ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7634/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1316/2002, la Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ, reclamanta SC T. SA Tecuci a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, schimbarea în parte a deciziei nr. 492 din 24 septembrie 2002, în sensul exonerării de plata sumelor prevăzute la pct. 1 și 2 din dispozitivul acestei decizii. În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamantă, că prin decizia civilă nr. 282 din 12 noiembrie 1994, a Curții de Apel Galați, a fost admisă cererea debitoarei SC T. SA Tecuci, la reorganizarea judiciară pe 4 ani, conform Legii nr. 64/1995, că ulterior acestei proceduri, au fost întocmite procese-verbale de control prin care au fost stabilite majorări și penalități aferente sumelor din planul de reorganizare.

În continuare s-a învederat că administratorul judiciar a sesizat judecătorul sindic, cu raportul din 9 martie 2000 și 28 iunie 2000, prin care a solicitat anularea acestor majorări și penalitățile calculate la planul de reorganizare, cerere ce a fost admisă prin încheierea din 19 februarie 2001, rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, conform deciziei nr. 177 din 17 mai 2001. În legătură cu cele două puncte contestate la Ministerul Finanțelor, reclamanta a arătat că nu datorează aceste majorări după data declanșării procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 și că prin procesul-verbal din 23 iulie 2002 nu pot fi rediscutate sume care au fost calculate anterior prin adresa nr. 6474 din 30 septembrie 1998, a Direcției Generale a Finanțelor Publice, însumând 11 miliarde lei anulate prin decizia civilă nr. 177/2001, a Curții de Apel Galați, iar procesul-verbal contestat, nr. 785 din 23 iulie 2002, vizează perioada 1 ianuarie 2000 - mai 2000, cenzurate de judecățile anterioare.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2002, pronunțată la 23 decembrie 2002, a respins ca nefondată, acțiunea. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a aflat în procedura de reorganizare aprobată pe o durată de 4 ani, 1999 - 2003, astfel cum s-a stabilit de judecătorul sindic, care este diferită de cea a falimentului, aceasta presupunând continuarea activității debitorului conform planului aprobat de adunarea creditorilor, în așa fel încât să fie în măsură a realiza profit, în vederea îndestulării masei credale, precum și lichidarea pasivului. Referitor la creanțele bugetare, instanța a precizat că au prioritate și că potrivit Legii nr. 64/1995 și O.G.

nr. 11/1996, acestea nu pot fi supuse verificării, iar neachitarea la scadență atrage plata majorărilor de întârziere. De asemenea, s-a mai reținut că, întrucât activitatea debitorului nu a fost oprită, ci redusă în limitele suportabile de supraviețuire a acestuia, obligațiile fiscale au subzistat, situație în care Ministerul Finanțelor a reținut cele două categorii de obligații, cele prevăzute din planul de reorganizare și datorate până la 31 decembrie 1999, nepurtătoare de majorări și penalități, conform deciziei nr. 177 din 17 mai 2001 și datorii izvorâte după 1 ianuarie 2000 - 31 martie 2002, perioadă supusă verificării, la care pot fi calculate majorări și penalități de întârziere.

Referitor la excepția de autoritate de lucru judecat invocată de reclamantă, instanța a reținut că este nefondată, întrucât prin procesul-verbal de control nr. 785 din 23 iulie 2002, s-a constatat neachitarea obligației fiscale din procesul-verbal nr. 465 din 5 aprilie 2000, astfel că pe acest aspect, decizia Ministerului Finanțelor a stabilit că cererea reclamantei este rămasă fără obiect. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea. În motivarea recursului s-a susținut că prin hotărârea pronunțată s-a încălcat principiul autorității de lucru judecat, invocându-se în acest sens, decizia nr. 177/R din 17 mai 2001, a Curții de Apel Galați, decizia nr. 368/2001, a Curții de Apel Galați și decizia civilă nr. 282 din 12 noiembrie 1999, tot a Curții de Apel Galați.

De asemenea, s-a reținut că atât actul contestat, cât și hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galați, au fost emise cu încălcarea art. 37 din Legea nr. 64/1995. Recursul este fondat. Curtea, analizând motivele de recurs formulate, în raport cu actele dosarului, constată că sunt întemeiate, urmând să dispună casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii, în sensul anulării în parte a deciziei nr. 492 din 24 septembrie 2002, cu consecința exonerării de plata sumelor de la pct. 1 și 2 din dispozitiv, cu următoarea motivare: - rezultă că prin decizia nr. 492 din 24 septembrie 2002, privind soluționarea contestației formulată de recurentă, s-a dispus la pct. 1 și 2, obligarea la majorări de întârziere și penalități în valoare totală de 6.446.476.978 lei, iar pentru pct. 3, ce viza desființarea procesului-verbal încheiat la 22 iulie 2002, pentru suma de 1.320.756.391 lei, s-a dispus reverificarea acestei datorii, de către organele de control.

- această sumă a fost cenzurată anterior de instanțele judecătorești, ele fiind incluse greșit prin procesul-verbal nr. 785 din 23 iulie 2002, ea suprapunându-se cu suma de 11 miliarde de lei ce a făcut obiectul deciziei nr. 177/R din 17 mai 2001, irevocabilă, a Curții de Apel Galați. - deși procesul-verbal nr. 785 din 23 iulie 2002 a vizat perioada 1 ianuarie 2000 - mai 2002, se constată că acesta a inclus un an din perioada supusă judecăților anterioare, dar și pentru restul perioadei majorările și penalitățile nu mai puteau fi percepute, potrivit art. 37 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului.

- instanța de fond nu a avut în vedere aceste aspecte, ignorând deciziile pronunțate de Curtea de Apel Galați, în care au fost dezbătute probleme de reorganizare și de excludere a penalităților și majorărilor de întârziere din „Programul de plată și eșalonare a datoriilor debitoarei SC T. SA Tecuci”, situație în care se apreciază că hotărârea atacată cu recurs este nelegală și netemeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC T. SA Tecuci împotriva sentinței civile nr. 202 din 23 decembrie 2002, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA Tecuci, în sensul anulării în parte a deciziei nr. 492 din 24 septembrie 2002, în sensul exonerării de plata sumelor prevăzute la pct. 1 și 2 din dispozitivul deciziei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2004.