ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2413/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr.37 din 7 iunie

2002, Colegiul jurisdicțional Galați a admis în parte contestația formulată de

contestatorul S.M. împotriva deciziei de imputare nr. 1 din 10 ianuarie 2002

emisă de Direcția de Sănătate Publică a județului Galați și a menținut această

decizie până la concurența sumei de 89.009.089 lei.

Prin decizia nr.508 din 8 octombrie

2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul

jurisdicțional declarat de contestator și a modificat sentința nr.37 din 7

iunie 2002, în sensul că a admis contestația și a anulat decizia de imputare

nr. 1 din 10 ianuarie 2002, ca fiind tardiv emisă. Prin aceeași decizie,

instanța de recurs jurisdicțional a respins recursul jurisdicțional declarat

împotriva sentinței nr.37din 7 iunie 2002 de Direcția de Sănătate Publică a

județului Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs jurisdicțional a reținut că decizia de imputare contestată a fost emisă

după împlinirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 108 alin. (2) C.

muncii și care a început să curgă de la data de 27 februarie 2001, când la

unitatea intimată a fost înregistrat procesul-verbal de control nr. 1067.

Împotriva deciziei nr. 508 din 8

octombrie 2002 și în temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992, republicată, a

declarat recurs Direcția de Sănătate Publică a județului Galați, solicitând

casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

În primul motiv de casare, s-a

invocat necompetența materială a instanțelor Curții de Conturi în soluționarea

cauzei care, fiind un litigiu de muncă, trebuia judecat în primă instanță de

Tribunalul Galați, conform prevederilor Legii nr. 168/1999.

Prin cel de-al doilea motiv de casare, s-a susținut că

excepția de tardivitate a emiterii deciziei de imputare a fost soluționată cu

încălcarea dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 63/1981, potrivit cărora

decizia contestată a fost emisă în termen legal față de data pronunțării

deciziilor nr. 614/2001, nr. 666/2001 și nr. 667/2001, prin care secția

jurisdicțională a Curții de Conturi a menținut ca legale și temeinice

hotărârile Colegiului jurisdicțional Galați, de anulare a actelor de imputație

întocmite în baza procesului-verbal de control din 27 februarie 2001.

În ultimul motiv de recurs, s-a solicitat modificarea

hotărârilor pronunțate de instanțele Curții de Conturi, în sensul menținerii

deciziei de imputare pentru valoarea integrală a prejudiciului, în sumă de

97.176.424 lei, cu motivarea că sunt îndeplinite condițiile legale de stabilire

a răspunderii materiale a intimatului-contestator și pentru depășirea numărului

de minute la convorbirile telefonice, acordarea nelegală a sporului de

periclitate și încasarea fără drept a sumelor pentru orele de gardă în timpul

deplasării într-o delegație.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge

prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanțele Curții de Conturi au reținut corect că sunt

competente să se pronunțe asupra contestației formulate în temeiul art. 41 din

Legea nr. 94/1992, republicată, de intimatul S.M., fost director al Spitalului

Județean Sf. Apostol Andrei, Galați, împotriva actului de imputație întocmit de

Direcția de Sănătate Publică a județului Galați pentru repararea pagubei

constatate de propriile organe de control.

Spre deosebire de art. 40 din Legea nr. 94/1992,

republicată, care prevede sesizarea colegiului jurisdicțional pe calea unei

acțiuni formulate de Procurorul financiar pentru recuperarea prejudiciului

constatat de organele de control ale Curții de Conturi, art. 41 din aceeași

lege reglementează procedura contestării actelor de imputație întocmite pentru

pagubele constatate și de alte organe de control decât cele ale Curții de

Conturi, cum sunt organele de audit intern ale unității, care au propus

stabilirea răspunderii materiale a intimatului.

Aceeași concluzie rezultă și din dispozițiile art. 132 ale

Legii nr. 94/1992, republicată, care prevăd că, prin acte de imputație, în

sensul acestei legi, se înțeleg deciziile de imputare și, după caz,

angajamentele de plată luate în scris, potrivit Codului muncii, fără a cuprinde

o distincție cu privire la organele de control care au constatat prejudiciul.

În consecință, recurența a invocat neîntemeiat ca motiv de

casare, necompetența materială a instanțelor Curții de Conturi de a se pronunța

asupra legalității deciziei de imputare întocmită ca urmare a constatărilor

organelor de control din unitate.

Critica formulată cu privire la modul de soluționare a

excepției de tardivitate a emiterii deciziei de imputare este, de asemenea,

nefondată.

Instanța de recurs jurisdicțional a constatat judicios

tardivitatea deciziei de imputare emisă la 10 ianuarie 2002, după împlinirea

termenului de 60 de zile, prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii și care a

început să curgă de la data de 27 februarie 2001, când actul de constatare a

pagubei și a persoanei considerată vinovată, procesul-verbal nr. 1067 întocmit

de echipa de audit intern, a fost înregistrat la Direcția de Sănătate Publică a

județului Galați, competentă să emită actul de imputație.

Apărările formulate de direcția recurentă cu privire la

respectarea termenului de emitere a deciziei, conform art. 1 din Decretul nr.

63/1981, au fost corect respinse de instanța de recurs jurisdicțional.

Textul de lege invocat de recurentă prevede că „în cazul

când prin hotărâre definitivă a unui organ de jurisdicție se constată că paguba

ce urmează a se recupera în condițiile Codului muncii este mai mare decât aceea

imputată ori că nu a fost produsă de persoana căreia i s-a imputat, organul

competent potrivit legii va lua măsuri de recuperare a pagubei, prin emiterea

unei decizii de imputare, în termen de 60 de zile de la data când a luat

cunoștință de hotărârea definitivă, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la

care hotărârea a rămas definitivă”.

Pentru recuperarea pagubei

constatate în procesul-verbal nr. 1067 din 27 februarie 2001 al echipei de

audit din cadrul direcției recurente, Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei

Galați a emis pe numele intimatului S.M. deciziile de imputare nr. 164 și nr.

166 din 4 aprilie 2001, care au fost anulate prin sentințele nr. 78 și nr. 79

din 5 septembrie 2001 ale Colegiului jurisdicțional Galați, definitive prin

deciziile nr. 614 din 9 noiembrie 2001 și nr. 666 din 30 noiembrie 2001,

pronunțate de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, constatându-se că au

fost emise de un organ necompetent.

Cele două decizii de imputare

anulate au avut ca obiect o valoare a prejudiciului, superioară celui pentru

care a fost emisă decizia contestată în prezenta cauză și au fost întocmite pe

numele aceleiași persoane, intimatul S.M.

În atare situație, este corectă

concluzia instanței de recurs jurisdicțional privind neîndeplinirea condițiilor

prevăzute în art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 63/1981, pentru calcularea

termenului de 60 de zile în care trebuia emisă decizia de imputare, de la data

când recurenta a luat cunoștință de hotărârile definitive prin care au fost

anulate deciziile de imputare încheiate de un organ necompetent.

Actul de constatare a pagubei,

procesul-verbal nr. 1067 din 27 februarie 2001, a fost înregistrat la aceeași

dată la direcția recurentă, în drept să emită decizia de imputare în termenul

prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii și acest termen nu a fost respectat.

Susținerea recurentei privind

suspendarea sau întreruperea termenului de 60 de zile pentru emiterea deciziei

de imputare, este nefondată, întrucât nu a fost dovedită o cauză legală de

suspendare sau de întrerupere care să fi intervenit până la împlinirea

termenului și nu după această dată, cum fără temei s-a motivat în recurs.

Față de soluția dată primelor două

motive de casare, nu se mai impune a fi examinată critica referitoare la fondul

pricinii, care nu a mai făcut obiectul judecății la instanța de recurs

jurisdicțional, ca urmare a admiterii excepției de tardivitate invocată de

intimatul-contestator.

Pentru considerentele expuse și

constatând că, nu există motive de casare sau de modificare a deciziei nr. 508

din 8 octombrie 2002, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

recurenta va fi obligată să plătească intimatului cheltuieli de judecată în

sumă de 5.000.000 lei, reprezentând onorariu de avocat la instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția de Sănătate Publică a județului Galați împotriva deciziei nr. 508 din

8 octombrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Obligă recurenta la 5.000.000 lei

cheltuieli de judecată intimatului S.M.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 iunie 2003.