ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3243/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 36 din 7 iunie

2002, Colegiul jurisdicțional Galați a admis în parte contestația formulată de

reclamantul B.V. împotriva deciziei de imputare nr. 2 din 10 ianuarie 2002

emisă de Direcția de Sănătate Publică a județului Galați, în sensul că a

menținut-o pentru suma de 1.224.362 lei și a respins cererea de obligare a

unității la plata cheltuielilor judiciare.

Colegiul jurisdicțional a reținut că

din suma inițială de 1.779.788 lei încasată de reclamant necuvenit în perioada

1999 – 2000, se poate recupera în conformitate cu prevederile art. 106 și 108

C. muncii în vigoare la acea dată, numai 1.224.362 lei.

Împotriva sentinței pronunțate de

Colegiul jurisdicțional Galați, ca instanță de fond jurisdicțională, a declarat

recurs jurisdicțional reclamantul B.V., susținând că nu are vinovăție în

producerea prejudiciului, dar că în principal decizia este tardiv emisă,

repunerea în termen fiind nelegală.

Împotriva aceleiași sentințe a

declarat recurs jurisdicțional și Direcția de Sănătate Publică a județului

Galați, solicitând să se constate nelegalitatea hotărârii, prin care

reclamantul a fost exonerat fără temei de plata prejudiciului care totalizează

6.201.570 lei, solicitând și respingerea recursului reclamantului B.V..

Recursurile jurisdicționale au fost

respinse de secția jurisdicțională a Curții de Conturi prin decizia nr. 532 din

11 octombrie 2002.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs B.V. și Direcția de Sănătate Publică a județului Galați.

Direcția de Sănătate Publică a

județului Galați a solicitat admiterea recursului său în principal pentru că

decizia nr. 532/2002 nu motivează respingerea recursului său jurisdicțional,

dar și pentru că a fost greșit aplicată legea.

Recurentul B.V. a susținut casarea

deciziei nr. 532/2002 ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire

la greșita repunere în termen a unității și, respectiv, tardivitatea deciziei

de imputare.

Recursurile sunt fondate, însă

pentru alte motive de casare decât cele invocate.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea

nr. 94/1992 de organizare și funcționare a Curții de Conturi, aceasta își

exercită funcțiunea de control asupra modului de formare, de administrare și de

întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public,

precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al

statului și unităților administrativ teritoriale.

În cazul în care în urma

verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată

fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie

procese-verbale de constatare – art. 36 din lege – care sunt supuse verificării

procurorului financiar și care, după caz, poate formula actul de sesizare al

Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în

Capitolul IV din aceeași lege, referitor la atribuțiile jurisdicționale ale

Curții de Conturi, rezultă că atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția

jurisdicțională pot fi sesizate fie de procurorul financiar, fie de persoana în

sarcina căreia s-a emis un act de imputare ca urmare a actelor de constatare

întocmite de organele de control ale Curții de Conturi.

Ori, în cauza dedusă judecății, nu

există un asemenea act de control, ci o decizie de imputare nr. 2/2002, emisă

ca urmare a unui proces verbal de control cu nr. 1067 din 27 februarie 2001

întocmit de echipa de audit din cadrul Direcției de Sănătate Publică Galați,

decizie care are temei juridic - art. 102, 105, 107 și urm. C. Muncii, anterior

în vigoare la data emiterii deciziei, care potrivit procedurii speciale

instituite sunt de competența instanței judecătorești de drept comun, acesta

fiind un litigiu de muncă.

Astfel fiind, soluția Colegiului

jurisdicțional dată prin sentința nr. 36/2002, cât și decizia nr. 532/2002

pronunțată de secția jurisdicțională se constată a fi date cu încălcarea

competenței altei instanțe și în raport de prevederile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. se vor casa și se va trimite cauza spre competentă soluționare conform

art. 2 pct. 1 lit. b

1

) la Tribunalul Galați, secția conflicte de

muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Direcția de Sănătate Publică a județului Galați și de B.V. împotriva deciziei

nr. 532 din 11 octombrie 2002 a Curții de Conturi a României, secția

jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 36 din 7 iulie 2002 a Colegiului jurisdicțional Galați și trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Galați.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 octombrie 2003.