în suprafața de 600 mp și astfel hotărârea nu poate fi pusă în executare.

Potrivit prevederilor art. 281

1

C. proc. civ., părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul atunci când acesta nu cuprinde date clare care sa permită executarea ei.

Cum sentința pronunțată nu cuprinde date de identificare ale terenului în litigiu, iar expertiza ordonata de instanța, ale cărei concluzii nu au fost contestate de părți, a identificat terenul prin amplasament,vecinătăți, schița, aceștia au solicitat instanței să lămurească dispozitivul prin individualizarea suprafeței de teren ce le revine în exclusivitate.

În momentul în care s-a dispus restituirea către reclamante în exclusivitate a suprafeței de 600 mp s-a avut în vedere actul de donație încheiat la 20 iunie 1928, prin care L. a donat autorului E., una bucată loc de casa pe care a fost construita clădirea numită „Hotel x” teren ce ocupa suprafața de 600 mp.

Așadar terenul în suprafață de 600 mp, este cel aflat sub hotel individualizat de expert în anexa 3 a raportului de expertiză sub denumirea S3- 550 mp delimitată de pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-1 iar acest aspect s-a solicitat să fie menționat în cuprinsul dispozitivului.

Chiar Curtea de Apel Craiova în cuprinsul hotărârii atacate reține faptul că a fost tranșată definitiv problema terenului donat autorului comun al reclamantelor dezlegându-se definitiv și irevocabil faptul că această suprafață de teren care face parte din totalul suprafeței de teren în natură prin dispoziție ce aparține exclusiv acestora.

Așadar, în condițiile în care o instanță (Curtea de Apel) reține că terenul le aparține în exclusivitate, iar o altă instanță (Tribunalul Dolj) reține că terenul este individualizat în raportul de expertiză este de neînțeles soluția de respingere a cererii privind lămurirea dispozitivului.

S-a conchis, că, potrivit art. 281

1

alin (1) din V.C.P.C., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cerc instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Or, în cauză fiind necesară lămurirea hotărârii prin delimitarea clară a terenului ce le revine în exclusivitate reclamanților,aceștia au investit instanța cu prezenta cerere de lămurire dispoziții.

Lipsa vreunei mențiuni în dispozitivul hotărârii referitoare la individualizarea acestui teren conduce la imposibilitatea de a dispune de acest teren, după ce timp de 10 ani s-au judecat pentru recunoașterea drepturilor lor.

Mai mult decât atât, în executarea hotărârii a cărei lămurire o solicit a fost emisa o noua dispoziție de către Primăria Băilești în cuprinsul căreia nu este individualizat terenul nostru eu motivarea ca nu a fost individualizat nici în hotărâre.

Astfel am fost nevoile sa contestam și aceasta dispoziție, să începem o noua judecata, în condițiile în care în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că imposibilitatea de a obține executarea hotărârilor judecătorești se traduce printr-o ingerință în dreptul de proprietate al reclamantelor.

În concluzie, față de cele relatate s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de lămurire dispozitiv.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 V.C.P.C.

Examinând decizia atacată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., de către instanță, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., instanța constată următoarele:

Prin criticile formulate, recurentele-reclamante au criticat decizia atacată pentru nelegalitate, ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ.

Potrivit art. 281

1

C. proc. civ.: „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

În esență, prin criticile formulate, recurentele-reclamante susțin că nelegal instanța de apel, prin decizia atacată a menținut soluția primei instanțe pronunțate, cu încălcarea dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ.

S-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 418 din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în sensul individualizării suprafeței de 600 mp, teren, ce li s-a restituit în exclusivitate prin raportul de expertiză, întocmit în cauză, iar lipsa vreunei mențiuni în dispozitivul sentinței pronunțate privitoare la individualizarea acestui teren conduce la imposibilitatea reclamantelor de a dispune de acesta.

Aceste critici sunt nefondate, pentru cele ce succed:

Ceea ce este susceptibil de lămurire și, intră sub incidența procedurii prevăzute de art. 281

1

C. proc. civ., este doar dispozitivul sentinței civile nr. 418 din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, prin care s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantele din prezenta cauză și s-a dispus, printre altele, restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.507 mp situat în (…) (în loc de 1.330,82 mp, cum este menționat în dispozitiv), suprafață identificată de expertul K. în schița anexă 3, care face parte din hotărâre, cu mențiunea că din suprafața totală restituită în natură, suprafața de 600 mp, se cuvine în exclusivitate reclamantei.

Pentru soluționarea cererii de lămurire dispozitiv se impune a se stabili dacă nelămuririle invocate corespund unor împrejurări de fapt sau de drept dezlegate de instanța care a pronunțat hotărârea al cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit, întrucât nu pot face obiect al cererii de lămurire dispozitiv decât aspecte soluționate sau avute în vedere la soluționarea cauzei.

Or, obiectul cererii soluționate prin sentința al cărei dispozitiv s-a solicitat prin cererea pendinte a fi lămurit l-a constituit contestația formulată de reclamante împotriva Dispoziției nr. 184 din 31 ianuarie 2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, în procedura Legii nr. 10/2001.

În legătură cu terenul în suprafață de 600 mp, donat autorului comun al reclamantelor, care face parte din totalul suprafeței de teren restituită în natură, impunea (…) litigioasă dedusă judecății a fost aceea de a i se stabili regimul juridic, dezlegându-se definitiv și irevocabil faptul că această suprafață de teren aparține exclusiv reclamantelor.

Cum reclamantele nu au solicitat identificarea fizică a acestui teren, iar instanța, nu a dispus identificarea acestuia, ca obiectiv al raportului de expertiză.

Cum constatarea expertului cu privire la amplasamentul terenului ce a aparținut autorului reclamantelor, precede obiectivelor expertizei depuse în cauză, în raportul de expertiză întocmit de expert K. a fost omologat numai în privința întinderii întregii suprafețe de teren restituită în natură, legal au stabilit instanțele de fond și apel că identificarea terenului în suprafață de 600 mp, restituit în natură în exclusivitate reclamantei, nu se poate face pe calea procedurii prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ.

De altfel, chiar în considerentele hotărârii judecătorești al cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit, s-a reținut că „din suprafața restituită de 600 mp, li se cuvine exclusiv reclamantelor în calitate de unice moștenitoare ale autorului M., ceilalți pârâți menționați pe dispoziție neavând vocație la moștenirea lui M.; restul terenului aparținând tuturor persoanelor menționate în dispoziție după autorul N., urmând a se proceda la partajarea terenului potrivit cotelor succesorale”.

Prin urmare, rezultă că prin acțiunea soluționată prin hotărâre judecătorească al cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit nu s-a solicitat și partajarea terenului restituit în natură, ceea ce s-ar fi finalizat atât cu delimitarea terenului de 600 mp, restituit în natură exclusiv reclamantului, cât și a celorlalte suprafețe a terenului acestora potrivit cotelor succesorale din restul terenului restituit în natură până la suprafața de 1.507 mp.

Pentru considerentele expuse, instanța în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentele reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 538 din data de 28 februarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2017.