ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1948/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1948/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la Judecătoria Oradea – Bihor, recurenta-reclamantă SC R. SA a solicitat anularea actului de
impunere nr. 676 din 6 martie 2003, a actului nr. 676 din 31 ianuarie 2003 și
dispoziția Primarului orașului Salonta nr. 148 din 9 mai 2003, urmând ca
instanța să dispună scutirea de la impozit a clădirilor speciale de la pct. 5
„cabine telefonice”.
În motivarea cererii se arată că Anexa
2 a O.G. nr. 36/2002, cuprinde lista clădirilor ce nu sunt supuse impozitului,
iar la pct. 7 al acestei liste sunt construcțiile speciale, considerând că în
raport cu definiția dată construcțiilor speciale în lege, „cabina telefonică”
se încadrează în această categorie și, în consecință, beneficiază de scutire de
impozit.
Judecătoria Oradea, județul Bihor,
prin sentința civilă nr. 5515 din 21 octombrie 2003, a declinat competența de
soluționare a cererii formulate de recurenta-reclamantă SC R. SA – Direcția de
Telecomunicații Bihor, în favoarea Judecătoriei Salonta.
Împotriva hotărârii a declarat
recurs SC R. SA
Prin adresa din 31octombrie 2003,
Judecătoria Oradea a înaintat recursul formulat, la Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ.
Curtea, sesizată cu judecarea
recursului, a verificat din oficiu competența materială și a constatat
următoarele:
Litigiul suspus judecății este
întemeiat pe dispozițiile O.G. nr. 36/ 2003, H.G. nr. 1278/2002 și Legea nr. 392/2001,
în raport cu care competența de soluționare a pricinii este stabilită imperativ
de art. 9 din Legea nr. 392/2001, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/1999, privind
soluționarea obiecțiunilor și contestațiilor formulate împotriva actelor de
control și de impunere, având ca obiect constatarea și stabilirea impozitelor
și taxelor locale, a majorărilor de întârziere, a penalităților, precum și a
altor sume și măsuri.
Întrucât dispoziția cuprinsă în art.
9 alin. (3) din Legea nr. 392/2001, prevede faptul că recursul împotriva
hotărârii pronunțate de judecătorie, se soluționează de tribunal, Curtea
constată competența Tribunalului Bihor, pentru soluționarea prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza la Tribunalul Bihor, pentru competenta soluționare a recursului declarat de SC R. SA Oradea împotriva
sentinței civile nr. 5515 din 21 octombrie 2003, a Judecătoriei Oradea.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 mai 2004.