ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7312/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 229 din 11 iulie 2003, Tribunalul Gorj a admis în parte cererea formulată de reclamanta U.C., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Bălești, a anulat dispoziția nr. 251 din 24 martie 2003 emisă de pârâtă și a acordat măsuri reparatorii prin echivalent, în sumă de 58.194.440 lei, corespunzătoare valorii terenului în suprafață de 1420 mp. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că terenul care face obiectul procesului este înscris în actul de proprietate depus la dosar de reclamantă, însă face parte din domeniul public. Pentru că, potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, nu sunt supuse restituirii imobilele ce aparțin domeniului public, reclamanta este îndreptățită doar la măsuri reparatorii prin echivalent.

Reține tribunalul, că terenul se află în administrarea pârâtei și nu a fost restituit reclamantei în condițiile Legii nr. 18/1991, iar, conform art. 8 1 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, dispozițiile Legii nr. 10/2001 au caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar. Valoarea terenului, stabilită de expert, este de 58.194.440 lei.

Prin decizia civilă nr. 893 din 20 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de tribunal, pe care a schimbat-o în parte, în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 1317 mp, situat în comuna Bălești, județul Gorj, identificat în suplimentul la raportul de expertiză întocmit în apel de expert N.P., cu vecinătățile menționate în schița anexă 1. Instanța de apel a reținut că terenul în suprafață de 1420 mp a fost dobândit de autoarea reclamantei prin contract de vânzare-cumpărare. Această suprafață de teren face parte dintr-o suprafață mai mare aflată în administrarea pârâtei, iar pe 47 mp se află parte din construcția-farmacie.

Susținerea pârâtei că sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu este întemeiată, pentru că imobilul cu destinația grădiniță nu este amplasat pe terenul solicitat de apelantă. Pe o mică porțiune de teren este amplasată o parte din clădirea cu destinația farmacie, care este folosită de SC H. De aceea, terenul în suprafață de 1317 mp, cu vecinătățile stabilite în schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză, poate fi restituit în natură reclamantei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria comunei Bălești care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără ca instanța să aibă în vedere probele dosarului.

Arată recurenta, că terenul în suprafață de 1420 mp face parte din domeniul public, conform pct. 99 din anexa 14, publicată în M. Of. nr. 668 bis din 9 septembrie 2002, iar, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001, „nu sunt supuse restituirii în natură imobilele ce aparțin domeniului public”. Această suprafață de teren se include în terenul aferent Grădiniței Bălești, în suprafață de 4090 mp, iar instanța de apel a încălcat prevederile art. 135 alin. (5) din Constituția României, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată și art. 122 alin. (2) din Legea nr. 215/2001. Se mai arată, că s-a dispus restituirea în natură a terenului, deși hotărârea Consiliului local Bălești, prin care terenul este inclus în domeniul public, nu a fost atacată, terenul „nu a fost dezafectat din domeniul public”, iar expertul nu a determinat suprafața de teren necesară pentru buna funcționare a grădiniței.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat. Potrivit constatărilor făcute de expert, consemnate în suplimentul de expertiză tehnică judiciară aflat la filele 53-60 din dosarul instanței de apel, clădirea care are destinația grădiniță nu este amplasată pe suprafața de 1420 mp teren, preluată de la autoarea reclamantei. Pe o suprafață de 47 mp teren se află o porțiune din clădirea cu destinația farmacie. Expertul a determinat și suprafața de teren care asigură accesul la farmacie, stabilind că terenul ocupat de construcție și accesul la aceasta este de 103 mp, iar instanța de apel a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1317 mp teren (1420-103).

Înscrierea terenului în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bălești nu exclude dreptul intimatei-reclamante la restituirea în natură a imobilului. Art. 16 din Legea nr. 10/2001, în forma de la data pronunțării hotărârii atacate, nu cuprindea prevederea că „nu sunt supuse restituirii în natură imobilele ce aparțin domeniului public”, așa cum susține recurenta.

Art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 consacră regula că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar art. 16 reglementa posibilitatea restituirii unor imobile ocupate „de unități bugetare din învățământ, din sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanțele organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc”.

Pentru aceste imobile se acordau măsuri reparatorii în echivalent, însă textul avea în vedere numai imobilele cu destinația menționată, preluate cu titlu valabil, necesare potrivit scopului stabilit și nu toate imobilele înscrise în inventarul domeniului public, iar, potrivit alin. (2) al art. 16 din lege, imobilele care nu erau retrocedate în natură se stabileau de Guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a celorlalte instituții publice interesate, după caz. Or, în cauză nu s-a făcut dovada că terenul restituit în natură prin hotărârea atacată este necesar pentru buna desfășurare a activității grădiniței și că această necesitate a fost stabilită printr-o Hotărâre de Guvern. De altfel, neexcluderea de la restituirea în natură a imobilelor cu destinațiile arătate în art. 16 din Legea nr. 10/2001, rezultă din noul conținut al textului, așa cum a fost modificat prin Titlul I, art. 1 pct. 37 din Legea nr. 247/2005.

În noua redactare, textul prevede că aceste imobile preluate abuziv se restituie foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, indiferent de modul de preluare, cu sau fără titlu valabil. Prin urmare, susținerile recurentei că prin restituirea în natură s-au încălcat prevederile art. 135 alin. (5) din Constituția României, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 și art. 122 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 și că restituirea în natură era condiționată de anularea hotărârii consiliului local și „dezafectarea imobilului din domeniul public” nu sunt întemeiate. Recurenta a invocat și prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data declarării recursului, însă nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text, deoarece nu a indicat mijloacele de apărare sau dovezile administrate, asupra cărora instanța de apel a omis să se pronunțe.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi respins și, conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 300 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Primăria comunei Bălești împotriva deciziei civile nr. 893 din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 300 RON, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2006.