ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1827/2003

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Bihor sub nr. 6560/C/2002 din 7 august 2002, contestatoarea B.A.,

domiciliată în Oradea, județul Bihor, a solicitat anularea deciziilor de

imputare nr. 181 din 18 iulie 2002, nr. 182 din 18 iulie 2002 și nr. 195 din 24

iulie 2002 emise de SC T.F. SA cu sediul în Stațiunea Băile Felix, județul

Bihor, prin care a fost obligată la plata sumelor de 3.701.978 lei, 14.375.532

lei și 50.968.831 lei cu titlu de prejudiciu constatat la inventarierea și

controlul gestiunii de alimentație publică din cadrul Ștrandului A. și a

Ștrandului F., gestiune încredințată contestatoarei de către conducerea

intimatei - emitentă a deciziilor de imputare.

Prin sentința civilă nr. 682/C/2002

din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Bihor a declinat competența de soluționare a

contestației, în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi a

județului Bihor, apreciind că în această cauză urmează să fie aplicate normele

de competență materială prevăzute la art. 41 și art. 44 din Legea nr. 94/1992,

republicată, întrucât contestatoarea a avut calitatea de gestionar la o

subunitate a intimatei SC T.F. SA Băile Felix.

La rândul său, Colegiul

jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Bihor, prin sentința nr. 3 din

29 ianuarie 2003 a declinat competența în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunța astfel, instanța

jurisdicțională a Curții de Conturi a avut în vedere următoarele:

- competența specială a instanțelor

Curții de Conturi, astfel cum aceasta este reglementată la art. 41 din Legea

nr. 94/1992, este condiționată și de apartenența persoanei juridice emitentă a

deciziei de imputare contestată la categoria persoanelor juridice strict și

limitativ prevăzute la art. 18 din aceeași lege;

- conform actului adițional la

statutul SC. T.F. SA depus la dosarul cauzei, participația statului la

capitalul social al intimatei administrat prin Autoritatea pentru Privatizare

și Administrarea Participațiilor Statului, este de 11,4889%. Restul capitalului

social este privat, iar acțiunile aferente acestuia sunt deținute de o

societate de investiții financiare și de persoane fizice, astfel că intimata

nefăcând parte din categoria persoanelor juridice prevăzute la art. 18 din

Legea nr. 94/1992, în cauză nu sunt aplicabile normele de competență materială

prevăzute la art. 41 și art. 44 din Legea nr. 94/1992, republicată;

- în conformitate cu prevederile

art. 71 din Legea nr. 168/1999 și cele ale art. 2 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. civ., competența de soluționare a contestației depusă de

contestatoarea B.A. revine instanței de drept comun care, în cazul de față este

Tribunalul Bihor.

Constatând că s-a ivit un conflict

negativ de competență, în sensul prevederilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

Curtea urmează să stabilească instanța competentă să soluționeze cauza în raport

cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente.

În baza art. 41 din Legea nr.

94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată,

Colegiul jurisdicțional judecă în primă instanță contestațiile introduse

împotriva actelor de imputație de către administratori, gestionari, contabili,

precum și de către ceilalți salariați care au participat împreună cu aceștia,

la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la art. 18 din

lege, în legătură cu formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor

financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea

patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ

teritoriale.

Prin urmare, la stabilirea

competenței materiale a instanțelor Curții de Conturi, Legea nr. 94/1992 are în

vedere mai multe criterii privind: persoana fizică răspunzătoare în sarcina

căreia s-a emis decizia de imputare contestată; persoana juridică emitentă a

deciziei de imputare, în sensul că acesta trebuie să facă parte din categoria

persoanelor juridice strict și limitativ prevăzute la art. 18 din legea

menționată; paguba cauzată, în sensul ca aceasta să fie în legătură cu

formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și

ale sectorului public, precum și cu gestionarea patrimoniului public și privat

al statului și al unităților administrativ teritoriale.

Actul adițional la statutul SC T.F.

SA, autentificat prin încheierea nr. 1351 din 29 octombrie 2002 și înregistrat

la Registrul Comerțului la data de 13 noiembrie 2002, atestă faptul că statul

deține numai 11.4889% din capitalul social al intimatei, restul fiind capital

privat.

Prin urmare, în cauză nu sunt

aplicabile normele de competență specială prevăzute la art. 41 din Legea nr.

94/1992, republicată, întrucât nu este întrunit criteriul privind persoana

juridică emitentă a deciziei de imputare, în sensul că aceasta nu face parte

din categoria persoanelor juridice prevăzute la art. 18 din Legea nr. 94/1992.

Obiectul prezentei cauze îl

constituie un conflict de muncă, iar în conformitate cu prevederile art. 70-71

din Legea nr. 168/1999 și art. 2 alin. (1), lit. b

1

) C. proc. civ.,

competența de soluționare aparține instanței de drept comun, respectiv

tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul unității emitente a

deciziei de imputare.

Pentru considerentele arătate,

Curtea va stabili competența de soluționare a contestației formulată de

contestatoarea B.A., în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe contestatoarea B.A. și intimata SC T.F. SA Băile Felix,

județul Bihor, în favoarea Tribunalul Bihor.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 mai 2003.