ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3469/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3469/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului civil de față;

Din actele și lucrările dosarului se constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 316 din 4 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul

București, secția V-a civilă, s-a admis

contestația formulată de contestatorii

P.D. și M.E., în

contradictoriu cu pârâții S.N.P. P.

SA

București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

A.V.A.S.

A fost anulată decizia nr. 318 din 13 septembrie 2004,

emisă de S.N.P. P. SA București;

fost

obligată intimata S.N.P. P. SA București să emită decizie

de restituire

către contestatori, pentru terenul solicitat prin notificarea nr. 347/2002 prin

măsuri reparatorii în echivalent.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că, prin contestația precizată,

contestatorii P.D. și M.E. au

solicitat obligarea pârâtei

S.N.P. P. SA București să le restituie în

natură

sau în echivalent o suprafață de 4562 mp, situată în Târgu-Jiu, iar în situația

în care restituirea în natură nu mai

este

posibilă să li se acorde despăgubiri prin titluri de valoare nominală.

Printr-o altă precizare a acțiunii,

contestatorii au contestat decizia

nr. 318

din 13 septembrie 2004, emisă de intimata S.N.P. P. SA și au solicitat

ca pârâții să fie obligați la măsuri reparatorii

prin echivalent conform art. 27

din Legea nr. 10/2001, constând în

acțiuni la societățile comerciale

tranzacționate

pe piața de capital sau titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de

privatizare, corespunzătoare valorii suprafeței de 4562 mp teren

intravilan.

Pârâții

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S.

au invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, instanța făcând

aplicarea art. 137 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul

cauzei s-a reținut că, prin decizia a cărei anulare se solicită a

fost respinsă notificarea celor doi

contestatori, pentru că nu au făcut dovada

calității de persoane îndreptățite în sensul

disp. art. 3 și art. 4 din lege și nu au

depus acte doveditoare în forma prevăzută de art. 22 din același act

normativ,

prin care să

dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului și calitatea

de moștenitori față de proprietarul inițial al terenului.

Față de

soluționarea notificării, instanța a constatat că în mod greșit a

fost respinsă pentru lipsa calității de

persoane îndreptățite a contestatorilor,

întrucât Legea

nr. 10/2001 acordă vocație la măsuri reparatorii pentru

imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a

acestora, dar și moștenitorilor lor, conform art. 3 alin. (1) lit. a)

coroborat cu art. 4 alin. (2) din lege.

În acest

sens, s-a avut în vedere că, numita P.E. a deținut

în

proprietate terenul în suprafață de 4562 mp, în orașul Târgu-Jiu, jud. Gorj,

bun imobil ce a format obiectul exproprierii prin Decretele nr. 52/1960 și

944/1967, aspect dovedit cu înscrisurile existente la dosar, astfel că s-a

făcut dovada calității de proprietar a autoarei contestatorilor, deși nu a fost

depus un titlu translativ sau constitutiv de drepturi.

În raport

de actele de stare civilă anexate cauzei, s-a reținut că ambii

contestatori au solicitat măsuri

reparatorii pentru terenurile ce au aparținut

bunicii

paterne și că în calitate de succesibili, care nu au acceptat

succesiunea, sunt repuși de drept în termenul de

acceptare, potrivit disp. art. 4

alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, beneficiind de repunerea în termen, chiar dacă

nu

sunt succesibili de gradul

I

în raport cu autorul, fost

proprietar al imobilului.

Întreaga suprafață de teren în discuție

s-a stabilit că este în

patrimoniul S.N.P.

P. SA București, dar este afectat unei exploatări de

produse petroliere, pe teren s-au edificat

construcții, situație în care nu poate fi restituit în natură, contestatorii

fiind îndreptățiți doar la măsuri reparatorii

în echivalent.

Ca urmare,

instanța de fond a apreciat că numai pârâta S.N.P. P.

SA are obligația de a acorda măsurile

reparatorii, întrucât este unitatea

deținătoare, nu și celelalte pârâte, persoane juridice chemate în

judecată.

Numai în eventualitatea stabilirii unei

despăgubiri bănești sau titluri

de valoare

nominală s-a apreciat că impune obligația pârâtului Ministerului Finanțelor

Publice de a le plăti, dar în baza unui alt temei juridic.

Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă, prin decizia nr. 31/A

din 23 ianuarie 2006 a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta SC P.

SA București împotriva sentinței

nr. 316 din 4 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă, reținând în esență că, în mod

corect

instanța de fond a stabilit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii a contestatorilor P.D. și M.E., care

sunt moștenitorii autorului, proprietar al terenului în discuție.

De asemenea, fiind identificat terenul în

suprafață și amplasament,

fiind proprietatea

defunctei P.E., preluat abuziv de stat și deținut

de pârâta S.N.P. P.

SA, fără nici un dubiu, obligația de restituire în

natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent îi revine unității

deținătoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în

termen pârâta S.N.P. P.

SA București, care,

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. arată că în

mod greșit s-au interpretat disp. art. 22 din Legea

nr. 10/2001, deoarece contestatorii nu au dovedit calitatea de persoane

îndreptățite și nici dreptul de proprietate al autorilor.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr.

318 din 13 septembrie 2004 s-a respins notificarea contestatorilor

P.D. și M.E. de către pârâta S.N.P. P. SA

București, cu motivarea că nu s-au depus actele

doveditoare în forma prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 pentru a se

dovedi calitatea de persoane îndreptățite și dreptul de proprietate asupra

imobilului în sensul cerut de art. 3 și art. 4 din legea precizată.

Potrivit art. 3 lit. a) coroborat cu

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989 persoanele fizice, proprietari ai

imobilelor

la data preluării acestora.

S-a făcut dovada în cauză că, terenul în

suprafață de 4562 mp, situat în Târgu-Jiu, jud. Gorj a făcut obiectul

exproprierii prin Decretul nr. 52/1960 și Decretul

nr. 944/1967, date la care

era deținut în proprietate de P.E., bunica

paternă a contestatorilor.

Așa cum a reținut instanța de apel, potrivit

art. 3 și art. 4 din Legea

nr. 10/2001,

calitatea de persoane îndreptățite are două accepțiuni, prima

referindu-se la calitatea de proprietar al

imobilului preluat abuziv de stat, iar

a

doua privește vocația succesorală față de titularul dreptului de proprietate,

care

a fost deposedat abuziv de bunul său.

Contestatorii sunt succesibili repuși în

termenul de acceptare a

succesiunii bunicii

paterne P.E. și cererea formulată de ei este

echivalentă acceptării

succesiunii acesteia.

Față de împrejurările arătate este

neîntemeiată critica vizând lipsa

calității

de persoane îndreptățite a intimaților, calitate ce a fost dovedită.

Se reține

că a fost dovedit dreptul de proprietate al bunicii paterne a

contestatorilor asupra terenului.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001,

„actele doveditoare ale dreptului de proprietate,... precum și în cazul

moștenitorilor, cele care

atestă această

calitate vor fi depuse ca anexe la notificare."

În cauză, s-au

prezentat dovezi ce evidențiază că, terenul în suprafață

de

4562 mp, situat în orașul Târgu-Jiu, ce face obiectul litigiului a fost

deținut în proprietate de bunica paternă P.E. și

preluat prin

expropriere prin cele două decrete indicate anterior.

Deși, nu s-au

depus titluri translative sau constitutive de drepturi, din

interpretarea înscrisurilor administrate în cauză, rezultă că autoarea

contestatorilor a fost proprietara terenului.

În acest sens, sunt și disp. art. 22

1

din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în absența unor probe contrare,

existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea

recunoscută în actul normativ

sau de

autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ori s-a pus în

executare

această măsura.

Față de cele arătate și în absența probelor

contrare, persoana

individualizată în actul

normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau a

fost pusă în executare măsura preluării

abuzive, este presupusă că deține

imobilul sub nume de

proprietar.

În concluzie, se reține că, intimații

contestatori au dovedit atât

calitatea de

proprietari ai autorilor lor, cât și cea de moștenitori ai acestora,

fiind

astfel persoane îndreptățite în sensul cerințelor Legii nr. 10/2001 la

măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul

în discuție.

Hotărârea recurată, fiind în afara criticii

formulate de recurentă,

pentru

considerentele expuse, urmează ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta SC P. SA București împotriva deciziei nr. 31/A din

23 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 aprilie 2007.

A fost obligată intimata S.N.P. P. SA București să

emită decizie

de restituire către contestatori, pentru

terenul solicitat prin notificarea nr.347/2002 prin măsuri reparatorii în

echivalent.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că, prin contestația precizată,

contestatorii P.D. și M.E. au

solicitat obligarea pârâtei

S.N.P. P. SA București să le restituie în

natură

sau în echivalent o suprafață de 4562 mp, situată în Târgu-Jiu, str. Ecaterina

Teodoriu nr. 46, iar în situația în care restituirea în natură nu mai

este posibilă să li se acorde despăgubiri prin

titluri de valoare nominală.

Printr-o altă precizare a acțiunii,

contestatorii au contestat decizia

nr.318

din 13 09 2004, emisă de intimata S.N.P. P. SA și au solicitat

ca pârâții să fie obligați la măsuri reparatorii

prin echivalent conform art. 27

din Legea nr. 10/2001, constând în

acțiuni la societățile comerciale

tranzacționate

pe piața de capital sau titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de

privatizare, corespunzătoare valorii suprafeței de 4562 mp teren

intravilan.

Pârâții

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S.

au invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, instanța făcând

aplicarea art. 137 alin. 2 C. proc. civ.

Pe fondul

cauzei s-a reținut că, prin decizia a cărei anulare se solicită a

fost respinsă notificarea celor doi

contestatori, pentru că nu au făcut dovada

calității de persoane îndreptățite în sensul

disp. art. 3 și 4 din lege și nu au

depus acte doveditoare în forma prevăzută de art.22 din același act

normativ,

prin care să

dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului și calitatea

de moștenitori față de proprietarul inițial al terenului.

Față de

soluționarea notificării, instanța a constatat că în mod greșit a

fost respinsă pentru lipsa calității de

persoane îndreptățite a contestatorilor,

întrucât Legea

nr. 10/2001 acordă vocație la măsuri reparatorii pentru

imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a

acestora, dar și moștenitorilor lor, conform art. 3 alin. 1 lit. a

coroborat cu art. 4 alin. 2 din lege.

în acest

sens, s-a avut în vedere că, numita P.E. a deținut

în

proprietate terenul în suprafață de 4562 mp, în orașul Târgu-Jiu, str.

Ecaterina Teodoroiu nr. 46 jud. Gorj, bun imobil ce a format obiectul

exproprierii prin Decretele nr. 52/1960 și 944/1967, aspect dovedit cu

înscrisurile existente la dosar, astfel că s-a făcut dovada calității de

proprietar a autoarei contestatorilor, deși nu a fost depus un titlu translativ

sau constitutiv de drepturi.

2

în raport

de actele de stare civilă anexate cauzei, s-a reținut că ambii

contestatori au solicitat măsuri reparatorii

pentru terenurile ce au aparținut

bunicii paterne și că în

calitate de succesibili, care nu au acceptat

succesiunea,

sunt repuși de drept în termenul de acceptare, potrivit disp. art 4

alin. 3 din Legea nr. 10/2001, beneficiind de

repunerea în termen, chiar dacă

nu sunt succesibili de gradul

I

în raport cu autorul, fost proprietar al imobilului.

întreaga suprafață de teren în discuție

s-a stabilit că este în

patrimoniul S.N.P.

P. SA București, dar este afectat unei exploatări de

produse petroliere, pe teren s-au edificat

construcții, situație în care nu poate fi restituit în natură, contestatorii

fiind îndreptățiți doar la măsuri reparatorii

în echivalent.

Ca urmare,

instanța de fond a apreciat că numai pârâta S.N.P. P.

SA are obligația de a acorda măsurile

reparatorii, întrucât este unitatea

deținătoare, nu și celelalte pârâte, persoane juridice chemate în

judecată.

Numai în eventualitatea stabilirii unei

despăgubiri bănești sau titluri

de valoare

nominală s-a apreciat că impune obligația pârâtului Ministerului Finanțelor

Publice de a le plăti, dar în baza unui alt temei juridic.

Curtea de Apel

București - secția a VH-a civilă, prin decizia nr. 31/A

din 23 01 2006 a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta SC PETROM

SA București împotriva

sentinței nr. 316 din 4 04 2005, pronunțată de Tribunalul București -secția a

V-a civilă, reținând în esență că, în mod

corect

instanța de fond a stabilit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii a contestatorilor P.D. și M.E., care

sunt moștenitorii autorului, proprietar al terenului în discuție.

De asemenea, fiind identificat terenul în

suprafață și amplasament,

fiind proprietatea

defunctei P.E., preluat abuziv de stat și deținut

de pârâta S.N.P. P.

SA, fără niciun dubiu, obligația de restituire în

natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent îi revine unității

deținătoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în

termen pârâta S.N.P. P.

SA București, care,

invocând motivul prevăzut de art.304 pct.9

C. proc. civ. arată că în mod

greșit s-au interpretat disp. art. 22 din Legea

nr. 10/2001, deoarece contestatorii nu au dovedit calitatea de persoane

îndreptățite și nici dreptul de proprietate al autorilor.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin decizia nr.

318/13 09 2004 s-a respins notificarea contestatorilor

P.D. și M.E. de către pârâta S.N.P. P. SA

București, cu motivarea că nu s-au depus actele doveditoare în forma

prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 pentru a se dovedi calitatea de

3

persoane îndreptățite și dreptul de proprietate asupra imobilului în

sensul cerut de art. 3 și 4 din legea precitată.

Potrivit art. 3 lit. a coroborat cu

art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001

sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada

6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 persoanele fizice, proprietari ai

imobilelor

la data preluării acestora.

S-a făcut dovada în cauză că, terenul în

suprafață de 4562 mp, situat în Târgu-Jiu, str. Ecaterina Teodoroiu nr. 46 jud.

Gorj a făcut obiectul

exproprierii prin

Decretul nr. 52/1960 și Decretul nr. 944/1967, date la care

era deținut

în proprietate de P.E., bunica paternă a contestatorilor.

Așa cum a reținut instanța de apel, potrivit

art. 3 și 4 din Legea

nr. 10/2001,

calitatea de persoane îndreptățite are două accepțiuni, prima

referindu-se la calitatea de proprietar al

imobilului preluat abuziv de stat, iar

a

doua privește vocația succesorală față de titularul dreptului de proprietate,

care

a fost deposedat abuziv de bunul său.

Contestatorii sunt succesibili repuși în

termenul de acceptare a

succesiunii bunicii

paterne P.E. și cererea formulată de ei este

echivalentă acceptării

succesiunii acesteia.

Față de împrejurările arătate este

neîntemeiată critica vizând lipsa

calității

de persoane îndreptățite a intimaților, calitate ce a fost dovedită.

Se reține

că a fost dovedit dreptul de proprietate al bunicii paterne a

contestatorilor asupra terenului.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001,

„actele doveditoare ale dreptului de proprietate,... precum și în cazul moștenitorilor,

cele care

atestă această calitate vor fi

depuse ca anexe la notificare."

în cauză, s-au

prezentat dovezi ce evidențiază că, terenul în suprafață

de

4562 mp, situat în orașul Târgu-Jiu, ce face obiectul litigiului a fost

deținut în proprietate de bunica paternă P.E. și

preluat prin

expropriere prin cele două decrete indicate anterior.

Deși, nu s-au

depus titluri translative sau constitutive de drepturi, din

interpretarea înscrisurilor administrate în cauză, rezultă că autoarea

contestatorilor a fost proprietara terenului.

în acest sens, sunt și disp. art. 22 indice 1

din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în absența unor probe contrare,

existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea

recunoscută în actul normativ

sau de autoritate,

prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ori s-a pus în

executare

această măsura.

Față de cele arătate și în absența

probelor contrare, persoana

individualizată

în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau a

4

fost pusă în executare măsura preluării

abuzive, este presupusă că deține

imobilul sub nume de

proprietar.

în concluzie, se reține că, intimații

contestatori au dovedit atât

calitatea de

proprietari ai autorilor lor, cât și cea de moștenitori ai acestora,

fiind

astfel persoane îndreptățite în sensul cerințelor Legii nr. 10/2001 la

măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul

în discuție.

Hotărârea recurată, fiind în afara criticii

formulate de recurentă,

pentru

considerentele expuse, urmează ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta SC P. SA București împotriva deciziei nr.31/A din

23 ianuarie 2006, pronunțată de

Curtea de Apel București -

secția a VH-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 aprilie

2007.

PREȘEDINTE

JUDECĂTOR

JUDECĂTOR

Gilica Ciucă

Elisabeta Ioanițiu

Ion Ionescu

MAGISTRAT ASISTENT

Melania

I.

Dănescu

Red. G. C.

5