ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10208/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10208/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând asupra recursurilor civile de

față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 397

din 3 noiembrie 2004, Tribunalul Dolj a respins contestația formulată

de reclamanta M.E., împotriva dispoziției nr. 2131 din 15 martie 2004

emisă de Primăria municipiului Băilești, în contradictoriu

cu pârâții Primăria municipiului Băilești și C.C. Băilești

județul Dolj.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, reclamanta nu a făcut dovada

că se află în vreuna din situațiile prevăzute de art. 2 din

Legea nr.10/2001 republicată.

Prin decizia civilă nr. 2857

din 1 noiembrie 2005 Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de

reclamanta M.E. împotriva sentinței civile nr. 397 din 3 noiembrie 2004,

pronunțată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu intimații

pârâți Primăria municipiului Băilești prin primar,

Primăria municipiului Băilești și C.C. Băilești,

și pe cale de consecință: a schimbat sentința atacată în

sensul că a admis contestația formulată de reclamantă

și a anulat dispoziția nr. 2131 din 15 martie 2004; a constatat

că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii

prin echivalent pentru 458 mp teren, așa cum a fost individualizat prin

raportul de expertiză tehnică, schița anexă nr.1 întrunit

de expertul ing. I.I.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că, reclamanta este persoana

îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul în

litigiu situat în municipiul Băilești, în condițiile în care

aceasta a dovedit calitatea de proprietar al ternului ce a fost preluat abuziv

în perioada 1958-1960 fără temei legal.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs reclamanta M.E. și S.C.C. Băilești.

Reclamanta, critică decizia

atacată ca fiind nelegală invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., deoarece:

Deși a solicitat

despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată și

cu privire la imobilul (casă) format din 4 camere situat în municipiul

Băilești, demolat de C.P.A.D.M. Băilești în anul 1963,

totuși instanța de apel a omis să analizeze și această

situație.

Societatea C.C. Băilești,

critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând art. 304

pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

Reclamanta M.E. în notificarea

formulată în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu a făcut

vorbire și despre imobilul (casă) compus din 4 camere.

Nu s-a făcut dovada

preluării abuzive de către stat a imobilului în litigiu.

Cu privire la recursul declarat de

reclamanta M.E. se rețin următoarele:

Reclamanta a revendicat în

condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, imobilul

(casă) compus din 4 camere și terenul aferent, situat în municipiul

Băilești, notificare f. 76, 78 dosar apel.

Reclamanta a făcut dovada

calității de proprietar cu privire la imobilul în litigiu, precum

și a faptului că imobilul a fost preluat abuziv de Statul Român în

perioada 1958–1960, act de vânzare-cumpărare f. 63 dosar apel, adresă

nr. 6307 din 17 februarie 1992 f. 29 dosar fond.

Imobilul-construcție, ce a

aparținut reclamantei a fost demolat în cursul anului 1960, autorizare de

demolare nr. 2986 din 26 septembrie 1960 f.4 dosar fond.

Problema terenului aferent

construcției mai sus menținută a fost rezolvată în faza de

apel în sensul că s-a constatat că reclamanta M.E. este

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de 458 mp teren, așa cum a fost individualizat prin

raportul de expertiză, schița anexă nr. 1, f.39-40 dosar apel.

Cu privire la

imobilul-construcție revendicat de reclamantă, instanța de apel

a omis să se pronunțe în vreun fel.

Din cuprinsul notificărilor de

la fila 16 dosar fond și fila 76 dosar apel, rezultă faptul că

reclamanta a revendicat în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată

atât imobilul (casă) cât și terenul aferent, situat în localitatea

Băilești.

Prin urmare, reclamanta este

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și cu

privire la imobilul-casă (60 mp) conform art. 3 din Legea nr. 10/2001

republicată.

Cu privire la recursul formulat de societatea

C.C. Băilești se rețin următoarele:

Reclamanta M.E. în notificarea

formulată în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001

republicată a revendicat atât imobilul-construcție cât și

terenul aferent în suprafața de 458 mp, situat în Băilești, notificări:

f.16 dosar fond și f.76 dosar apel.

Din cuprinsul adresei nr. 6307 din

17 februarie 1992, f.29 dosar fond, rezultă că imobilul în litigiu a

fost preluat abuziv de Statul Român în perioada 1958-1960.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate de reclamanta M.E.

se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și în consecință se va admite recursul declarat de

reclamantă împotriva deciziei civile nr. 2857 din 1 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Craiova, pe care o va modifica în parte în sensul că

reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin

echivalent și cu privire la casa demolată (60 mp) din municipiul

Băilești județul Dolj, se vor menține restul

dispozițiilor deciziei atacate.

Cu privire la recursul declarat de societatea

C.C. Băilești, pentru considerentele reținute, se va respinge ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta M.E. împotriva deciziei nr. 2857 din 1 noiembrie 2005 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă, pe care o modifică în parte în

sensul că reclamanta este îndreptățită la măsuri

reparatorii prin echivalent și pentru casa demolată (60 mp) din

orașul Băilești, județul Dolj.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta C.C. Băilești împotriva deciziei nr. 2857 din 1

noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2006.