ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3120/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin notificarea formulată la 14

august 2001 B.E., G.M., C.E. și V.N. au cerut SC L. R. SA, în calitate de

moștenitori ai autorilor G.G. și M., acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru terenul în suprafață totală

de 8000 mp situat în Bârsești, județul Gorj, preluat abuziv prin Decretul nr.

383/1963.

Întrucât unitatea deținătoare nu s-a

conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceleași

solicitări au fost reiterate și prin acțiunea formulată la 5 martie 2003, în

contradictoriu cu SC L.R. SA și A.P.A.P.S.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 267 din 2 octombrie 2003, a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC L. R.

SA, a admis acțiunea în parte și a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent, reclamanților, în valoare de 819.905.000 lei, pentru terenul în

suprafață de 6530,50 mp.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că terenul, care a fost preluat cu titlu valabil, este

evidențiat în patrimoniul societății pârâte, privatizată cu respectarea

dispozițiilor legale, și nu poate fi restituit în natură întrucât lucrările

pentru care, s-a dispus exproprierea ocupă întreaga suprafață, în cauză fiind

incidente dispozițiile art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.

Cu aceeași motivare, Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 630 din 26 martie 2004, a respins ca

nefondate apelurile declarate de reclamanți și cele două pârâte.

În cauză, au declarat recurs în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanții B.E., G.M., C.E. și V.N.

precum și pârâtele SC L. R. SA și A.P.A.P.S.

În recursul lor reclamanții,

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susțin în esență că

hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât potrivit art. 24

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii trebuiau stabilite sub

forma despăgubirilor bănești, terenul aflându-se în intravilanul localității și

având ca destinație construcția de locuințe.

Invocând același temei de modificare

a hotărârii atacate, recurenta SC L. R. SA susține că în mod greșit instanțele

nu au reținut lipsa calității sale procesuale pasive întrucât, potrivit Legii

nr. 10/2001, în cazul societăților comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale, notificarea se adresează nu deținătorului imobilului, ci

instituției publice implicată în privatizare, în speță A.P.A.P.S. actuala

A.V.A.S.

Recurenta A.P.A.P.S., în baza

dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., critică decizia pronunțată în

apel, după cum urmează:

- instanța de control judiciar nu a

reținut încălcarea de către tribunal, a dispozițiilor art. 129 și respectiv art.

86 alin. (1) C. proc. civ., urmare necomunicării raportului de expertiză dispus

în cauză, atât cu privire la terenuri cât și la construcție;

- în mod greșit nu s-a admis

excepția privind lipsa calității sale procesuale pasive în condițiile în care societatea

deținătoare a imobilului era cea obligată, potrivit legii, să emită dispoziție

motivată cu privire la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în

cazul în care restituirea în natură nu este posibilă;

- acțiunea este prematur introdusă

și deci inadmisibilă în condițiile în care, reclamanții nu au parcurs procedura

administrativă prealabilă prevăzută de lege, în cauză nefiind emisă o decizie

sau dispoziție motivată care să se pronunțe asupra notificării;

- instanțele au încălcat

dispozițiile art. 129

1

alin. (6) C. proc. civ., acordând

reclamanților, ceea ce nu au cerut întrucât acțiunea se referea în principal la

restituirea în natură iar în subsidiar la acordarea despăgubirilor bănești.

Recursurile sunt nefondate, urmând a

fi respinse pentru considerentele ce succed.

Imobilul în litigiu, teren în

suprafață totală de 6530,50 mp, a fost expropriat prin Decretul Consiliului de

Stat nr. 383/1963 (f. 104–dos. 1105/2003 al Tribunalului Gorj).

Ca atare, dispozițiile aplicabile în

cauză sunt cele ale art. 11 din Legea nr. 10/2001 care, spre deosebire de

caracterul de normă generală al art. 10, au natura unei norme speciale, nefiind

aplicabile decât preluărilor abuzive în forma exproprierii.

Și în cazul imobilelor expropriate,

principiul îl constituie restituirea în natură, restituirea prin echivalent

prezentând diferențe de reglementare după cum măsura reparatorie privește

imobile care aveau sau nu destinația de locuință la data exproprierii.

Sub aspectul “tipului de echivalent”

acordat persoanei îndreptățite în situațiile vizate de dispozițiile alin. (4)

al art. 11 din lege, cazul în speță, măsurile reparatorii constau numai în

acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.

Prin urmare, spre deosebite de

imobilele susceptibile de restituire în echivalent la care se referă art. 24 alin.

(2) din lege, pentru care măsura reparatorie se poate acorda și sub forma unor

despăgubiri bănești, imobilele expropriate care nu se pot restitui în natură,

nu pot face obiectul unor măsuri reparatorii de acest gen.

În ce privește recursul formulat de SC

L. R. SA, în mod corect au apreciat instanțele asupra calității procesuale

pasive a acestei pârâte, în acord cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din lege, avându-se

în vedere calitatea sa de persoană juridică deținătoare, precum și faptul că

regimul juridic al bunurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale este

guvernat de dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, conform

cărora aceste bunuri sunt proprietatea societăților comerciale în al căror

patrimoniu se află.

Nefondate sunt și criticile

formulate de recurenta pârâtă A.P.A.P.S., actuala A.V.A.S.

Astfel, în sistemul nostru

procedural expertiza se înfățișează ca un mijloc de probă a cărui

particularitate rezidă esențialmente în caracterul tehnic al constatărilor

făcute de expert.

Pentru a se garanta dreptul la

apărare al părților, art. 207-211 C. proc. civ., instituie obligația acestuia

de a-și depune lucrarea la dosar cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat

pentru judecată, părților fiindu-le recunoscut dreptul de a pune întrebări.

De asemenea, când pentru efectuarea

expertizei este nevoie de o lucrare la fața locului, aceasta nu poate fi făcută

decât după citarea părților, prin carte poștală recomandată.

Nicăieri însă, în codul de procedură

civilă, nu se prevede obligativitatea comunicării raportului de expertiză, art.

129 alin. (1), invocat de recurentă, instituind deopotrivă, îndatorirea

părților de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului.

În ceea ce privește calitatea

procesuală pasivă a pârâtei A.V.A.S., aceasta este atrasă de implicarea sa în

procesul de privatizare al societății deținătoare, ambele pârâte fiind ținute

să răspundă în legătură cu modalitățile de acordare a măsurilor reparatorii

prevăzute expres de lege.

Sunt nefondate de asemenea și

criticile vizând prematuritatea și respectiv inadmisibilitatea acțiunii în

condițiile în care instituțiile notificate nu s-au conformat dispozițiilor art.

23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul de a se pronunța, în termen de 60

de zile, prin decizie sau dispoziție motivată.

Astfel, cazul dedus recursului de

față pune în discuție și situația în care lipsește răspunsul persoanei juridice

notificate, lipsă datorată conduitei culpabile a acesteia, conduită ce nu poate

afecta interesele persoanelor îndreptățite și nici să le lipsească, în fapt, de

posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.

De asemenea, se constată că

instanțele au soluționat litigiul în raport de cererile persoanelor

îndreptățite, în limitele sesizării și în cadrul procesual strict, fixat prin

dispozițiile Legii nr. 10/2001, potrivit căreia în cazul în care restituirea în

natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent,

modalitate reparatorie antamată de reclamanți în chiar cuprinsul cererii

introductive.

Față de cele ce preced, recursurile

urmează a fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanții C.C., C.P., B.E., G.M., V.N. precum și de pârâtele SC

L. R. SA și A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 630 din 6 martie 2004 a Curții de

Apel Craiova.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie

2005.