ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3469/2007

Asupra recursului civil de față; Din actele și lucrările dosarului se constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 316 din 4 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția V-a civilă, s-a admis contestația formulată de contestatorii P.D. și M.E., în contradictoriu cu pârâții S.N.P. P. SA București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S. A fost anulată decizia nr. 318 din 13 septembrie 2004, emisă de S.N.P. P. SA București; fost obligată intimata S.N.P. P. SA București să emită decizie de restituire către contestatori, pentru terenul solicitat prin notificarea nr. 347/2002 prin măsuri reparatorii în echivalent. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin contestația precizată, contestatorii P.D.

și M.E. au solicitat obligarea pârâtei S.N.P. P. SA București să le restituie în natură sau în echivalent o suprafață de 4562 mp, situată în Târgu-Jiu, iar în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă să li se acorde despăgubiri prin titluri de valoare nominală. Printr-o altă precizare a acțiunii, contestatorii au contestat decizia nr. 318 din 13 septembrie 2004, emisă de intimata S.N.P. P. SA și au solicitat ca pârâții să fie obligați la măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 27 din Legea nr. 10/2001, constând în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii suprafeței de 4562 mp teren intravilan.

Pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța făcând aplicarea art. 137 alin. (2) C. proc. civ. Pe fondul cauzei s-a reținut că, prin decizia a cărei anulare se solicită a fost respinsă notificarea celor doi contestatori, pentru că nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în sensul disp. art. 3 și art. 4 din lege și nu au depus acte doveditoare în forma prevăzută de art. 22 din același act normativ, prin care să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului și calitatea de moștenitori față de proprietarul inițial al terenului.

Față de soluționarea notificării, instanța a constatat că în mod greșit a fost respinsă pentru lipsa calității de persoane îndreptățite a contestatorilor, întrucât Legea nr. 10/2001 acordă vocație la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, dar și moștenitorilor lor, conform art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din lege. În acest sens, s-a avut în vedere că, numita P.E. a deținut în proprietate terenul în suprafață de 4562 mp, în orașul Târgu-Jiu, jud. Gorj, bun imobil ce a format obiectul exproprierii prin Decretele nr. 52/1960 și 944/1967, aspect dovedit cu înscrisurile existente la dosar, astfel că s-a făcut dovada calității de proprietar a autoarei contestatorilor, deși nu a fost depus un titlu translativ sau constitutiv de drepturi.

În raport de actele de stare civilă anexate cauzei, s-a reținut că ambii contestatori au solicitat măsuri reparatorii pentru terenurile ce au aparținut bunicii paterne și că în calitate de succesibili, care nu au acceptat succesiunea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare, potrivit disp. art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, beneficiind de repunerea în termen, chiar dacă nu sunt succesibili de gradul I în raport cu autorul, fost proprietar al imobilului. Întreaga suprafață de teren în discuție s-a stabilit că este în patrimoniul S.N.P. P. SA București, dar este afectat unei exploatări de produse petroliere, pe teren s-au edificat construcții, situație în care nu poate fi restituit în natură, contestatorii fiind îndreptățiți doar la măsuri reparatorii în echivalent.

Ca urmare, instanța de fond a apreciat că numai pârâta S.N.P. P. SA are obligația de a acorda măsurile reparatorii, întrucât este unitatea deținătoare, nu și celelalte pârâte, persoane juridice chemate în judecată. Numai în eventualitatea stabilirii unei despăgubiri bănești sau titluri de valoare nominală s-a apreciat că impune obligația pârâtului Ministerului Finanțelor Publice de a le plăti, dar în baza unui alt temei juridic. Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, prin decizia nr. 31/A din 23 ianuarie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC P. SA București împotriva sentinței nr. 316 din 4 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, reținând în esență că, în mod corect instanța de fond a stabilit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii a contestatorilor P.D.

și M.E., care sunt moștenitorii autorului, proprietar al terenului în discuție. De asemenea, fiind identificat terenul în suprafață și amplasament, fiind proprietatea defunctei P.E., preluat abuziv de stat și deținut de pârâta S.N.P. P. SA, fără nici un dubiu, obligația de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent îi revine unității deținătoare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâta S.N.P. P. SA București, care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arată că în mod greșit s-au interpretat disp. art. 22 din Legea nr. 10/2001, deoarece contestatorii nu au dovedit calitatea de persoane îndreptățite și nici dreptul de proprietate al autorilor.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 318 din 13 septembrie 2004 s-a respins notificarea contestatorilor P.D. și M.E. de către pârâta S.N.P. P. SA București, cu motivarea că nu s-au depus actele doveditoare în forma prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 pentru a se dovedi calitatea de persoane îndreptățite și dreptul de proprietate asupra imobilului în sensul cerut de art. 3 și art. 4 din legea precizată. Potrivit art. 3 lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării acestora.

S-a făcut dovada în cauză că, terenul în suprafață de 4562 mp, situat în Târgu-Jiu, jud. Gorj a făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr. 52/1960 și Decretul nr. 944/1967, date la care era deținut în proprietate de P.E., bunica paternă a contestatorilor. Așa cum a reținut instanța de apel, potrivit art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, calitatea de persoane îndreptățite are două accepțiuni, prima referindu-se la calitatea de proprietar al imobilului preluat abuziv de stat, iar a doua privește vocația succesorală față de titularul dreptului de proprietate, care a fost deposedat abuziv de bunul său. Contestatorii sunt succesibili repuși în termenul de acceptare a succesiunii bunicii paterne P.E.

și cererea formulată de ei este echivalentă acceptării succesiunii acesteia. Față de împrejurările arătate este neîntemeiată critica vizând lipsa calității de persoane îndreptățite a intimaților, calitate ce a fost dovedită. Se reține că a fost dovedit dreptul de proprietate al bunicii paterne a contestatorilor asupra terenului. Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, „actele doveditoare ale dreptului de proprietate,... precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare." În cauză, s-au prezentat dovezi ce evidențiază că, terenul în suprafață de 4562 mp, situat în orașul Târgu-Jiu, ce face obiectul litigiului a fost deținut în proprietate de bunica paternă P.E.

și preluat prin expropriere prin cele două decrete indicate anterior. Deși, nu s-au depus titluri translative sau constitutive de drepturi, din interpretarea înscrisurilor administrate în cauză, rezultă că autoarea contestatorilor a fost proprietara terenului. În acest sens, sunt și disp. art. 22 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ori s-a pus în executare această măsura. Față de cele arătate și în absența probelor contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau a fost pusă în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

În concluzie, se reține că, intimații contestatori au dovedit atât calitatea de proprietari ai autorilor lor, cât și cea de moștenitori ai acestora, fiind astfel persoane îndreptățite în sensul cerințelor Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în discuție. Hotărârea recurată, fiind în afara criticii formulate de recurentă, pentru considerentele expuse, urmează ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA București împotriva deciziei nr. 31/A din 23 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 aprilie 2007. A fost obligată intimata S.N.P. P. SA București să emită decizie de restituire către contestatori, pentru terenul solicitat prin notificarea nr.347/2002 prin măsuri reparatorii în echivalent. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin contestația precizată, contestatorii P.D. și M.E. au solicitat obligarea pârâtei S.N.P. P. SA București să le restituie în natură sau în echivalent o suprafață de 4562 mp, situată în Târgu-Jiu, str. Ecaterina Teodoriu nr. 46, iar în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă să li se acorde despăgubiri prin titluri de valoare nominală.

Printr-o altă precizare a acțiunii, contestatorii au contestat decizia nr.318 din 13 09 2004, emisă de intimata S.N.P. P. SA și au solicitat ca pârâții să fie obligați la măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 27 din Legea nr. 10/2001, constând în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii suprafeței de 4562 mp teren intravilan. Pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța făcând aplicarea art. 137 alin. 2 C. proc. civ. Pe fondul cauzei s-a reținut că, prin decizia a cărei anulare se solicită a fost respinsă notificarea celor doi contestatori, pentru că nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în sensul disp.

art. 3 și 4 din lege și nu au depus acte doveditoare în forma prevăzută de art.22 din același act normativ, prin care să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului și calitatea de moștenitori față de proprietarul inițial al terenului. Față de soluționarea notificării, instanța a constatat că în mod greșit a fost respinsă pentru lipsa calității de persoane îndreptățite a contestatorilor, întrucât Legea nr. 10/2001 acordă vocație la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, dar și moștenitorilor lor, conform art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din lege.

în acest sens, s-a avut în vedere că, numita P.E. a deținut în proprietate terenul în suprafață de 4562 mp, în orașul Târgu-Jiu, str. Ecaterina Teodoroiu nr. 46 jud. Gorj, bun imobil ce a format obiectul exproprierii prin Decretele nr. 52/1960 și 944/1967, aspect dovedit cu înscrisurile existente la dosar, astfel că s-a făcut dovada calității de proprietar a autoarei contestatorilor, deși nu a fost depus un titlu translativ sau constitutiv de drepturi. 2 în raport de actele de stare civilă anexate cauzei, s-a reținut că ambii contestatori au solicitat măsuri reparatorii pentru terenurile ce au aparținut bunicii paterne și că în calitate de succesibili, care nu au acceptat succesiunea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare, potrivit disp.

art 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, beneficiind de repunerea în termen, chiar dacă nu sunt succesibili de gradul I în raport cu autorul, fost proprietar al imobilului. întreaga suprafață de teren în discuție s-a stabilit că este în patrimoniul S.N.P. P. SA București, dar este afectat unei exploatări de produse petroliere, pe teren s-au edificat construcții, situație în care nu poate fi restituit în natură, contestatorii fiind îndreptățiți doar la măsuri reparatorii în echivalent. Ca urmare, instanța de fond a apreciat că numai pârâta S.N.P. P. SA are obligația de a acorda măsurile reparatorii, întrucât este unitatea deținătoare, nu și celelalte pârâte, persoane juridice chemate în judecată.

Numai în eventualitatea stabilirii unei despăgubiri bănești sau titluri de valoare nominală s-a apreciat că impune obligația pârâtului Ministerului Finanțelor Publice de a le plăti, dar în baza unui alt temei juridic. Curtea de Apel București - secția a VH-a civilă, prin decizia nr. 31/A din 23 01 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC PETROM SA București împotriva sentinței nr. 316 din 4 04 2005, pronunțată de Tribunalul București -secția a V-a civilă, reținând în esență că, în mod corect instanța de fond a stabilit calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii a contestatorilor P.D. și M.E., care sunt moștenitorii autorului, proprietar al terenului în discuție. De asemenea, fiind identificat terenul în suprafață și amplasament, fiind proprietatea defunctei P.E., preluat abuziv de stat și deținut de pârâta S.N.P.

P. SA, fără niciun dubiu, obligația de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent îi revine unității deținătoare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâta S.N.P. P. SA București, care, invocând motivul prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ. arată că în mod greșit s-au interpretat disp. art. 22 din Legea nr. 10/2001, deoarece contestatorii nu au dovedit calitatea de persoane îndreptățite și nici dreptul de proprietate al autorilor. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 318/13 09 2004 s-a respins notificarea contestatorilor P.D. și M.E. de către pârâta S.N.P. P. SA București, cu motivarea că nu s-au depus actele doveditoare în forma prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 pentru a se dovedi calitatea de 3 persoane îndreptățite și dreptul de proprietate asupra imobilului în sensul cerut de art. 3 și 4 din legea precitată.

Potrivit art. 3 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării acestora. S-a făcut dovada în cauză că, terenul în suprafață de 4562 mp, situat în Târgu-Jiu, str. Ecaterina Teodoroiu nr. 46 jud. Gorj a făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr. 52/1960 și Decretul nr. 944/1967, date la care era deținut în proprietate de P.E., bunica paternă a contestatorilor. Așa cum a reținut instanța de apel, potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, calitatea de persoane îndreptățite are două accepțiuni, prima referindu-se la calitatea de proprietar al imobilului preluat abuziv de stat, iar a doua privește vocația succesorală față de titularul dreptului de proprietate, care a fost deposedat abuziv de bunul său.

Contestatorii sunt succesibili repuși în termenul de acceptare a succesiunii bunicii paterne P.E. și cererea formulată de ei este echivalentă acceptării succesiunii acesteia. Față de împrejurările arătate este neîntemeiată critica vizând lipsa calității de persoane îndreptățite a intimaților, calitate ce a fost dovedită. Se reține că a fost dovedit dreptul de proprietate al bunicii paterne a contestatorilor asupra terenului. Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, „actele doveditoare ale dreptului de proprietate,... precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare." în cauză, s-au prezentat dovezi ce evidențiază că, terenul în suprafață de 4562 mp, situat în orașul Târgu-Jiu, ce face obiectul litigiului a fost deținut în proprietate de bunica paternă P.E.

și preluat prin expropriere prin cele două decrete indicate anterior. Deși, nu s-au depus titluri translative sau constitutive de drepturi, din interpretarea înscrisurilor administrate în cauză, rezultă că autoarea contestatorilor a fost proprietara terenului. în acest sens, sunt și disp. art. 22 indice 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ori s-a pus în executare această măsura. Față de cele arătate și în absența probelor contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau a 4 fost pusă în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

în concluzie, se reține că, intimații contestatori au dovedit atât calitatea de proprietari ai autorilor lor, cât și cea de moștenitori ai acestora, fiind astfel persoane îndreptățite în sensul cerințelor Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în discuție. Hotărârea recurată, fiind în afara criticii formulate de recurentă, pentru considerentele expuse, urmează ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA București împotriva deciziei nr.31/A din 23 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VH-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 aprilie 2007. PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Gilica Ciucă Elisabeta Ioanițiu Ion Ionescu

MAGISTRAT ASISTENT

Melania I. Dănescu Red. G. C. 5