ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7634/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1316/2002,

la Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ, reclamanta SC T.

SA Tecuci a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, schimbarea în

parte a deciziei nr. 492 din 24 septembrie 2002, în sensul exonerării de plata

sumelor prevăzute la pct. 1 și 2 din dispozitivul acestei decizii.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamantă, că prin decizia civilă nr. 282 din 12 noiembrie 1994, a

Curții de Apel Galați, a fost admisă cererea debitoarei SC T. SA Tecuci, la

reorganizarea judiciară pe 4 ani, conform Legii nr. 64/1995, că ulterior

acestei proceduri, au fost întocmite procese-verbale de control prin care au

fost stabilite majorări și penalități aferente sumelor din planul de

reorganizare.

În continuare s-a învederat că

administratorul judiciar a sesizat judecătorul sindic, cu raportul din 9 martie

2000 și 28 iunie 2000, prin care a solicitat anularea acestor majorări și

penalitățile calculate la planul de reorganizare, cerere ce a fost admisă prin

încheierea din 19 februarie 2001, rămasă definitivă prin respingerea recursului

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, conform deciziei nr.

177 din 17 mai 2001.

În legătură cu cele două puncte

contestate la Ministerul Finanțelor, reclamanta a arătat că nu datorează aceste

majorări după data declanșării procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 și că

prin procesul-verbal din 23 iulie 2002 nu pot fi rediscutate sume care au fost

calculate anterior prin adresa nr. 6474 din 30 septembrie 1998, a Direcției

Generale a Finanțelor Publice, însumând 11 miliarde lei anulate prin decizia

civilă nr. 177/2001, a Curții de Apel Galați, iar procesul-verbal contestat,

nr. 785 din 23 iulie 2002, vizează perioada 1 ianuarie 2000 - mai 2000,

cenzurate de judecățile anterioare.

Curtea de Apel Galați, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2002, pronunțată la 23

decembrie 2002, a respins ca nefondată, acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta s-a aflat în procedura de reorganizare aprobată pe

o durată de 4 ani, 1999 - 2003, astfel cum s-a stabilit de judecătorul sindic,

care este diferită de cea a falimentului, aceasta presupunând continuarea

activității debitorului conform planului aprobat de adunarea creditorilor, în

așa fel încât să fie în măsură a realiza profit, în vederea îndestulării masei

credale, precum și lichidarea pasivului.

Referitor la creanțele bugetare,

instanța a precizat că au prioritate și că potrivit Legii nr. 64/1995 și O.G. nr.

11/1996, acestea nu pot fi supuse verificării, iar neachitarea la scadență

atrage plata majorărilor de întârziere.

De asemenea, s-a mai reținut că,

întrucât activitatea debitorului nu a fost oprită, ci redusă în limitele

suportabile de supraviețuire a acestuia, obligațiile fiscale au subzistat,

situație în care Ministerul Finanțelor a reținut cele două categorii de

obligații, cele prevăzute din planul de reorganizare și datorate până la 31

decembrie 1999, nepurtătoare de majorări și penalități, conform deciziei nr. 177

din 17 mai 2001 și datorii izvorâte după 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2002,

perioadă supusă verificării, la care pot fi calculate majorări și penalități de

întârziere.

Referitor la excepția de autoritate

de lucru judecat invocată de reclamantă, instanța a reținut că este nefondată,

întrucât prin procesul-verbal de control nr. 785 din 23 iulie 2002, s-a

constatat neachitarea obligației fiscale din procesul-verbal nr. 465 din 5

aprilie 2000, astfel că pe acest aspect, decizia Ministerului Finanțelor a

stabilit că cererea reclamantei este rămasă fără obiect.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea.

În motivarea recursului s-a susținut

că prin hotărârea pronunțată s-a încălcat principiul autorității de lucru

judecat, invocându-se în acest sens, decizia nr. 177/R din 17 mai 2001, a

Curții de Apel Galați, decizia nr. 368/2001, a Curții de Apel Galați și decizia

civilă nr. 282 din 12 noiembrie 1999, tot a Curții de Apel Galați.

De asemenea, s-a reținut că atât

actul contestat, cât și hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galați, au fost

emise cu încălcarea art. 37 din Legea nr. 64/1995.

Recursul este fondat.

Curtea, analizând motivele de recurs

formulate, în raport cu actele dosarului, constată că sunt întemeiate, urmând

să dispună casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii, în sensul anulării

în parte a deciziei nr. 492 din 24 septembrie 2002, cu consecința exonerării de

plata sumelor de la pct. 1 și 2 din dispozitiv, cu următoarea motivare:

- rezultă că prin decizia nr. 492

din 24 septembrie 2002, privind soluționarea contestației formulată de

recurentă, s-a dispus la pct. 1 și 2, obligarea la majorări de întârziere și

penalități în valoare totală de 6.446.476.978 lei, iar pentru pct. 3, ce viza

desființarea procesului-verbal încheiat la 22 iulie 2002, pentru suma de

1.320.756.391 lei, s-a dispus reverificarea acestei datorii, de către organele

de control.

- această sumă a fost cenzurată

anterior de instanțele judecătorești, ele fiind incluse greșit prin procesul-verbal

nr. 785 din 23 iulie 2002, ea suprapunându-se cu suma de 11 miliarde de lei ce

a făcut obiectul deciziei nr. 177/R din 17 mai 2001, irevocabilă, a Curții de

Apel Galați.

- deși procesul-verbal nr. 785 din

23 iulie 2002 a vizat perioada 1 ianuarie 2000 - mai 2002, se constată că

acesta a inclus un an din perioada supusă judecăților anterioare, dar și pentru

restul perioadei majorările și penalitățile nu mai puteau fi percepute,

potrivit art. 37 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării

judiciare și a falimentului.

- instanța de fond nu a avut în

vedere aceste aspecte, ignorând deciziile pronunțate de Curtea de Apel Galați,

în care au fost dezbătute probleme de reorganizare și de excludere a

penalităților și majorărilor de întârziere din „Programul de plată și eșalonare

a datoriilor debitoarei SC T. SA Tecuci”, situație în care se apreciază că

hotărârea atacată cu recurs este nelegală și netemeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC T. SA

Tecuci împotriva sentinței civile nr. 202 din 23 decembrie 2002, a Curții de

Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA Tecuci, în sensul anulării în

parte a deciziei nr. 492 din 24 septembrie 2002, în sensul exonerării de plata

sumelor prevăzute la pct. 1 și 2 din dispozitivul deciziei.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2004.