ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 954/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 954/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Primăria municipiului Tecuci împotriva
sentinței civile nr.44 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați – Secția
comercială și de contencios administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă Primăria municipiului
Tecuci, județul Galați, prin consilierul juridic C.A., precum și intimatul
pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin consilierul juridic V.C.S.
Procedura
completă.
Curtea,
în prealabil, a cerut reprezentantului recurentei reclamante să facă
precizări, față de împrejurarea că reclamanta a declarat recurs atât împotriva
încheierii din ședința publică de la 4 aprilie 2002, cât și împotriva
sentinței civile nr.44 din 4 aprilie 2002.
Consilierul
juridic a arătat că, inițial, s-a formulat recurs împotriva încheierii din 4
aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, în temeiul dispozițiilor art.268 alin.3
din Codul de procedură civilă, iar ulterior și împotriva sentinței civile nr.44
din 4 aprilie 2002.
La
cererea instanței a precizat că dezbaterile au avut loc în ședința publică de
la 1 aprilie 2002, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 4 aprilie 2002, când
instanța și-a intitulat hotărârea „încheiere”, iar ulterior, și-a îndreptat
greșeala, intitulând-o „sentință civilă”. În această situație rămâne valabil
recursul declarat împotriva sentinței civile nr.44 din 4 aprilie 2002.
Susținând
recursul, consilierul juridic a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii
atacate și pe fond admiterea acțiunii, arătând că potrivit art.169 din O.G.
nr.61/2002, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, TVA datorat bugetului de
stat și penalitățile aferente se anulează.
Consilierul
juridic V.C.S. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, precizând că
pentru operațiunile desfășurate, primăria era obligată să plătească TVA.
Reprezentanta
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de
respingere a recursului, instanța de fond reținând în mod corect că pentru
activitatea de închiriere și concesionare de terenuri, autoritatea publică
locală datorează TVA.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta
Primăria Tecuci a solicitat prin acțiunea în contencios administrativ, anularea
deciziei nr.2024 din 13 decembrie 2001, emise de Ministerul Finanțelor Publice,
ca nelegală și netemeinică.
În
motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal nr.25712 din 8
octombrie 2001, întocmit de Direcția de Control Fiscal din cadrul Direcției
Generale a Finanțelor Publice Galați s-a stabilit în sarcina sa obligația de
plată a sumei de 805.832.883 lei, reprezentând TVA și majorări de întârziere,
precum și plata unei amenzi contravenționale de 1.000.000 lei.
A
mai arătat că a solicitat și reverificarea, prin expertiză contabilă, a sumelor
reprezentând obligația de plată, precum și suspendarea plății, până la
soluționarea acțiunii, conform art.10 din O.G. nr.11/1996, modificată și
completată prin O.G. nr.53/1997 și O.U.G. nr.113/1999.
A
menționat că perioada supusă controlului a fost cuprinsă între 1 august 1996 –
32 august 2001, iar suma de 805.832.883 lei reprezintă TVA și majorări de
întârziere pentru venituri obținute din închirieri de terenuri pentru tonete,
concesionarea de teren pentru construirea de locuințe, garaje, spații
comerciale, închirieri de teren arabil, precum și pentru vânzarea de bunuri ale
fostului CAP Voința – Tecuci.
A
susținut, că pârâtul, prin decizia emisă, a încălcat prevederile Legii
nr.72/1996 și Legii nr.189/1998, în sensul că veniturile provenite din
activitățile indicate constituie venituri ale bugetelor locale și se varsă la
aceasta, fiind considerate activități administrative specifice primăriilor, în
scopul autofinanțării și nu pentru obținerea de profit.
Curtea
de Apel Galați, prin sentința civilă nr.44 din 4 aprilie 2002, a respins ca
nefondată acțiunea, și a menținut procesul-verbal nr.25712 din 8 octombrie 2001
întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați – Direcția
Controlului Fiscal.
Pentru
a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor O.G. nr.17/2000
și ale Normelor sale de aplicare, în sfera de aplicare a TVA se cuprind
operațiunile cu plată, precum și cele asimilate acestora, cum ar fi prestările
de servicii, prin prestări de servicii înțelegându-se orice activitate
desfășurată de un contribuabil și care pot avea ca obiect „închirieri de
bunuri”.
A
mai reținut că instituțiile publice, altele decât cele prevăzute la art.3 lit.d
din O.G. nr.17/2000, în situația realizării de venituri impozabile din
operațiuni impozabile cum sunt închirieri, concesionări, vânzări, intră în
sfera de aplicare a TVA, având obligația de a le evidenția distinct pentru a se
permite determinarea TVA, cu atât mai mult cu cât veniturile realizate din
astfel de operațiuni depășesc 50 milioane lei anual.
A
reținut, totodată, că ulterior controlului, reclamanta a devenit plătitoare de
TVA, începând cu data de 21 octombrie 2001, pentru exact aceleași operațiuni
pentru care pretinde că nu se încadrează în categoria de plătitori.
În
ce privește amenda contravențională, aceasta a fost înlăturată de instanța de
fond, dat fiind că, prin chiar decizia Ministerului Finanțelor s-a dispus
sesizarea instanței de drept comun, pentru soluționarea contestației sub
acest aspect.
În
fine, a reținut că nu se mai poate pune problema suspendării obligației de
plată, ea nefiind solicitată pe parcursul litigiului, iar prin pronunțarea
unei soluții pe fondul cauzei, această cerere a rămas fără obiect.
Împotriva
acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele:
Primăria
Tecuci, ca organ al administrației publice locale, conform Legii nr.215/2001,
nu poate fi catalogată nici ca agent economic și nici contribuabil.
Închirierea și concesionarea unor terenuri aflate în administrarea
consiliului local nu sunt activități de prestare de servicii, ci activități
administrative în baza hotărârilor consiliului local, care vin în sprijinul
contribuabililor.
La
data controlului nu exista un cadru legal care să reglementeze cu claritate și
temeinicie plata TVA de către instituțiile publice.
Recursul
este nefondat.
Prin
Hotărârea Guvernului nr.401 din 9 mai 2000 pentru aprobarea Normelor de
aplicare a O.U.G. nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, la art.2
pct.1.3 se prevede că, prin prestări de servicii, în sensul taxei pe valoarea
adăugată, se înțelege orice activitate desfășurată de un contribuabil, care nu
constituie livrare de bunuri mobile sau transfer al dreptului de proprietate
asupra bunurilor mobile. La astfel de activități sunt enumerate în continuare,
cu titlu exemplificativ și închirierile de bunuri și concesiunile (lit.d și i).
Este
adevărat că în art.3 lit.d din O.G. nr.17/2000 se prevede că nu intră în sfera
de aplicare a TVA operațiunile de livrări de bunuri și prestări de servicii
rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuată de instituțiile
publice pentru activitățile lor administrative, sociale, educative, de
apărare, ordine publică și siguranța statului, culturale și sportive.
În
alin.2 și 3 se menționează însă în mod expres că persoanele juridice de mai
sus, sunt supuse TVA, dacă realizează direct sau prin unități subordonate alte
operațiuni impozabile decât cele menționate la alineatul precedent.
Pentru
a se înlătura orice dubiu cu privire la sfera de aplicare a TVA, Hotărârea
Guvernului nr.401/2001, la pct.2.3 prevede: „Contribuabilii prevăzuți la art.3
li.a-d intră în sfera de aplicare a TVA dacă realizează direct sau indirect
prin unități subordonate operațiuni impozabile cum sunt ... e) prestări de
servicii”.
Din
textul actelor normative menționate rezultă expres că, în dobândirea
calității de plătitor de TVA, de esență este operațiunea, nu calitatea
contribuabilului.
De
altfel, în art.2 din O.U.G. nr.17/2000 și în Normele de aplicare se arată în
mod expres că sfera de aplicare a TVA se cuprind operațiunile de plată,
precum și cele asimilate acestora, efectuate de contribuabili, de o manieră
independentă.
Pe
de altă parte, concesionarea și închirierea bunurilor proprietatea municipiului
este încadrată de Hotărârea Guvernului nr.512/1998 pentru aprobarea Normelor de
aplicare a O.G. nr.3/1992 la categoria prestări servicii, pentru că au regimul
unei prestații în care partea beneficiară achită periodic o sumă de bani ca
preț al concesionării sau închirierii.
Este
deci o activitate cu caracter economic care aduce venit. Împrejurarea că aceste
venituri sunt venituri proprii ale bugetelor unităților administrativ
teritoriale nu exclude obligația de plată a TVA, atâta timp cât realizează direct
sau prin unități subordonate operațiuni impozabile.
În
concluzie, față de cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanțe
este legală și temeinică, iar recursul declarat în cauză este nefondat și va
fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Primăria municipiului Tecuci, județul Galați împotriva
sentinței civile nr.44 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați – Secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.