ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5155/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 20 iunie 2001 G.G.G.A., M.P. și P.O.D. au contestat dispoziția nr. 246 din 21 mai 2001, emisă de către Direcția de Sănătate Publică a municipiului București prin care li s-a imputat, pro-parte, suma de 105.223.686 lei reprezentând contravaloarea unor produse achiziționate, fără documente legale, și, totodată, incompatibile cu nevoile unui spital și cu resursele financiare alocate de la bugetul de stat. Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr. 599 din 20 iunie 2002 a admis contestația și a anulat dispoziția de imputare.

Curtea de Apel București, secția pentru conflicte și litigii de muncă, prin decizia nr. 2008 din 13 noiembrie 2002, a admis recursul pârâtei și a respins contestația cu motivarea că reclamanții, în calitatea lor de directori de spital și ordonatori de credite au semnat și aprobat, în absența unor documente justificative legale, plata produselor din litigiu. La data de 23 iulie 2003, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a atacat cu recurs în anulare decizia din recurs, arătând că, fiind dată cu încălcarea esențială a legii, este greșită pe fond. Respectiv, prejudiciul dedus cauzei nu este cert și efectiv, iar fapta ilicită și vinovăția în măsura în care ele există, cad în sarcina altor persoane.

Ca atare, lipsind fundamentarea legală a imputației, se impune reformarea deciziei din recurs și păstrarea soluției din prima instanță. Recursul în anulare este întemeiat. Antrenarea răspunderii materiale este dublu condiționată de caracterul efectiv al prejudiciului și producerea acestuia prin fapta proprie a salariatului făcut răspunzător. Răspunderea pentru altul poate exista, dar tot ca răspundere pentru fapta proprie, însă numai în anumite condiții și, exclusiv în mod subsidiar. În speță, prejudiciul efectiv este, potrivit expertizei judiciare, de 31.987.173 lei (și nu 105.223.686 lei). Totodată, din probele dosarului, rezultă că fără a fi antrenată o răspundere subsidiară în sarcina reclamanților (de către pârâți), paguba efectivă a fost cauzată prin fapta ilicită proprie a altei persoane (dosar nr. 4474/2001 a Tribunalului București).

Așa fiind, cu temei prima instanță a anulat actul de imputare atacat, emis nelegal, considerent pentru care se impune admiterea recursului în anulare și, pe cale de consecință, reformarea soluției din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Casează decizia nr. 2008 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția conflicte și litigii de muncă, și respinge recursul declarat de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București împotriva sentinței nr. 599 din 20 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.