ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4145/2007

HOTĂRÂRE
23.01.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4145/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cererii de revizuire de față, a

reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 155 din 1

iunie 2004, Tribunalul Gorj a respins

excepțiile

invocate de pârâtele SC A. SA Gorj și A.V.A.S.

, a fost admisă în

parte acțiunea formulată de reclamanții F.D., V.M.,

C.M., V.P. și V.N. și s-a constatat că

aceștia

au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în cuantum de 3.791.430.450

lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că terenul în suprafață de 26.525 mp, care a aparținut autorului

reclamanților este deținut de pârâta SC A. SA GORJ, că terenul a fost preluat

de stat prin Decretul de expropriere nr. 83/1949 și că, fiind ocupat în

totalitate de clădiri, rețele de apă,

gaze

naturale și energie electrică, nu poate fi restituit în natură.

Instanța de fond a mai reținut că

reclamanții au adresat pârâtei SC A. SA GORJ o notificare, dar nu au primit

nici un răspuns.

Prin decizia nr. 1023 din 11 aprilie

2005, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâta

SC A. SA GORJ și a

schimbat sentința

tribunalului în sensul respingerii acțiunii față de această pârâtă,

fiind

menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pârâta A.V.A.S. a fost

obligată la plata sumei de 2.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin aceeași decizie a fost respins

apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs pârâta A.V.A.S. care a susținut că reclamanții nu au parcurs

procedura administrativă prealabilă

reglementată

prin Legea nr. 10/2001 așa încât nu are calitate procesuală pasivă în

cauză

iar acțiunea, în privința sa, a fost prematur formulată. A mai susținut că

notificarea a fost adresată unității deținătoare a imobilului revendicat,

respectiv SC A. SA GORJ și că eronat instanța de apel a reținut că această

societate comercială nu are calitate procesuală pasivă. A.V.A.S. a mai susținut

că, în atare situație, nu datorează nici cheltuieli de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate

intelectuală, prin

decizia nr. 725 din 23 ianuarie 2006, a admis recursul declarat de

împotriva deciziei nr. 1023 din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă, pe care a casat-o.

A respins apelul declarat de pârâta SC A.

SA GORJ împotriva sentinței nr. 155 din 01 iunie 2004 a Tribunalului Gorj, secția

civilă.

A admis apelul declarat de A.V.A.S.

împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a

respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive în privința A.V.A.S.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A exonerat pe pârâta A.V.A.S. de plata

sumei de 2 milioane lei (ROL) cheltuieli de judecată în apel și a obligat-o pe

pârâta SC A. SA Gorj la plata acestei sume către reclamanți.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs

a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 974 din 09 noiembrie 2001,

reclamanții au solicitat pârâtei SC

GORJ, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a

terenului

expropriat de la autorul lor sau acordarea de despăgubiri bănești.

Instanța de recurs a reținut că din

raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză reiese că terenul în suprafață

de 26.525 mp ce a aparținut autorului

reclamanților,

cumpărat în anul 1998 de pârâta SC A. SA GORJ

este ocupat în totalitate

de construcții astfel că nu poate fi restituit în natură.

Așa fiind, instanța de recurs a

constatat că pârâta SC A. SA GORJ, fiind persoană juridică deținătoare a

imobilului revendicat, în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, căreia i-a

fost adresată notificarea formulată de reclamanți, are calitate procesuală

pasivă iar nu pârâta A.V.A.S., cum greșit a stabilit instanța de fond.

La data

de 21 februarie 2006, SC A. SA GORJ a formulat

cerere de

revizuire a deciziei nr. 725 din 23 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Cererea de revizuire a fost

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 3139/1/2006.

În motivarea cererii, revizuenta a

susținut că este o societate comercială privatizată integral în cadrul

programului de privatizare în masă prin cupoanele nominative de privatizare

(18,75%) și prin cumpărarea în anul 1998 a pachetului de acțiuni, reprezentând

81,15 % din capitalul social, de la fostul F.P.S. de către PAS A. GORJ (Programul

Acțiunilor Salariaților). A susținut că toate imobilele, între care se

regăsește și terenul revendicat au fost preluate cu titlu valabil și

evidențiate în patrimoniul societății comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale.

Revizuenta a susținut că prin decizia

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu numai că s-a admis

recursul A.V.A.S. ci s-a acordat mai mult decât putea cere A.V.A.S., cu

încălcarea principiului disponibilității, prin menținerea sentinței

Tribunalului Gorj numai față de SC A. SA GORJ în sensul obligării acesteia la

plata a cea.3,8 miliarde ROL cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent,

către reclamanți precum și la plata cheltuielilor de judecată (plus petita).

Revizuenta a mai susținut că a fost

descoperit un înscris nou - o anexă la contractul de vânzare-cumpărare dintre F.P.S.

și PAS A. GORJ prin care se arată fără echivoc faptul că o dată cu cumpărarea

acțiunilor au fost preluate atât terenul cât și clădirile, acestea fiind

incluse în patrimoniu societății.

Revizuenta a precizat că acest înscris

nou îl reprezintă Dosarul de prezentare privind oferta de vânzare a acțiunilor

SC A. SA GORJ gestionate de F.P.S. la SC A. SA GORJ și Procesul-verbal

de licitație din data de 11 noiembrie 1998,

documente care, fără cunoștința revizuentei, s-

au aflat în posesia

persoanei fizice care a participat la licitația organizată pentru privatizarea

societății (P.P.) și care infirmă apărarea A.V.A.S. că prin transmiterea

acțiunilor nu se transmite automat și dreptul de proprietate asupra

terenurilor.

Revizuenta a mai susținut că Statul

Român, prin intermediul instituției publice implicate în privatizare, a încasat

de la persoanele fizice române contravaloarea acțiunilor la SC A. SA GORJ,

transmițându-le proprietatea asupra patrimoniului societății, în care sunt

incluse atât terenurile cât și clădirile și că tot Statul Român, prin

intermediul instanței de judecată, i-a obligat pe aceeași acționari să

plătească încă o dată contravaloarea terenului existent deja în patrimoniul

societății, către reclamanți. A arătat că acesta este un caz flagrant de

încălcare a dreptului de proprietate, în evidentă contradicție chiar cu Legea

nr. 10/2001 (art. 27 din lege, devenit art. 29 după republicare).

Revizuenta a arătat că pentru evitarea

unei condamnări din partea CEDO s-ar impune ca pe calea revizuirii să fie avută

în vedere soluționarea corectă a cauzei și îndrumarea reclamanților pentru

realizarea față de A.V.A.S. a procedurii prealabile pentru a fi despăgubiți în

mod corect de Statul Român prin intermediul instituției publice care a efectuat

privatizarea, iar nu de către SC A. SA GORJ.

A cerut admiterea cererii de revizuire,

casarea deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și

menținerea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova.

În drept, revizuenta și-a întemeiat

cererea pe art. 322 pct. 2, pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.

Cererea

de revizuire nu este fondată.

Potrivit

art. 322 C.

proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

- pct. 2. „dacă s-a pronunțat asupra

unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-apronunțat asupra unui lucru cerut,

ori s-a dat mai mult decât s-a cerut";

- ....

pct. 5. „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,

reținute de

partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a

desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere";

-

.... pct. 9. „dacă Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților

fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale

acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin

revizuirea hotărârii pronunțate."

Motivul de revizuire prevăzut de art.

322 pct. 2 constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale, principiu

în conformitate cu care instanța este ținută să statueze numai în limitele în

care a fost sesizată. Ultima ipoteză consacrată în art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. vizează un caz de plus petita, respectiv acea situație când instanța,

admițând cererea, a acordat mai mult decât s-a cerut.

În speță, soluționând recursul cu care

a fost investită, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra

excepției calității procesuale pasive a A.V.A.S. pe care aceasta a invocat-o

prin motivele de recurs și a constatat că A.V.A.S. nu are calitate procesuală

pasivă în raportul juridic dedus judecății, dispunând în consecință, așa încât

nu se poate susține că instanța de recurs ar fi nesocotit principiul

disponibilității procesuale și a acordat mai mult decât s-a cerut, motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu este incident.

Nici motivul de revizuire întemeiat pe

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. invocat de revizuenta nu este fondat.

Pentru a se putea invoca acest motiv de

revizuire și a se admite revizuirea trebuie să fie îndeplinite cumulativ

anumite condiții: revizuientul să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost

folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să fi

existat la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii; înscrisul să nu fi

putut fi produs, fie că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o

împrejurare mai presus de voința părții.

În speță, revizuenta s-a prevalat de

„Dosarul de prezentare privind oferta de vânzare a acțiunilor SC A. SA GORJ gestionate

de F.P.S. la SC A. SA GORJ și de Procesul-verbal de licitație din data de

11 noiembrie 1998", documente despre care a

susținut că, sunt înscrisuri noi care, fără

cunoștința sa, s-au aflat

s-au aflat în posesia unei alte persoanei fizice care a participat la licitația

organizată pentru privatizarea societății.

Aceste înscrisuri nu constituie însă

acte noi în sensul textului de lege menționat, revizuenta neputând susține că

nu a avut cunoștință de ele câtă vreme PAS A. GORJ a fost unul dintre participanții

la licitație (pe care de altfel a și câștigat-o), aceasta nefăcând nici dovada

că nu Ie-a putut înfățișa dintr-o împrejurare mai presus de voința sa sau că au

fost reținute de partea potrivnică.

Consacrarea motivului de revizuire

prevăzut de pct. 9 al art. 322 a fost necesară pentru a crea posibilitatea

reparării prejudiciilor cauzate prin încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale cetățeanului, atunci când se constată acest lucru printr-o

decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Din

interpretarea textului legal menționat rezultă că poate fi supusă revizuirii

doar acea hotărâre judecătorească cu privire la care Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților

fundamentale ceea ce nu este cazul în speță deoarece revizuenta nu s-a prevalat

de nici o decizie pronunțată de CEDO din

care să rezulte că prin decizia nr. 725 din 23 ianuarie 2006 a Î.C.C.J. i-au

fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale, astfel

încât nici

motivul de revizuire întemeiat pe pct. 9 al art. 322 C. proc. civ. nu este

întemeiat.

Având în

vedere temeiurile care preced, se constată că cererea de revizuire

este nefondată și va fi respinsă ca atare.

ÎN

Respinge cererea de revizuire formulată

de SC A. SA GORJ împotriva deciziei nr. 725 din 23 ianuarie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-06-05
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4557/2007
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut următoarele: Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 209 din 1 iulie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.N.V. împotriva pârâtelor SC L.R.
ÎCCJ 2005-04-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3120/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 14 august 2001 B.E., G.M., C.E. și V.N. au cerut SC L. R. SA, în calitate de moștenitori ai autorilor G.G. și M., acordarea
ÎCCJ 2005-10-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1849/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 571 din 28 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a dispus după cum urmează: S-a admis în parte acțiunea
ÎCCJ 2007-12-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 270/2007
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția civilă, la 2 noiembrie 2005, reclamantul C.C. a solicitat, în contradictoriu
ÎCCJ 2009-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2701/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința nr. 252 din 20 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții M.A., M.V
Sursă