ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 861/2010

Deliberând asupra recursului civil

de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

P

rin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Gorj, secția civilă, la data de 8 noiembrie 2002, reclamantul M.A.V. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.N.P. SA București și sucursala P.

Târgu Jiu, restituirea în natură a terenului în suprafață de 1000 mp situat în

Târgu Jiu, și obligarea pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de

2.500.000.000 lei vechi pentru clădirea demolată și pentru terenul în suprafață

de 1581 mp, ocupat de pârâta sucursala P. Târgu Jiu.

Prin sentința civilă nr. 83 din 21 martie

2003, Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis acțiunea și a dispus restituirea

în natură a terenului situat în Târgu Jiu, în suprafață de 800 mp, precum și

obligarea pârâtelor să plătească reclamantului despăgubiri în cuantum de

3.226.693.030 lei vechi, din care 2.380.422.030 lei pentru terenul ocupat de

construcții și 846.271.000 lei pentru construcția demolată.

Apelurile declarate de pârâte

împotriva acestei sentințe au fost admise de Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, care, prin decizia civilă nr. 249 din 3 octombrie 2003 a anulat hotărârea primei instanțe și a reținut cauza pentru rejudecare.

Prin decizia

civilă nr. 431 din 8 decembrie 2003,

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis acțiunea și a dispus restituirea

în natură a terenului în suprafață de 710 mp, constatând că valoarea de

expertiză a restului de imobil, teren și construcții, ce nu poate fi restituit,

este de 3.226.693.030 lei vechi.

Prin decizia nr. 2726 din 15 martie

2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamant și de pârâte, a casat

deciziile nr. 431/2003, nr. 249/2003 ale Curții de Apel Craiova, precum și

sentința civilă nr. 83/2003 a Tribunalului Gorj și a trimis cauza spre

competentă soluționare Tribunalului București.

Pentru a pronunța această decizie,

s-a reținut că în speță calitatea de unitate deținătoare o are S.N.P. P. SA

București, iar nu sucursala P. Târgu Jiu care, față de dispozițiile art. 43 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale coroborate cu cele ale

O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea S.N.P.P. SA, aprobată prin Legea nr.

70/1998, este un dezmembrământ fără personalitate juridică al acestei societăți

comerciale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V a civilă, sub nr. 27940/3/2006.

La data de 3 aprilie 2007,

reclamantul a precizat obiectul acțiunii, în sensul că a solicitat restituirea

suprafeței de teren de 650,47 mp, identificată în raportul de expertiză, iar

pentru imobilele imposibil de restituit, acordarea de măsuri reparatorii

constând în despăgubiri, ce se vor calcula în condițiile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate abuziv.

Prin decizia civilă nr. 526 din 11

aprilie 2007, Tribunalul București, secția a V a civilă, a admis excepția

lipsei calității procesuale a pârâtei S.N.P. SA, sucursala Târgu Jiu, și a

respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, a admis

acțiunea precizată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S.N.P.

SA, a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 650,47 mp și a

stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri pentru terenul în suprafață de

1889,53 mp și pentru construcția demolată, în condițiile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că prin Decretul nr. 92/1950 s-a dispus naționalizarea imobilului

situat în Târgu Jiu, pe numele N.I., aspect ce rezultă din adresa nr. 35/2000 a

Direcției de Servicii Comunale Târgu Jiu și procesul verbal aflat la filele 16

și 24, dosar Tribunalul Gorj.

Potrivit certificatului de

nomenclatură stradală, în prezent adresa imobilului este str. .... nr. 24, pe

acest teren fiind amplasat sediul sucursalei P. Târgu Jiu, astfel cum rezultă

din procesul verbal de la fila 24 și din raportul de expertiză topografică.

Prin matricolele fiscale aflate la filele 12 și 14 din dosarul Tribunalului

Gorj și înscrierea în decretul de expropriere a autorului reclamantului în

calitate de proprietar potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, se

dovedește proprietatea acestuia asupra terenului identificat în raportul de

expertiză.

Reclamantul deține calitatea de

persoană îndreptățită, în calitatea sa de nepot de fiu al lui M.I., fiind

astfel beneficiar al Legii nr. 10/2001, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) și

art. 4 alin. (2), profitând și de cotele eventualilor moștenitori care nu au

urmat procedura de restituire, în baza dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001, iar potrivit art. 653 C. civ., descendenții au de drept posesia

moștenirii, nefiind necesară eliberarea certificatului de moștenitor pentru

exercitarea acțiunilor ce privesc moștenirea

Tribunalul a reținut că din

expertiza judiciară efectuată în cauză rezultă că suprafața de 650,47 mp poate

fi restituită în natură, însă pârâta se opune, arătând că pe teren se află

rețeaua de canalizare care face racordul de la sediul sucursalei. Având în

vedere adresa Direcției de servicii pentru utilități publice Târgu Jiu potrivit

căreia racordul poate fi deviat la limita de proprietate solicitată de

reclamant, instanța a reținut că terenul nu poate fi considerat afectat de

utilități publice ce fac imposibilă restituirea în natură, astfel că potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a dispus restituirea în

natură a acestei suprafețe de teren.

În ce privește restul terenului,

față de dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a

dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, reținând că acesta nu

poate fi restituit în natură întrucât lucrările pentru care s-a dispus naționalizarea

ocupă funcțional întregul teren.

Prin decizia nr. 35 din 19 ianuarie

2009, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, cu opinie majoritară, a

respins apelul declarat de pârâta S.N.P. SA.

Instanța de apel a reținut în

considerentele sale că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, terenul

în suprafață de 650,47 mp pentru care s-a dispus restituirea în natură, reprezintă

zonă verde, rond de copaci și alei betonate din fața sediului sucursalei P., ce

nu afectează căile de acces și respectă regulamentul de urbanism. În ce

privește traseul de canalizare, expertul a arătat că traseul poate fi deviat în

modalitatea pe care o indică în raportul de expertiză, astfel că nici acest

aspect nu constituie un impediment pentru restituirea în natură.

Împotriva deciziei Curții de Apel București

a declarat recurs pârâta S.N. P. SA, care, invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că instanța de apel a

nesocotit dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, dispunând

restituirea în natură către reclamant a suprafeței de 650,47 mp, întrucât acest

teren reprezintă adresa sediului recurentei, stipulată în toate documentele

oficiale ale sucursalei P. Târgu Jiu, inclusiv în certificatul de nomenclatură stradală

existent la dosar și totodată, intrarea principală.

Mai mult, terenul este afectat de

rețeaua de canalizare a apei menajere și pluvială și de conducta de alimentare

cu apă, expertul având în vedere doar conducta de gaz.

Solicită admiterea recursului și

modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă,

iar pe fond, respingerea acțiunii.

Verificând legalitatea deciziei

recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele

considerente:

Dând eficiență

legislativă principiului general de drept

restitutio in integrum

, art. 9

din Legea nr. 10/2001 republicată prevede că imobilele preluate în mod abuziv,

indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea

în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

În

interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, se reține că scopul și

rațiunea acestui act normativ cu caracter reparatoriu nu poate fi decât acela

de a retroceda proprietatea, când acest lucru este posibil în natură, în caz

contrar urmând a se acorda măsuri reparatorii foștilor proprietari ale căror

imobile au fost preluate abuziv în perioada de referință, dispoziții ce concordă

cu principiul prevăzut de art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Imobilul

solicitat de reclamant a aparținut autorului

lui, care a avut în proprietate

suprafața de 1439 mp teren, pe care se afla un corp de casă.

Imobilul fost preluat de Statul

român în baza Decretului nr. 92/1950,

construcția

existentă pe

teren fiind ulterior demolată.

Așa fiind

,

regimul juridic al imobilului este guvernat de dispozițiile art. 10 din Legea nr.

10/2001, republicată, care în

alin. (2) prevăd că, în cazul în care

pe terenurile pe care s-au

aflat construcții preluate în mod

abuziv s-au edificat

construcții noi, autorizate, persoana îndreptățită va obține

restituirea în natură a părții de teren rămase

liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții, cea afectată servituților

legale și altor amenajări de utilitate publică

ale localităților

urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc

prin echivalent.

Instanțele de

fond și apel au procedat la o corectă interpretare și aplicare a prevederilor

acestor dispoziții legale, considerând că terenul în suprafață de

650,47 mp

constituie

teren liber de construcții și utilități publice, fiind restituibil în natură,

întrucât d

in

raportul de expertiză rezultă că această suprafață de teren este ocupată de

spații verzi, rond de copaci și alei betonate, nefiind necesară desfășurării

obiectului de activitate al S.N.P.P., iar în ce privește rețeaua de canalizare,

aceasta poate fi mutată pe latura de est a proprietății, astfel cum rezultă din

adresa nr. 6879 din 27 noiembrie 2006 a Direcției de Servicii pentru Utilități

Publice Târgu Jiu, anexată raportului de expertiză, la care recurenta nu face

nicio referire.

Prin raportare la situația de fapt definitiv stabilită de

instanțele de fond și apel, Înalta Curte apreciază că au fost interpretate

corect dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul că

suprafața de 650,47 mp poate fi restituită în natură, nefiind afectată de

amenajări de utilitate publică în sensul dispozițiilor legale menționate,

dându-se eficiență principiului care stă la baza legii de reparație.

Critica în sensul că terenul pentru

care s-a dispus restituirea în natură ar constitui adresa sediului principal al

sucursalei Târgu Jiu și intrarea principală în incintă nu poate fi primită, întrucât

nu se încadrează în cazurile de modificare sau casare dintre cele expres și

limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului

judiciar în recurs și oricum, acest fapt nu ar constitui un impediment pentru

ca instanța să dispună restituirea în natură.

Pentru considerentele ce preced, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC P. SA (în prezent O.M.V.P. SA) împotriva deciziei nr. 35

din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 12 februarie 2010.