ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1740/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 683 din 26 septembrie 2000, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acțiunea reclamantului, Spitalul Județean Vâlcea, și a obligat pârâta SC G.S. SRL Călimănești la plata sumei de 55.083.072 lei, reprezentând contravaloare ambalaje, cu cheltuieli de judecată în sumă de 4.350.00 lei. S-a respins acțiunea față de pârâtul C.V.G. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta, persoană juridică, a livrat reclamantului, în baza raporturilor contractuale existente, produse preambalate, ambalajele fiind achitate la primire de către reclamant. După consumarea produselor, reclamantul a restituit pârâtei ambalajele, pe care le-a facturat conform anexelor, valoarea acestora fiind de 65.083.072 lei din care s-a achitat numai suma de 10.000.000 lei, pentru diferență, refuzul de plată fiind nejustificat.

Referitor la pârâtul C.V.G., instanța de fond a considerat că nu poate fi antrenată răspunderea acestuia, întrucât administratorul unei societăți comerciale cu răspundere limitată nu poate fi sancționat decât în măsura în care a încălcat prevederile art. 193 din Legea nr. 31/1990. Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe, criticile sale vizând modul cum s-a soluționat cauza în contradictoriu cu pârâtul, persoană fizică, fostul administrator al societății în perioada când s-a creat debitul. Prin decizia civilă nr. 688 din 18 decembrie 2000, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderile administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, iar art. 73 alin. (1) stabilește expres că administratorii răspund față de societate, iar față de creditor, răspund numai în caz de faliment al societății. Cu petiția înregistrată la data de 8 ianuarie 2001, reclamantul a declarat recurs în termen și legal timbrat, criticile vizând aspectele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se susține că instanțele au respins apelul, fără să motiveze administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, persoană fizică, fostul administrator al societății, cât și proba cu martori, pentru a putea dovedi modul de derulare a relațiilor comerciale.

De asemenea, consideră că în mod greșit s-a făcut referire la dispozițiile art. 193 din Legea nr. 3/1990, întrucât nu a avut acces la registrele societății. Pârâtul-intimat a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, motivația fiind faptul că, la data de 6 ianuarie 2000, prin act adițional, s-a retras din societate, cedând drepturile și obligațiile noului asociat și administrator, iar la acea dată, contractul încheiat cu reclamantul-recurent nu mai era în derulare. Ulterior, societatea pârâtă, la cererea mai multor creditori, a intrat în lichidare judiciară. În susținere s-au depus înscrisuri. Recursul este nefondat. Contractul comercial a fost încheiat cu societatea comercială care are calitatea de comerciant, potrivit art. 7 C. com.

În aceste condiții, pârâtul, persoană fizică, în calitate de asociat unic, nu răspunde față de creditorii societății. De altfel, din înscrisurile depuse, rezultă că pârâtul-intimat a cesionat drepturile și obligațiile sale altui asociat, iar, la data când a avut loc cesiunea, contractul cu recurenta nu mai era în vigoare. În ce privește calitatea de administrator al pârâtului-intimat, Curtea precizează că instanța de apel a făcut o apreciere corectă a probelor administrate, cu aplicarea corectă a reglementărilor legale în materie. În adevăr, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt cele referitoare la mandat, iar art. 73 enumeră limitativ situațiile când administratorii sunt solidar răspunzători față de societate, pentru ca alin. (2) să precizeze că „acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și directorilor societății, însă, aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății”.

În speță, așa cum s-a arătat, pârâtului i-a încetat și calitatea de administrator la data cesionării, iar dacă societatea a intrat în faliment, reclamantul are posibilitatea legală la înscrierea pe lista creditorilor pentru recuperarea debitului. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, Spitalul județean Vâlcea, împotriva deciziei nr. 688/A-C din 18 decembrie 2000 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.