ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 423/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București reclamanta M.M.I. a chemat în judecată pârâtul

Municipiul București prin Primarul General solicitând obligarea acestuia la

restituirea în natură a terenului în suprafață de 150 mp situat în București,

și acordarea de măsuri compensatorii pentru construcția demolată, evaluată

provizoriu la suma de 20.000 dolari SUA.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

prin notificarea nr. 3395 din 22 octombrie 2001 a solicitat pârâtului restituirea,

în parte în natură și în parte, în echivalent, a imobilului în litigiu ce a

aparținut autoarei sale V.T. și care a fost expropriat prin Decretul nr.

64/1962, fără plata de despăgubiri.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 41 din 19 ianuarie 2004 a respins acțiunea

reclamantei ca prematur formulată reținând că, potrivit art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 restituirea în natură sau prin echivalent către persoana

îndreptățită se face doar prin dispoziția motivată a Primarului General. Din

interpretarea prevederilor Legii nr. 10/2001 rezultă că numai dispozițiile

Primarului pot fi atacate în justiție.

S-a apreciat că faza administrativă

prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu poate fi înlăturată, astfel încât să se

solicite direct instanței restituirea în natură sau prin echivalent a unor

imobile.

Reclamanta avea altă modalitate

procedurală pentru a solicita obligarea pârâtei la respectarea dispozițiilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta arătând că prin condiționarea introducerii acțiunii de existența

unui răspuns din partea pârâtei se creează o restricționare a accesului liber

la justiție, ce nu poate fi îngrădit de nici o lege.

Din economia prevederilor legii

menționate rezultă că în soluționarea acțiunilor formulate în baza art. 24,

instanța are competența de a se pronunța asupra tuturor aspectel9or care

privesc legalitatea și temeinicia dispoziției contestate de persoana

îndreptățită.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 1080 din 3 iunie 2004 a respins apelul ca

nefondat, reținând, ca și instanța de fond, că acțiunea reclamantei este

prematură, atât timp cât nu s-a epuizat faza administrativă prin emiterea unei

dispoziții motivate.

Soluționând cauza prin admiterea

excepției prematurității acțiunii, prima instanță nu a restricționat accesul

liber la justiție al reclamantei, neputându-se considera că, în speță, s-au

încălcat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

ale art. 21 alin. (2) din Constituția României.

Împotriva deciziei instanței de apel

a formulat recurs reclamanta, întemeiat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

pentru următoarele motive:

- reclamanta recurentă a parcurs

procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001 prin depunerea

notificării

- respingerea acțiunii ca prematur

formulată reprezintă o sancțiune față de reclamanta care și-a respectat

obligația depunerii notificării

Primăria avea obligația să răspundă

în termen de 60 de zile de la depunerea notificării, iar tăcerea acestei

autorități echivalează cu neîndeplinirea obligației sale corelative dreptului

reclamantei.

Recursul este fondat pentru motivele

ce succed.

Reclamanta M.M.I. a declanșat

procedura administrativă prealabilă instituită de Legea nr. 10/2001, notificând

pârâta intimată la data de 22 octombrie 2001 pentru a i se restitui în natură

terenul în suprafață de de 150 mp situat în București și acordarea de măsuri

compensatorii pentru construcția demolată.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, în vechea numerotare existentă înainte de modificările aduse prin

Legea nr. 247/2005, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării,

sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare este

obligată să se pronunțe, prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de

restituire. In conformitate cu art. 24 alin. (1), tot în vechea numerotare,

dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este

obligat, în termenul prevăzut în art. 23, să facă persoanei îndreptățite oferta

de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

În raport de dispozițiile legale

redate, rezultă că termenul în care unitatea deținătoare are obligația să

răspundă la notificare este imperativ și nu un termen de recomandare. Altfel,

s-ar ajunge la nesocotirea finalității legii, s-ar amâna fără termen rezolvarea

echitabilă a retrocedării imobilelor sau, după caz, procedura acordării de

despăgubiri, ignorându-se dreptul la reparație.

Fiind stabilit că termenul de 60 de

zile, la care s-a făcut referire, este imperativ, obligatoriu pentru unitatea

deținătoare, rezultă că soluția de respingere a cererii de chemare în judecată,

ca prematură, este greșită în situația în care, la data introducerii acțiunii,

termenul menționat expirase.

Dar, soluția instanțelor care au

instrumentat cauza în fond și apel este greșită și pentru că cererea de chemare

în judecată este, de fapt, o contestație împotriva refuzului tacit de

restituire în natură, partea solicitând, pe această cale, obligarea pârâtei la

restituirea în natură a terenului și acordarea de măsuri compensatorii pentru

imobilul demolat.

In această situație, instanța este

îndrituită să analizeze pe fond cererea, fiind de necontestat refuzul de a

răspunde la notificare, ceea ce echivalează cu lipsa unei rezolvări favorabile.

Ca atare, recursul se va admite, se

vor casa atât decizia recurată, cât și sentința instanței de fond, cauza urmând

a fi trimisă Tribunalului București spre a fi judecată în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta M.M.I. împotriva deciziei civile nr. 1080 din 3 iunie 2004

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează

decizia și sentința nr. 41 din19 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția

a IV-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.