ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1828/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea din 23 ianuarie 2001, adresată

instanței, reclamanta C.N. U.N. SA București a chemat în judecată pe pârâtul

Spitalul Județean Vâlcea, solicitând obligarea la plata sumei de 397.919.114

lei, contravaloarea mărfurilor livrate, precum și la 228.218.338 lei penalități

de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 416 din 3 aprilie 2001,

pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea promovată de

reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a

reținut că, în timpul procesului, pârâta a achitat contravaloarea mărfurilor

livrate.

În ce privește penalitățile, s-a reținut că această

clauză a fost negociată cu Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de

Sănătate și impuse pârâtei, care nu poate fi ținută a le achita, atâta vreme

cât nu și-a asumat-o, fiind un intermediar în ceea ce privește constituirea

stocurilor de medicamente.

Apelurile declarate de reclamantă și pârâtă au fost

respinse prin decizia civilă nr. 490 din 17 septembrie 2001, pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat

recurs pârâtul, Spitalul Județean Vâlcea, criticând-o ca fiind netemeinică și

nelegală, întrucât, deși contractul în baza căruia a plătit din resurse proprii

contravaloarea medicamentelor, obligație renegociată de pârâtă, în mod greșit,

a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Acest aspect, nemotivat în

decizia recurată, reprezintă motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.

Recursul este nefondat.

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată,

conform art. 274 C. proc. civ., a fost corect angajată de instanță, întrucât aceasta

s-a aflat în culpă procesuală.

Prin semnarea contractului, pârâta a devenit

debitoare a reclamantei în momentul în care marfa contractată i-a fost livrată.

La pct. 3 din contract, pârâta s-a angajat să asigure

fondurile necesare plății medicamentelor.

Această obligație nefiind îndeplinită, pârâta a fost

notificată, în octombrie 2000, pentru achitarea debitului, iar în urma

concilierii directe din 15 noiembrie 2000 l-a și recunoscut.

Deși pusă în întârziere în modul arătat, pârâta nu a

achitat debitul, ceea ce a determinat-o pe reclamantă să promoveze, la 26

ianuarie 2991, acțiunea în justiție pentru recuperarea debitului.

Culpa procesuală a pârâtei fiind astfel evidentă,

instanțele, în mod corect, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ.

În consecință, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul,

Spitalul Județean Vâlcea, împotriva deciziei nr. 490/A-C din 17 septembrie 2001

a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie

2003.