ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1080/2004

Camera de Consiliu de la 12 martie 2004 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Oradea, la data de 9 mai 2003, R. SA - Direcția de Telecomunicații Bihor, a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al orașului Ștei și Primarul orașului Ștei, solicitând anularea actului de impunere nr. 227 din 24 februarie 2003, prin care nu s-a aprobat scutirea de plata impozitului pentru cabinele telefonice și cablurile telefonice pe suport străin. Reclamanta a cerut, de asemenea, anularea Hotărârii Consiliului Local al orașului Ștei nr. 126/2002, cerere la care, ulterior, a renunțat, precum și desființarea dispoziției nr. 81 din 23 aprilie 2003 a Primarului orașului Ștei.

Prin sentința civilă nr. 4347 din 3 septembrie 2003, Judecătoria Oradea a admis în parte acțiunea și a dispus anularea parțială a actului de impunere nr. 227/2003, precum și a dispoziției nr. 81/2003, în sensul înlăturării obligației de plată a impozitului pentru cablurile telefonice pe suport străin. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 20 din O.G. nr. 36/2002, sunt exceptate de la impozitare prin efectul legii, construcțiile speciale, categorie în care, prin natura lor, se includ și cablurile telefonice pe suport străin. Împotriva sentinței au declarat recurs, atât reclamanta R. SA – Direcția de Telecomunicații Bihor, cât și pârâții Consiliul Local Ștei și Primăria orașului Ștei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că în mod eronat nu s-a reținut că și cabinele telefonice constituie construcții speciale, fiind scutite de plata impozitului pe clădiri. În recursul declarat de pârâți se critică sentința sub aspectul admiterii în parte a acțiunii, arătându-se că potrivit Legii nr. 215/2001, competența de a aproba sau respinge cererile de scutire de la plata impozitului pe clădiri, aparține consiliilor locale. Astfel, s-a susținut că soluția instanței este greșită, întrucât declarația de impunere în litigiu a fost emisă în conformitate cu Hotărârea Consiliului Local Ștei nr. 126/2002, necontestată pe calea contenciosului administrativ. Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor, în raport cu prevederile O.U.G.

nr. 58/1999, aprobată prin Legea nr. 392/2001, Curtea va constata că Tribunalul Bihor este instanța competentă să judece cauza. Astfel, potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 58/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 392/2001, împotriva dispoziției primarului sau a președintelui consiliului județean se poate introduce acțiune pentru anularea actului respectiv, în condițiile legii, la judecătorie sau după caz, la tribunal, hotărârea judecătorească fiind supusă recursului la tribunal sau la curtea de apel. Cum în cauză actele contestate sunt emise de Primarul orașului Ștei, competența soluționării revine în primă instanță Judecătoriei Oradea, care s-a și pronunțat, iar în recurs, Tribunalului Bihor, căruia urmează a i se trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite recursurile declarate de R.m SA – Direcția de Telecomunicații Bihor și de Consiliul Local al orașului Ștei, împotriva sentinței civile nr. 4347 din 3 septembrie 2003, a Judecătoriei Oradea, spre competentă soluționare, la Tribunalul Bihor. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2004.