ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10208/2006

Deliberând asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 397 din 3 noiembrie 2004, Tribunalul Dolj a respins contestația formulată de reclamanta M.E., împotriva dispoziției nr. 2131 din 15 martie 2004 emisă de Primăria municipiului Băilești, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Băilești și C.C. Băilești județul Dolj. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta nu a făcut dovada că se află în vreuna din situațiile prevăzute de art. 2 din Legea nr.10/2001 republicată. Prin decizia civilă nr. 2857 din 1 noiembrie 2005 Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de reclamanta M.E. împotriva sentinței civile nr. 397 din 3 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria municipiului Băilești prin primar, Primăria municipiului Băilești și C.C.

Băilești, și pe cale de consecință: a schimbat sentința atacată în sensul că a admis contestația formulată de reclamantă și a anulat dispoziția nr. 2131 din 15 martie 2004; a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 458 mp teren, așa cum a fost individualizat prin raportul de expertiză tehnică, schița anexă nr.1 întrunit de expertul ing. I.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, reclamanta este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul în litigiu situat în municipiul Băilești, în condițiile în care aceasta a dovedit calitatea de proprietar al ternului ce a fost preluat abuziv în perioada 1958-1960 fără temei legal.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta M.E. și S.C.C. Băilești. Reclamanta, critică decizia atacată ca fiind nelegală invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: Deși a solicitat despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată și cu privire la imobilul (casă) format din 4 camere situat în municipiul Băilești, demolat de C.P.A.D.M. Băilești în anul 1963, totuși instanța de apel a omis să analizeze și această situație. Societatea C.C. Băilești, critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: Reclamanta M.E. în notificarea formulată în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu a făcut vorbire și despre imobilul (casă) compus din 4 camere.

Nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat a imobilului în litigiu. Cu privire la recursul declarat de reclamanta M.E. se rețin următoarele: Reclamanta a revendicat în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, imobilul (casă) compus din 4 camere și terenul aferent, situat în municipiul Băilești, notificare f. 76, 78 dosar apel. Reclamanta a făcut dovada calității de proprietar cu privire la imobilul în litigiu, precum și a faptului că imobilul a fost preluat abuziv de Statul Român în perioada 1958–1960, act de vânzare-cumpărare f. 63 dosar apel, adresă nr. 6307 din 17 februarie 1992 f. 29 dosar fond. Imobilul-construcție, ce a aparținut reclamantei a fost demolat în cursul anului 1960, autorizare de demolare nr. 2986 din 26 septembrie 1960 f.4 dosar fond.

Problema terenului aferent construcției mai sus menținută a fost rezolvată în faza de apel în sensul că s-a constatat că reclamanta M.E. este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 458 mp teren, așa cum a fost individualizat prin raportul de expertiză, schița anexă nr. 1, f.39-40 dosar apel. Cu privire la imobilul-construcție revendicat de reclamantă, instanța de apel a omis să se pronunțe în vreun fel. Din cuprinsul notificărilor de la fila 16 dosar fond și fila 76 dosar apel, rezultă faptul că reclamanta a revendicat în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată atât imobilul (casă) cât și terenul aferent, situat în localitatea Băilești. Prin urmare, reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și cu privire la imobilul-casă (60 mp) conform art. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Cu privire la recursul formulat de societatea C.C. Băilești se rețin următoarele: Reclamanta M.E. în notificarea formulată în condițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată a revendicat atât imobilul-construcție cât și terenul aferent în suprafața de 458 mp, situat în Băilești, notificări: f.16 dosar fond și f.76 dosar apel. Din cuprinsul adresei nr. 6307 din 17 februarie 1992, f.29 dosar fond, rezultă că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român în perioada 1958-1960. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate de reclamanta M.E. se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și în consecință se va admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 2857 din 1 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, pe care o va modifica în parte în sensul că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent și cu privire la casa demolată (60 mp) din municipiul Băilești județul Dolj, se vor menține restul dispozițiilor deciziei atacate. Cu privire la recursul declarat de societatea C.C. Băilești, pentru considerentele reținute, se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta M.E. împotriva deciziei nr. 2857 din 1 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o modifică în parte în sensul că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru casa demolată (60 mp) din orașul Băilești, județul Dolj. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.C. Băilești împotriva deciziei nr. 2857 din 1 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2006.