ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2663/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, la data de 21 ianuarie 2002, sub nr. dosar 1298/2002,

reclamanta B.C. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului

Băilești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea

dispoziției nr. 583 din 21 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Băilești și

obligarea la restituirea în natură a suprafeței de 2500 mp. situată in

intravilanul municipiului Băilești.

În motivarea contestației, reclamanta a

arătat că prin dispoziția nr. 583/2001 i s-a respins cererea de restituire în

natură a suprafeței de teren de 2500 mp situată în intravilanul municipiului

Băilești, cu motivarea că aceasta i-a fost atribuită prin echivalent în

extravilan în baza Legii nr. 1/2000.

De asemenea, reclamanta a susținut că

motivarea cu care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură este

neconformă cu realitatea, întrucât nu a primit nici o suprafață de teren în

baza Legii nr. 1/2000, deși a făcut cerere de reconstituire potrivit

dispozițiilor acestei legi, precum și că imobilul nu este afectat de detalii de

sistematizare.

În drept au fost invocate prevederile Legii

nr. 10/2001, iar în dovedirea cererii au fost administrate probe, respectiv

înscrisuri și expertiză tehnică topometrică.

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 522

din 10 decembrie 2002, a respins contestația formulată de reclamanta B.C., ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut, în esență, că, din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta

a beneficiat într-adevăr de reconstituirea dreptului de proprietate funciară

pentru o suprafață totală de 1,85 ha, respectiv pentru 1,27 ha s-a eliberat

titlu de proprietate, iar pentru cele 0,58 ha cu care reclamanta a fost

validată conform Legii nr. 1/2000, stabilirea plasamentului se va face cu

ocazia punerii în posesie și a eliberării titlului de proprietate.

Prima instanță mai arată, în motivarea

sentinței, că regimul juridic al terenului a cărui restituire în natură se

solicită a fost reglementat conform prevederilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr.

1/2000 și, prin urmare, nu face obiectul Legii nr. 10/2001, încadrându-se în

dispozițiile art. 8 alin. (1) din această lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

reclamanta B.C., susținând, în esență, că în mod eronat instanța de fond a

reținut că regimul juridic al terenului a cărui restituire o solicită a fost

reglementat prin Legea nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000, întrucât deși a

făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nu i s-a

reconstituit, precum și că prima instanță nu a ținut cont de concluziile

raportului de expertiză tehnică topo, care confirmă că terenul nu este afectat

de detalii de sistematizare, putând fi retrocedat în natură.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă

nr. 61 din 28 martie 2003, a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza

spre rejudecare pentru completarea probatoriilor, față de prevederile art. 2

lit. h) din Legea nr. 10/2001, aplicabile în speță și față de concluziile

raportului de expertiză tehnică topo, efectuat în cauză.

Instanța de apel, în completarea

probatoriului, a admis și administrat proba cu cercetare locală.

Prin decizia civilă nr. 299 din 24 octombrie

2003, Curtea de Apel Craiova, rejudecând în fond, a admis contestația formulată

de reclamanta B.C., a anulat dispoziția nr. 583/2001 a Primăriei Băilești, județul

Dolj și a obligat primăria să restituie reclamantei suprafața de 1610 mp teren,

conform raportului de expertiză tehnică, pentru diferență urmând să primească

despăgubiri în echivalent.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

arătat că a avut în vedere ansamblul probatoriu administrat în cauză, cu

accente pe expertiza tehnică topo, conform căreia suprafața de teren ce poate

fi retrocedată este de 1610 mp, care include și aleea II folosită de IRE

Craiova fără titlu juridic și că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 2

lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea

de atac a recursului pârâtul Consiliul Local al Municipiului Băilești arătând că

reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața

totală de 1,85 ha în baza prevederilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 și

că terenul de sub aleea propusă a se restitui aparține proprietății publice și a

fost concesionat SC E. SA, fiind singura cale de acces pentru pietoni și pentru

autoturismele aparținând acestei societăți și locatarilor ce domiciliază în 8

blocuri din zonă.

Mai susține pârâtul, prin motivele de recurs,

că în cauză a fost citat Consiliul Local Băilești, care nu are atribuții

conform Legii nr. 10/2001 și, deci, nu are calitate procesuală pasivă, prin

decizia atacată fiind obligată Primăria Municipiului Băilești.

Recursul urmează a fi respins pentru

considerentele ce succed:

Legea nr. 10/2001, în capitolul III,

instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate

abuziv, două etape și anume, o etapă necontencioasă și o altă etapă

contencioasă.

Această lege mai stabilește, prin prevederile

art. 21 și părțile între care se vor desfășura aceste proceduri, respectiv

„persoana îndreptățită” la restituire și „persoana juridică deținătoare a

imobilului”.

În art. 20 al aceleiași legi sunt prevăzute

categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea către

persoanele îndreptățite, prin decizie sau dispoziție motivată, a organelor de

conducere ale unității deținătoare.

În alineatul al treilea al acestui articol se

menționează și primăriile, în cazul cărora restituirea se face „prin dispoziția

motivată a primarilor”.

Este de reținut că cele două părți, „persoana

îndreptățită” la restituire și „unitatea deținătoare”, vor avea aceste calități

atât în faza necontencioasă, cât și în faza contencioasă, neputând fi înlocuite

de o altă parte.

Așadar, în procedura Legii nr. 10/2001

părțile sunt cele prevăzute expres de lege.

În speță, unitatea deținătoare este primăria,

această calitate dându-i și poziția procesuală de intimată în cauză.

Or, recursul de față a fost formulat de o

persoană fără calitate conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, respectiv de

Consiliul Local al Municipiului Băilești.

Astfel, se observă că recursul este declarat

de Consiliul Local și poartă atât antetul, cât și ștampila acestuia.

Deci, recurentul Consiliul Local Băilești,

deși în mod corect invocă chiar prin motivele de recurs că nu are atribuții

conform Legii nr. 10/2001 și, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă

și, de asemenea, precizează că, prin decizia atacată, instanța de apel a

obligat primăria la restituirea terenului către reclamantă, totuși, în mod

eronat, declară recursul în nume propriu.

Față de cele ce preced, se impune respingerea

recursului.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuieli de judecată și cum, în cauză, intimata-reclamantă a

solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, care au fost

justificate cu chitanța depusă la dosar, recurentul-pârât va fi obligat la

plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul contra deciziei civile nr. 299 din

24 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, ca fiind declarat de o persoană

fără calitate conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Obligă pe recurent la plata sumei de 6.000.000

lei cheltuieli de judecată către intimata B.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

aprilie 2005.