ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4557/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut următoarele:

Tribunalul Gorj, prin sentința

civilă nr. 209 din 1 iulie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantul

G.N.V. împotriva pârâtelor SC L.R. SA Tg.Jiu și A.P.A.P.S. (în prezent

A.V.A.S.), constatând că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent, în sumă de 232.080.000 lei, reprezentând contravaloarea unui teren

în suprafață de 3.868 mp, cu motivarea că terenul ce a aparținut părinților

reclamanților, a fost expropriat prin Decretul nr. 383 din 26 iunie 1963, nu

poate fi restituit în natură deoarece este în proprietatea pârâtei SC L. SA,

conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 2465/1995.

Față de situația de fapt existentă

în sensul că terenul este ocupat în totalitate de construcții, utilaje și căi

de acces, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr.

10/2001.

Soluția primei instanțe a fost

menținută în calea de atac, în sensul că apelurile declarate de pârâtă au fost

respinse ca nefondate de Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 417

din 5 decembrie 2003.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia civilă nr. 5790 din 1 iulie 2005, a admis recursurile declarate de

pârâtă împotriva deciziei menționate pe care a casat-o, cauza fiind trimisă

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.

În motivarea deciziei se arată că

instanțele aveau obligația să lămurească momentul la care imobilul a trecut în

proprietatea statului și actul normativ în baza căruia preluarea a avut loc,

față de conținutul a două exproprieri nr. 383/1963 și 649/1965.

Funcție de aceste elemente, urma a

se analiza dacă statul a obținut sau nu un titlu valabil pentru determinarea

atât a persoanei juridice ce urmează a fi notificată cât și natura măsurilor

reparatorii cuvenite.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 483 din 13 iunie 2006, a admis apelul declarat de pârâta SC L.C. SA,

a schimbat sentința în sensul că acțiunea a fost respinsă față de această

pârâtă.

Apelul declarat de pârâta A.V.A.S. a

fost respins.

La pronunțarea hotărârii arătate,

instanța de apel a reținut cele ce se vor arăta.

Autorului reclamantului, G.N.V., i-a

fost expropriată suprafața de teren de 3668 mp prin Decretul nr. 519/1963.

Instanța, reținând calitatea de

persoană îndreptățită a reclamantului a făcut aplicarea dispozițiilor art. 27

din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul se află în proprietatea unei societăți

comerciale privatizate, măsurile reparatorii prin echivalent urmând a fi

propuse de instituția publică care a efectuat privatizarea.

Se mai arată că apelanta A.V.A.S. nu

a făcut obiecțiuni la expertiza efectuată în cauză.

Împotriva deciziei a declarat recurs

A.V.A.S., criticând hotărârea din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. pentru următoarele motive:

alin. (1), capitolul III, din Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. emite doar decizie

cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii, care nu include cuantumul

acestora, deoarece sunt stabilite de Comisia centrală pentru stabilirea

despăgubirilor.

Astfel, instanța și-a depășit

atribuțiile în sensul că a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii.

Față de dispozițiile art. 16 din

Legea nr. 247/2005, era obligatoriu să se facă dovada parcurgerii procedurii

prealabile pentru a nu se încălca, titlul VII din lege.

Prin efectuarea expertizei s-a

stabilit valoarea măsurilor reparatorii în mod unilateral.

să emită decizia deoarece reclamantul nu a depus în copie legalizată actul de

proprietate asupra imobilului revendicat, copii legalizate ale actelor civile

precum și a actelor din care să rezulte calitatea de moștenitor.

Analizând hotărârea recurată, prin

prisma criticilor formulate, și a probatoriilor administrate în toate etapele

procesuale, Înalta Curte reține cele ce succed:

Recurentul, prin cererea de apel

formulată, a invocat încălcarea principiului contradictorialității la

încuviințarea probelor, clarificarea modalității de preluare a imobilului de

către stat: cu titlu sau fără titlu, la absența notificării către A.V.A.S., la

măsurile reparatorii îndreptățite a-i fi acordate notificatorului, precum și a

entității obligate să le acorde.

Prin critica vizând imposibilitatea

recurentei de a emite decizie, urmare a absenței unor probatorii, se invocă

lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantului, critică formulată

pentru prima dată în recurs.

Calea de atac a recursului nu poate

fi exercitată,

omisso medio

, pentru motive ce nu au fost analizate și în

etapa procesuală a apelului, motiv pentru care criticile formulate sub aspectul

calității de persoană îndreptățită nu pot fi primite.

În motivarea deciziei pronunțată în

apel se arată că „în prezent sunt aplicabile nomele speciale privind regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv prin

titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Considerentele arătate explicitează

dispozitivul în sensul că măsurile reparatorii cuvenite recurentului sunt cele

cuprinse prin titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Rezultă astfel că nici critica

referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005

nu sunt fondate, cât timp instanța a făcut trimitere la aceleași dispoziții ca

fiind aplicabile cauzei.

Pentru considerentele arătate, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 483 din 13 iunie 2006 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2007.