ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4093/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

24 martie 2005, reclamantele S.C. și M.S., au chemat în judecată pe pârâta

Primăria municipiului

București, prin primarul general, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 3977 din 24 februarie 2006

emisă de pârâtă și efectuându-se o expertiză în cauză să se stabilească

valoarea de piață a bunurilor menționate în notificare, precum și obligarea

unității deținătoare să ia în calcul și prima modalitate de acordare a

reparațiilor prin echivalent prevăzută de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

în sensul de a le oferi un teren echivalent, la valoarea de piață stabilită

prin expertiză, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantele

au arătat că prin dispoziția nr. 3977 din 24 februarie 2005 s-a stabilit că

restituirea în natură a imobilului revendicat (teren și construcții situate în

București) nu este posibilă, propunându-se ca măsuri reparatorii prin

echivalent suma de 3.204.642.000 lei, echivalentul a 95.806 dolari SUA, urmând

ca în cazul acceptării acestei oferte, reclamantele să opteze fie pentru

titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, fie

pentru acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Reclamantele au mai arătat că

această dispoziție nu oferă o justă reparație în sensul că pârâta putea să

acorde un teren echivalent din proprietatea privată a statului, iar suma

stabilită este cu mult inferioară valorii de piață a imobilului.

Fiind astfel investit, în baza în

baza probelor administrate, inclusiv expertiză tehnică de specialitate,

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 613 din 27

aprilie 2006,a admis cererea formulată de reclamante, a anulat dispoziția nr. 3977

din 24 februarie 2005 emisă de pârâtă și a constatat dreptul reclamantelor la

măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele în litigiu corespunzător

valorii stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expertul C.N.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că imobilele, construcții preluate de la autorii

reclamantelor au fost demolate, acestea nemaiexistând în materialitatea lor,

iar terenul aferent este în totalitate afectat de elemente de sistematizare,

ceea ce face imposibilă restituirea în natură, așa încât, sunt aplicabile

prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, text de lege care prevede că

în situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe

acestea au fost demolate iar terenurile ocupate, măsurile reparatorii se

stabilesc prin echivalent, aceeași soluție rezultând și din conținutul art. 11

alin. (4) din Legea nr. 10/2001 care reglementează situația imobilelor

expropriate.

În privința valorii construcțiilor

demolate și a terenului, prima instanță a reținut că prin expertiza efectuată

în cauză s-a stabilit o valoare de piață a acestora la nivelul sumei de

10.482.000.000 ROL din care 6.715.000.000 ROL reprezintă valoarea terenului

identificat prin raportul de expertiză în suprafață de 874 mp, urmând ca pârâta

să procedeze conform dispozițiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005

referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor.

Prin decizia nr. 600 din 14

decembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul

formulat de pârâta Primăria municipiului București, prin primarul general,

împotriva sentinței primei instanțe pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a

trimis cauza la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că potrivit prevederilor cuprinse în art. 16 alin. (1)

din Capitolul VII al Legii nr. 247/2005, dispozițiile emise anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 247/2005 (24 februarie 2005) în care s-a consemnat suma

ce urmează să se acorde ca despăgubire în baza Legii nr. 10/2001, se înaintează

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în termen de 60 de zile.

Cum, în speță, dispoziția emisă anterior apariției legii, întrucât prevede o

sumă cu titlu de despăgubire, aceasta urmează calea prevăzută de textul de lege

menționat, instanțele judecătorești nemaiavând căderea să stabilească conform

Legii nr. 10/2001 o altă sumă cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs reclamantele

M.S. și S.C., invocând prevederile art. 904 pct. 9 C. proc.

civ.

Susțin, în esență, că hotărârea

atacată este nelegală în condițiile în care isntanța de apel admițând apelul

pârâtei și schimbând în tot sentința primei instanțe, a trimis cauza

Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, această soluție fiind rezultatul interpretării și

aplicării greșite a Legii nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce succed:

Din examinarea dispoziției nr. 3977

din 24 februarie 2005, emisă de Primăria municipiului București (ce formează

obiectul prezentei judecăți) rezultă că pentru imobilul-teren și construcții

(demolate) preluat abuziv, reclamantelor li s-a constatat calitatea de persoane

îndreptățite conform Legii nr. 10/2001, iar pentru imobilul notificat ce nu

poate fi restituit în natură, li s-au acordat măsuri reparatorii sub formă de

titluri de valoare nominală sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate

pe piața de capital, stabilindu-se ca valoare echivalentă a imobilului suma de 3.204.642

lei, în limita căreia se vor stabili măsurile reparatorii.

După emiterea notificării de către

pârâtă, în timp ce contestația formulată de reclamante împotriva dispoziției

nr. 3977 din 24 februarie 2005 se afla pe rolul Tribunalului București, secția

a III-a civilă, a fost adoptată Legea nr. 247/2005 care a modificat și

completat Legea nr. 10/2001, dispozițiile acestei legi aplicându-se și

litigiilor în curs, cât timp nu a fost finalizat procesul de despăgubire a

proprietarilor deposedați abuziv.

Prin Legea nr. 10/2001, așa cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 (de imediată aplicare) se

prevede că măsurile reparatorii, în cazul imobilelor prevăzute de lege ce nu se

mai pot restitui în natură (cum este și cazul în speță) se stabilesc măsuri

reparatorii prin echivalent, noua lege nemaiprevăzând măsuri reparatorii prin

echivalent sub forma de titluri de valoare nominală folosite în procesul de

privatizare, așa încât, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantele

beneficiază de noile dispoziții ale legii speciale așa cum a fost modificată și

completată și se va urma procedura prevăzută de Titlul VII art. 16 din legea

nr. 247/2005.

Cum prevederile art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 au fost abrogate, iar art. 26 alin. (1) din aceeași lege,

modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, se prevede că deținătorul

imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării, este

obligată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, reclamantele vor

beneficia de prevederile art. 13 și art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

iar pârâta, a cărei decizie a fost anulată de către tribunal, trebuie să se

conformeze dispozițiilor legii speciale și să trimită întreaga documentație,

inclusiv hotărârea instanței de fond, după rămânerea ei irevocabilă, la Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile art. 16 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

De aceea, modul de evaluare a

imobilului în discuție prin expertiza efectuată la prima instanță nu mai

prezintă relevanță (cuantumul astfel stabilit prin expertiză, având doar un

caracter estimativ, având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005

care stabilește regimul plății despăgubirilor pentru imobilele preluate

abuziv), evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent fiind atributul

evaluatorilor autorizați desemnați de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor. Comisia Centrală stabilește cuantumul final al despăgubirilor

și emite titluri de proprietate după finalizarea procedurii prevăzută de Legea

nr. 10/2001, procedură în care este inclusă și contestarea la instanța

judecătorească a deciziei/dispoziției emisă de entitățile investite cu

soluționarea notificărilor.

Deciziile/dispozițiile emise de

entitatea investită cu soluționarea notificărilor, în măsura în care sunt

contestate în justiție în condițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 10/2001,

republicată (cum este cazul în speță), pot fi menținute, modificate sau anulate

de instanță, în litigiile declanșate de promovarea de către persoana

îndreptățită a contestației având calitate procesuală pasivă emitenții

deciziilor/dispozițiilor și nu Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Drept urmare, soluția instanței de

apel de a trimite cauza la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

este rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii fiind incident cazul

de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse,

în baza art. 312 alin. (1)-(2) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul

reclamantelor și va modifica decizia atacată în sensul că va respinge, ca

nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe, pe

care o va păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamantele M.S. și S.C. împotriva

deciziei nr. 600 din 14 decembrie 2006 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică decizia atacată în sensul că

respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Primăria municipiului

București, prin primarul general, împotriva sentinței nr. 613 din 27 aprilie

2006 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2007.