ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4557/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut următoarele: Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 209 din 1 iulie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.N.V. împotriva pârâtelor SC L.R. SA Tg.Jiu și A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.), constatând că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în sumă de 232.080.000 lei, reprezentând contravaloarea unui teren în suprafață de 3.868 mp, cu motivarea că terenul ce a aparținut părinților reclamanților, a fost expropriat prin Decretul nr. 383 din 26 iunie 1963, nu poate fi restituit în natură deoarece este în proprietatea pârâtei SC L. SA, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 2465/1995.

Față de situația de fapt existentă în sensul că terenul este ocupat în totalitate de construcții, utilaje și căi de acces, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Soluția primei instanțe a fost menținută în calea de atac, în sensul că apelurile declarate de pârâtă au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 417 din 5 decembrie 2003. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 5790 din 1 iulie 2005, a admis recursurile declarate de pârâtă împotriva deciziei menționate pe care a casat-o, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor. În motivarea deciziei se arată că instanțele aveau obligația să lămurească momentul la care imobilul a trecut în proprietatea statului și actul normativ în baza căruia preluarea a avut loc, față de conținutul a două exproprieri nr. 383/1963 și 649/1965.

Funcție de aceste elemente, urma a se analiza dacă statul a obținut sau nu un titlu valabil pentru determinarea atât a persoanei juridice ce urmează a fi notificată cât și natura măsurilor reparatorii cuvenite. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 483 din 13 iunie 2006, a admis apelul declarat de pârâta SC L.C. SA, a schimbat sentința în sensul că acțiunea a fost respinsă față de această pârâtă. Apelul declarat de pârâta A.V.A.S. a fost respins. La pronunțarea hotărârii arătate, instanța de apel a reținut cele ce se vor arăta. Autorului reclamantului, G.N.V., i-a fost expropriată suprafața de teren de 3668 mp prin Decretul nr. 519/1963. Instanța, reținând calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului a făcut aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul se află în proprietatea unei societăți comerciale privatizate, măsurile reparatorii prin echivalent urmând a fi propuse de instituția publică care a efectuat privatizarea.

Se mai arată că apelanta A.V.A.S. nu a făcut obiecțiuni la expertiza efectuată în cauză. Împotriva deciziei a declarat recurs A.V.A.S., criticând hotărârea din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive: 1. Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1), capitolul III, din Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. emite doar decizie cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii, care nu include cuantumul acestora, deoarece sunt stabilite de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor. Astfel, instanța și-a depășit atribuțiile în sensul că a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii. Față de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, era obligatoriu să se facă dovada parcurgerii procedurii prealabile pentru a nu se încălca, titlul VII din lege.

Prin efectuarea expertizei s-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii în mod unilateral. 2. A.V.A.S. a fost în imposibilitate să emită decizia deoarece reclamantul nu a depus în copie legalizată actul de proprietate asupra imobilului revendicat, copii legalizate ale actelor civile precum și a actelor din care să rezulte calitatea de moștenitor. Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate, și a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte reține cele ce succed: Recurentul, prin cererea de apel formulată, a invocat încălcarea principiului contradictorialității la încuviințarea probelor, clarificarea modalității de preluare a imobilului de către stat: cu titlu sau fără titlu, la absența notificării către A.V.A.S., la măsurile reparatorii îndreptățite a-i fi acordate notificatorului, precum și a entității obligate să le acorde.

Prin critica vizând imposibilitatea recurentei de a emite decizie, urmare a absenței unor probatorii, se invocă lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantului, critică formulată pentru prima dată în recurs. Calea de atac a recursului nu poate fi exercitată, omisso medio , pentru motive ce nu au fost analizate și în etapa procesuală a apelului, motiv pentru care criticile formulate sub aspectul calității de persoană îndreptățită nu pot fi primite. În motivarea deciziei pronunțată în apel se arată că „în prezent sunt aplicabile nomele speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv prin titlul VII din Legea nr. 247/2005. Considerentele arătate explicitează dispozitivul în sensul că măsurile reparatorii cuvenite recurentului sunt cele cuprinse prin titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Rezultă astfel că nici critica referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005 nu sunt fondate, cât timp instanța a făcut trimitere la aceleași dispoziții ca fiind aplicabile cauzei. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 483 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2007.