ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4817/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 5 martie

2003, reclamanta P.I. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Târgu Jiu

solicitând obligarea acesteia să-i restituie în natură terenul în suprafață de

2447 mp situat în Târgu Jiu, județul Gorj, în baza prevederilor Legii nr.

10/2001.

Întrucât prin întâmpinarea depusă

pârâta a susținut că terenul în litigiu a fost cumpărat prin contractul nr. 164

din 23 noiembrie 1993 de la fostul F.P.S., în prezent A.P.A.P.S., deținând și

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestuia, reclamanta

a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a A.P.A.P.S. București.

Prin sentința nr. 261 din 29

septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, a fost respinsă

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.P.A.P.S.

Totodată a fost

admisă acțiunea reclamantei P.I. așa cum a fost modificată și s-a constatat că

aceasta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de

1.744.648.400 lei pentru terenul în litigiu.

Pe baza materialului probator

administrat, prima instanță a reținut că tatăl reclamantei a avut în

proprietate un teren în suprafață de 2457 mp, rezultat din însumarea

terenurilor din actele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.

Prin Decretul nr. 52 din 4 februarie

1960 s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 2457 mp, din care pârâta

SC M. SA deține în prezent doar 2036 mp, suprafață afectată în totalitate de

construcții și utilități.

Expertul numit în cauză, după ce a

individualizat imobilul în litigiu, a concluzionat că nu există nici o parcelă

de teren care să poată fi restituită în natură de către pârâta SC M. SA. S-a

evaluat terenul deținut de pârâta în limita sumei de 1.744.648.400 lei.

Reclamanta, față de concluziile

expertizei, și-a modificat acțiunea în sensul că solicită despăgubiri bănești

pentru terenul în litigiu dacă nu poate fi restituit în natură.

Tribunalul a stabilit că reclamanta

a adresat notificare, conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul în litigiu

însă pârâta SC M. SA nu a emis dispoziția motivată prevăzută de lege, lăsând

nesoluționată notificarea.

Astfel, s-a constatat că în cazul de

față sunt incidente dispozițiile art. 24 și art. 27 din Legea nr. 10/2001 și

H.G. nr. 498/2003 ce prevăd, pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate

în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, măsuri reparatorii prin

echivalent.

Ca urmare s-a stabilit că

reclamanta, ca persoană îndreptățită are vocație la măsuri reparatorii în

echivalent în valoare de 1.744.648.400 lei.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel pârâtele A.P.A.P.S. București și SC M. SA Târgu Jiu criticând-o

ca fiind nelegală și netemeinică.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 547 din 19 martie 2004 a admis

apelurile pârâtelor, a schimbat în totalitate sentința tribunalului și pe fond

a respins acțiunea reclamantei P.I. față de pârâta A.P.A.P.S. București ca

prematur formulată și față de pârâta SC M. SA Târgu Jiu pentru lipsa calității

procesuale pasive.

În pronunțarea

acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că intimata-reclamantă nu a

adresat notificarea apelantei A.P.A.P.S. București în condițiile art. 21 din

Legea nr. 10/2001, iar adresa depusă în apel nu poate suplini notificarea

prevăzută de lege. De asemenea, notificarea adresată primăriei nu poate înlocui

notificarea ce trebuia depusă la A.P.A.P.S. București.

Față de

considerentele expuse, s-a constatat că acțiunea a fost introdusă prematur,

fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de lege, în raport de apelanta

A.P.A.P.S. București.

Totodată, instanța de

apel a stabilit că în raport de prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, apelanta-pârâtă SC M. SA Târgu Jiu nu are calitate procesuală pasivă,

întrucât notificarea prin care se solicită restituirea în condițiile art. 27

alin. (1) din legea menționată se adresează instituției publice implicată în

privatizare, respectiv A.P.A.P.S. București, câtă vreme SC M. SA este o

societate privatizată cu respectarea dispozițiilor legale iar imobilul a fost

preluat cu titlu valabil.

În contra acestei

decizii a declarat recurs reclamanta P.I. criticând-o ca fiind nelegală în

raport de motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține în

esență că, în mod greșit, a reținut instanța de apel că nu a adresat

notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 pârâtei A.P.A.P.S., câtă

vreme această cerere s-a înregistrat la intimata-pârâtă la data de 12 august

atât notificarea adresată de recurentă acestei societăți cât și documentația

anexată.

Se menționează că, în

mod nelegal, instanța de apel a admis excepția prematurității acțiunii după ce

în fața instanței de fond intimata A.P.A.P.S. a invocat doar excepția lipsei

calității procesuale pasive. Că această excepție de prematuritate putea fi

invocată doar în fața instanței de fond și nu direct în apel.

Recursul declarat

este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din înscrisurile

folosite ca aprobe în proces rezultă că recurenta a adresat notificarea

prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 atât Primăriei municipiului Târgu

Jiu cât și intimatei SC M. SA Târgu Jiu unde s-a înregistrat sub nr. 33/E din

25 mai 2001.

Pe de altă parte,

intimata A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S. a confirmat că notificarea nr. 33/E

din 25 mai 2001 depusă de recurentă a fost înregistrată la A.V.A.S. sub nr.

DJ2/3326 din 13 august 2002.

Sub acest aspect, în

mod greșit instanța de apel nu a avut în vedere aceste dovezi din care rezultă

că recurenta a adresat notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001

la instituția publică implicată în privatizarea SC M. SA.

Urmează a se reține

că, deși notificarea s-a înregistrat la intimata A.V.A.S. încă din 13 august

2002, nici până în prezent, această autoritate nu a soluționat-o prin emiterea

unei dispoziții motivate așa cum prevede Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 28, în

prezent art. 29 cu referire la art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, ca

urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, entitatea investită cu

soluționarea notificării este obligată se pronunțe prin dispoziție motivată în

termenul prevăzut de art. 25 alin. (1), respectiv în 60 de zile de la data

înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.

Din cele expuse,

rezultă că legiuitorul nu a lăsat la discreția entității investite cu

soluționarea notificării emiterea dispoziției motivate într-un termen nedefinit

ci a obligat-o să respecte intervalul defipt de art. 25 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 republicată.

Nerepectarea

termenului pentru emiterea dispoziției motivate nu împiedică persoana

îndreptățită să se adreseze instanței pentru realizarea dreptului său material

într-un termen rezonabil.

Pentru considerentele

menționate se constată că în mod nelegal instanța de apel a respins acțiunea

reclamantei față de pârâta A.V.A.S. București ca prematur formulată în loc să

analizeze pe fond apelul declarat de această parte.

Este de observat că

decizia instanței de apel nu a fost atacată cu recurs în ce privește admiterea

apelului formulat de pârâta SC M. SA Târgu Jiu, astfel că sub acest aspect

urmează a se constata că hotărârea este legală.

Față de cele ce

preced și în baza art. 312 alin. (1), (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul reclamantei, va casa decizia instanței de apel și va trimite

cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta P.I. împotriva

deciziei nr. 547 din 19 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 mai

2006.