ÎCCJ, decizie (scj.ro #83610)

Societate comercială cu răspundere limitată. Obligațiile

și răspunderea administratorului.Condiții

art.72, art73 alin(1)și alin(3) din Legea nr.31/1990

Potrivit

art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt

cele referitoare la mandat ,de asemenea art.73 alin(.1) enumeră limitativ

situațiile în care administratorii răspund solidar față de societate, pentru ca

alin(.2) să precizeze că acțiunea în răspundere împotriva administratorilor

aparține creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în

caz de faliment al societății.

(Secția comercială, decizia nr.1740

din 21 martie 2003)

Prin sentința civilă nr.683 din 26

septembrie 2000, Tribunalul Vâlcea a admis în parte, acțiunea reclamantului,

Spitalul Județean Vâlcea și a obligat pârâta SC „G.S.” SRL Călimănești la plata

sumei , reprezentând contravaloare ambalaje.  S-a respins acțiunea față de

pârâtul C.V.G(administrator).

Instanța  a reținut că pârâta, persoană juridică, a livrat reclamantului,

în baza raporturilor contractuale existente, produse preambalate, ambalajele

fiind achitate la primire ,de către reclamant. După consumarea produselor,

reclamantul a restituit pârâtei ambalajele, pe care le-a facturat ,iar din

valoarea acestora s-a achitat numai o parte, pentru diferență existând un refuz

de plată  nejustificat.

Referitor la pârâtul C.V.G., instanța a considerat că nu poate fi antrenată

răspunderea acestuia, numai în măsura în care a încălcat prevederile art.193

din Legea nr.31/1990, fiind vorba de administratorul unei societăți comerciale

cu răspundere limitată.

Reclamantul a declarat apel, criticile sale vizând modul cum s-a soluționat

cauza în contradictoriu cu pârâtul persoană fizică, fostul administrator al

societății, în perioada când s-a creat debitul.

Prin decizia civilă nr.688 din 18 decembrie 2000, Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ  a respins apelul ca

nefondat.

În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut că, potrivit art.72 din

Legea nr.31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt

reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, iar art.73 alin(.1)

stabilește expres că administratorii răspund solidar față de societate,

iar față de creditor numai în caz de faliment al societății alin(.2).

Invocând nelegalitatea și netemeinicia prevăzute de art.304 pct.9 și 10

C.proc.civ., reclamantul a declarat recurs, susținând  că instanțele au

respins fără să motiveze administrarea probei cu interogatoriul pârâtului,

persoană fizică, fostul administrator al societății, cât și proba cu martori

,pentru a putea dovedi modul de derulare a relațiilor comerciale și că în mod

greșit s-au aplicat dispozițiile  art.193 din Legea nr.3/1990, întrucât nu

a avut acces la registrele societății.

Pârâtul, persoană fizică a depus întâmpinare arătând că la data de 6 ianuarie

2000,  prin act adițional, s-a retras din societate și a cedat

drepturile și obligațiile noului asociat și administrator, iar la acea dată

contractul încheiat cu reclamantul  nu mai era în derulare pentru ca

ulterior, societatea pârâtă, la cererea mai multor creditori, să intre în

lichidare judiciară.

Recursul este nefondat.

Contractul comercial a fost încheiat cu societatea comercială care are

calitatea de comerciant, potrivit art.7 C.com..În aceste condiții pârâtul,

persoană fizică, în calitate de asociat unic nu răspunde față de creditorii

societății.

De altfel ,din înscrisurile depuse rezultă că pârâtul  a cesionat

drepturile și obligațiile sale altui asociat iar la data când a avut loc

cesiunea contractul cu reclamantul nu mai era în vigoare.

În ceea ce privește calitatea de

administrator al pârâtului ,Curtea a apreciat că instanța de apel a făcut o

aplicarea corectă a reglementărilor legale   în materie.

Potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile și răspunderea

administratorilor sunt cele referitoare la mandat, iar art.73 enumeră limitativ

situațiile când administratorii sunt solidar răspunzători față de societate,

pentru ca alin.(2) să precizeze că „acțiunea în răspundere împotriva

administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea

exercita numai în caz de faliment a societății”.

În speță, așa cum s-a arătat, pârâtului i-a încetat calitatea de administrator

la data cesionării, iar când societatea a intrat în faliment, reclamantul avea

posibilitatea legală de înscriere  pe lista creditorilor pentru

recuperarea debitului.

În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.