ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 466/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația formulată la data

de 10 iulie 2001, H. L. a chemat în judecată S.N.C.F.R. R.A. București,

solicitând anularea deciziei de imputare nr. 13/832 din 23 noiembrie 1998,

pentru suma de 22.077.800 lei.

Instanța învestită inițial,

Tribunalul Cluj, a dispus prin sentința civilă nr. 1893 din 14 august 2001,

declinarea competenței în favoarea Tribunalului Bihor.

La rândul său acest tribunal, prin

sentința civilă nr. 54 din 1 februarie 2002, a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de

Conturi Bihor.

Prin sentința nr. 25 din 17 aprilie

2002, instanța de conturi a declinat competența judecării litigiului în

favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi a municipiului

București.

Recursul jurisdicțional declarat de

S.N.C.F.R. R.A. București a fost respins ca tardiv, prin decizia nr. 318 din 18

iunie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi.

Această instanță a reținut că în

raport cu data declarării recursului jurisdicțional, 16 mai 2002 (data poștei),

recurenta a depășit cu o zi termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

și art. 74 alin. (1) din Legea nr. 94/1992.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs intimata S.N.C.F.R. R.A. București, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, intimata a invocat

necompetența materială a instanței Curții de Conturi, de a soluționa litigiul,

fiind aplicabile prevederile art. 70 din Legea nr. 168/1999, potrivit cărora

conflictele de drepturi, în legătură cu plata unor despăgubiri, pentru

acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea sau îndeplinirea

necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă,

se judecă de tribunalul, în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea.

Intimata a mai criticat decizia, și

pentru reținerea greșită a tardivității recursului jurisdicțional, acesta fiind

depus în termen la oficiul poștal, conform recipisei poștale depusă ca act nou

în recurs.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, Curtea va

constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, a fi casată decizia și a

se dispune trimiterea cauzei la aceiași instanță de conturi, pentru rejudecarea

recursului jurisdicțional.

Astfel cum rezultă din recipisa

poștală nr. 7516/2002, depusă ca act nou la dosar, data predării recomandat la

oficiul poștal a recursului jurisdicțional, declarat împotriva sentinței nr. 25

din 17 aprilie 2002 a Colegiului jurisdicțional Bihor, este 15 mai 2002, și nu

16 mai 2002, cum a reținut secția jurisdicțională a Curții de Conturi, dată ce

se încadrează în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de lege pentru

exercitarea căii de atac.

Având în vedere soluția dată

recursului, Curtea nu va analiza, și critica privind necompetența materială a

Colegiului jurisdicțional Bihor, ce urmează a fi examinată cu ocazia

rejudecării recursului jurisdicțional, cu atât mai mult, cu cât acest motiv de

casare este invocat expres de către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

S.N.C.F.R. R.A București, reprezentată de Societatea de Servicii de Management

Feroviar Teritorial Cluj – Oficiul juridic, împotriva deciziei nr. 318 din 18

iunie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, pentru rejudecarea

recursului jurisdicțional declarat de Societatea de Servicii de Management

Feroviar Teritorial Cluj, împotriva sentinței nr. 25 din 17 aprilie 2002 a

Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi a județului Bihor.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 februarie 2003.