ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4563/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 15 aprilie 2003, reclamanta P.A.

a chemat în judecată pârâții SC A. SA și A.P.A.P.S. București (actual A.V.A.S.)

pentru a fi obligați la 200.000.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru terenul

în suprafață de 1500 mp situat în intravilanul localității Bălești, ocupat de

construcțiile SC A. SA.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că terenul a fost moștenit de la autorul P.C. și că, ocupat fiind nu

poate fi restituit în natură, ceea ce o îndreptățește la măsuri reparatorii, că

deși le-a notificat pe pârâte, acestea nu au emis în termen, dispoziție în

temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 248 din 23

septembrie 2003, Tribunalul Gorj a admis acțiunea, a constatat că reclamanta

are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 202.350.00 lei,

sumă reactualizată la data plății.

A obligat-o pe pârâta SC A. SA

Bălești să cheme la negocieri pe reclamantă, în calitate de persoană

îndreptățită.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, potrivit probelor administrate, că reclamanta este îndreptățită

la măsuri reparatorii pentru suprafața de teren ocupată de construcțiile SC A.

SA Bălești, evaluată, conform expertizei, la 202.350.000 lei și că aceasta a

intrat în patrimoniul pârâtei urmare privatizării, pârâtele notificate

neîndeplinindu-și obligația prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001 de a

emite dispoziție motivată, asupra cererii de restituire.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „dacă restituirea în natură nu este aprobată

sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin

decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art.

23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin

echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Împotriva sentinței Tribunalului au

declarat apel pârâtele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 703 pronunțată la 2

aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul pârâtei SC A. SA Bălești,

a schimbat sentința Tribunalului, în sensul că a obligat pârâtele SC A. SA

Bălești și A.P.A.P.S. București să convoace la negocieri și să ofere

reclamantei măsurile reparatorii conform Normelor Metodologice de aplicare

prevăzute de H.G. nr. 498/2003, în raport de valoarea stabilită prin expertiză.

A respins apelul declarat de

A.P.A.P.S. București.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a stabilit că obligația acordării de măsuri reparatorii

incumbă pârâtei A.P.A.P.S., care efectuează privatizarea și care trebuia să

negocieze conform procedurii prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Celelalte critici formulate de

A.P.A.P.S., referitoare la încălcarea principiului contradictorialității prin

nerespectarea prevederilor art. 114

1

alin. 2 Cod procedură civilă, a

dreptului de apărare, excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.A.P.S.,

a prematurității acțiunii în sensul respectării prevederilor art. 21 din lege

și inadmisibilității în condițiile neemiterii deciziei privind răspunsul la

notificare, au fost înlăturate de instanță cu motivarea că „prin cererea de

amânare din 5 mai 2003, pârâta a confirmat primirea acțiunii, iar actele de

care reclamanta s-a folosit au fost comunicate odată cu notificarea și că

aceasta a fost citată la toate termenele”.

Critica privind aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu au fost depuse

înscrisuri care să probeze indubitabil modalitatea preluării, nu a fost

primită, reținându-se că terenul este ocupat în totalitate de lucrările de

investiții efectuate de pârâta SC A. SA Bălești, neputând face obiectul

restituirii.

Împotriva deciziei Curții de Apel

Craiova au declarat recurs A.V.A.S., invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. și SC A. SA Bălești pentru

greșita aplicare a dispozițiilor art. 23 pct. 1, art. 24 pct. 1 și 2, art. 27

din Legea nr. 10/2001, motive încadrate în drept în cuprinsul pct. 9 al art.

304 din același cod.

Astfel, pârâta A.V.A.S. a reiterat

criticile din apel vizând încălcarea principiului contradictorialității, a

dreptului la apărare, lipsa calității procesuale pasive, prematurității și

inadmisibilității cererii de chemare în garanție, critici ce au fost respinse

de instanța de control judiciar ordinar pentru considerentele pe larg expuse în

considerentele deciziei nr. 703 din 2 aprilie 2004 (fila 25 dosar 764/2004 al

Curții de Apel Craiova), iar potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc.

civ. instanța a indicat motivele de fapt și de drept ce au format convingerea,

argumente ce vor fi păstrate de instanța de recurs.

Cât privește recursul promovat de

pârâta SC A. SA Bălești, acesta este fondat, întrucât, în cazul concret dedus

judecății instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 23 alin. (1),

art. 24 alin. (1) și (2) și art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Ca atare, potrivit reglementării

acestor texte de lege, obligația stipulată de art. 23 alin. (1) de a se

pronunța prin decizie, sau, după caz, dispoziție motivată asupra cererii de

restituire în natură, revine unității deținătoare, iar SC A. SA Bălești este

unitate privatizată, așa încât obligațiile stipulate de prevederile art. 23,

art. 24 și art. 27 din Legea nr. 10/2001 incumbă unității deținătoare, în

accepțiunea legii.

În consecință este de arătat că în

mod greșit instanța de apel a apreciat că raportul juridic obligațional

stabilit pe tărâmul Legii nr. 10/2001 se leagă cu unitatea privatizată, în

speță SC A. SA Bălești.

Obligațiile prevăzute de articolele

mai sus evocate revin unității deținătoare, în speță A.V.A.S.. În situația de

fapt a ocupării terenului a cărui restituire s-a solicitat de reclamantă

aceasta are dreptul la măsuri reparatorii și mai nou, în reglementarea adusă

Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 în

vigoare la data soluționării recursului, persoana îndreptățită (reclamanta) are

dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat abuziv,

corespunzătoare valorii de piață a imobilului.

Fără a încălca principiul

tempus

regit actum

, respectând însă caracterul reparator al Legii nr. 10/2001 și

apreciind că despăgubirile vizează executarea de către unitatea deținătoare

(A.V.A.S.) a unor măsuri reparatorii stabilite în puterea legii, este de

precizat că în cazul dedus judecății obligația acordării despăgubirilor revine

A.V.A.S., ci nu pârâtei SC A. SA Bălești, cu care, nu se descrie raportul

obligațional.

În concluzie, Înalta Curte va admite

recursul declarat de SC A. SA Bălești în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc.

civ., va casa în parte decizia atacată, înlăturând obligația instituită în

sarcina acesteia.

Va respinge ca nefondat, conform

art. 312 alin. (1) teza a II-a din același cod, recursul declarat de A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de SC A. SA

Bălești împotriva deciziei nr. 703 din 2 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția civilă.

Casează în parte decizia atacată, în

sensul că, păstrându-i celelalte decizii, înlătură obligația instituită în

sarcina pârâtei SC A. SA Bălești.

Respinge ca nefondat recursul

declarat împotriva aceleiași decizii de către A.V.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2006.