ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7951/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 20 din 28

februarie 2003, Colegiul jurisdicțional Bihor a admis contestația formulată de

M.V., în contradictoriu cu intimata SC H. SA Ștei, a respins excepția privind

nulitatea deciziei de imputare, pe motivul emiterii ei de un organ necompetent;

a admis excepția de tardivitate și a anulat decizia de imputare nr. 336 din 14

noiembrie 2002, ca fiind tardiv emisă. Totodată, a obligat intimata, la plata

sumei de 700.000 lei, cheltuieli de judecată către contestator.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 407 din 13 iunie 2003, a admis recursul

jurisdicțional formulat de SC H. SA Ștei, județul Bihor, a casat sentința

atacată și a trimis cauza, aceluiași colegiu jurisdicțional, pentru continuarea

judecății; a înlăturat obligarea pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată

către stat, menționând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen, M.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., recurentul a susținut, în

esență, că instanța nu a ținut seama de apărările invocate prin întâmpinare, în

hotărâre sunt invocate motive străine de natura pricinii, iar instanța a

confundat natura juridică și data de la care încep să curgă, atât termenul de 3

ani, cu privire la constatarea prejudiciului, cât și termenul de 60 de zile, referitor

la emiterea deciziei de imputare.

Curtea, verificând cauza, constată

că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce urmează:

Decizia de imputare a fost emisă de

SC H. SA Ștei, în sarcina contestatorului M.V., reținându-se o obligație de

plată în sumă de 381.104.183 lei.

Prejudiciul care se vrea a fi recuperat

de la M.V., nu a fost stabilit în urma unui control efectuat de organele

specializate ale Curții de Conturi, astfel încât nu erau aplicabile

dispozițiile art. 46 din Legea nr. 94/1992, în vigoare la data formulării

contestației.

Drept urmare, instanțele Curții de

Conturi nu aveau competența materială să soluționeze pricina.

Pentru cele ce preced, recursul va

fi admis, hotărârile instanțelor Curții de Conturi se vor casa și cauza va fi

trimisă, spre competentă soluționare, Tribunalului Bihor, secția conflicte și

litigii de muncă, în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b

1

)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.V. împotriva

deciziei nr. 407 din 13 iunie 2003 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința nr.

20 din 28 februarie 2003 a Colegiului jurisdicțional Bihor și trimite cauza,

spre competentă soluționare, la Tribunalul Bihor, secția conflicte și litigii de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2004.