ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2112/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții

C.M., C.V., B.M.M. și C.C.împotriva deciziei civile nr.  58 A  din 18

septembrie 2001   a Curții de Apel  Galați-Secția Civilă.

La apelul

nominal  s-au prezentat avocat C.M., personal și în reprezentarea recurenților

C.V. și B.M.M., intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, reprezentat de consilier juridic V.C.S., lipsind intimații-pârâți

Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați și Consiliul Local al

Municipiului Tecuci.

Procedura

completă.

Se referă că

Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați a solicitat amânarea cauzei

pentru a-i fi comunicate motivele de recurs.

Consilierul

juridic V.C.S. a arătat că intimatul Ministerul Finanțelor Publice a mandatat

Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați pentru a face în teritoriu

apărarea necesară. Se opune amânării cauzei învederând instanței că partea pe

care o reprezintă cunoaște motivarea recursului astfel încât nu este utilă și

justificată amânarea cauzei.

Curtea, luând

act că nu mai sunt cereri prealabile a acordat cuvântul în dezbaterea

recursului.

Avocat C.M. a

susținut recursul dezvoltat în scris și a solicitat admiterea acestuia, casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond Curții de Apel

Galați.

Consilier

juridic V.C.S. a solicitat respingerea recursului.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

civilă înregistrată sub nr.5081/13 octombrie 1998 pe rolul Judecătoriei Tecuci

reclamanții C.M., C.C., B.M.M. și C.V. au chemat în judecată Consiliul Local

Tecuci, Regia Autonomă pentru Administrația Domeniului Public Tecuci și

Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat și au

revendicat sub forma unui echivalent bănesc la prețul actual două imobile și

terenul aferent de 1261 m.p. care au fost proprietatea defuncților lor părinți

C.H.și C.Ș.preluate de stat fără titlu și demolate fără plata unor despăgubiri,

pe terenul luat în condițiile arătate fiind amenajată în prezent piața

municipiului Tecuci.

După

parcurgerea unui prim ciclu procesual acțiunea reclamanților a fost

reînregistrată sub nr. 1816/c/2001 pe rolul Tribunalului Galați – Secția

civilă, ca instanță de fond în competența căreia intra judecarea pricinii față

de valoarea obiectului litigios.

În fața

acestei instanțe la primul termen de judecată reclamanții și-au precizat în

scris acțiunea în sensul că obiectul cererii lor îl reprezintă: revendicarea în

echivalent bănesc a două case și a terenului aferent de 1261 m.p.; plata la

echivalentul bănesc actualizat al contravalorii lipsei de folosință a

imobilului în perioada 1957 – la zi; obligarea pârâților la plata dobânzilor

aferente fructelor civile la prețuri actualizate în funcție de momentul plății;

plata unor daune morale în cuantum de 500.000.000 lei.

Cu privire la

părțile din proces cu care înțeleg să se judece în calitate de pârâți,

reclamanții au făcut precizarea că înțeleg să cheme în judecată Consiliul Local

Tecuci și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor și că cer ca sumele

pretinse să fie plătite în cote ideale de câte ¼ pentru fiecare

reclamant.

Reclamanții au

făcut precizări și cu privire la temeiurile juridice de care înțeleg să se

folosească în cauză invocând prevederile art. 4 pct. 1 și art. 10 pct. 1 din

Legea nr.10/2001, art. 480 C.civ. și Legea nr.213/1998.

Pe baza probelor

administrate la cererea părților, s-a pronunțat sentința civilă nr. 153/F/15

martie 2000 de către Tribunalul Galați – secția civilă prin care:

- s-a respins

ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul

Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor;

- s-a admis în

parte acțiunea reclamanților C.M., C.C., B.M.M. și C.V., astfel cum a fost

modificată și a fost obligat Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice să plătească reclamanților suma de 2.682.723.000 lei reprezentând

contravaloarea actualizată a imobilelor situate în Tecuci fosta str. Artei nr.

4 și Traian 10 compuse din construcții și suprafață de 1261 m.p. teren aferent,

precum și suma de 7.000.000 lei cheltuieli de judecată.

- respinge acțiunea

ca nefondată față de Consiliul Local Tecuci;

- respinge

capetele de cerere din acțiune privind obligarea Statului Român la plata lipsei

de folosință a dobânzilor aferente;

Împotriva

sentinței civile nr. 153/F/15 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Galați au

declarat apel reclamanții C.M., C.V., C.C. și B.M.M. și pârâtul Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice

Galați.

Prin decizia

civilă nr. 58/A/18 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția

civilă apelurile declarate de reclamanți și pârâtă au fost admise și a fost

schimbată în tot sentința apelată nr. 153/F/15 martie 2002 pronunțată de

Tribunalul Galați – secția civilă și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a considerat că sentința pronunțată de

Tribunalul Galați este nulă deoarece minuta întocmită de completul de judecată

după deliberare nu conține mențiunea că hotărârea a fost pronunțată în ședință

publică fiind încălcate prevederile art. 258 alin. 2 C.proc.civ. coroborat cu

art. 261 alin. 1 pct. 98 C.proc.civ. și art.121 alin. 3 C.proc.civ.

Împotriva

deciziei civile 58/A/18 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Galați au

declarat recurs reclamanții C.M., C.V., C.C. și B.M.M., care critică decizia

recurată pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.civ.

constând în violarea prevederilor art. 297 alin. 1 și 2 C.proc.civ., art. 158

C.proc.civ., art. 121 alin. 3 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora arată în

esență următoarele:

- trimiterea

cauzei spre rejudecare în urma admiterii apelului este inadmisibilă în speță

nefiind îndeplinite cerințele art. 292 alin. 2 teza 1 C.proc.civ. pentru a se

putea pronunța această soluție.

- instanța de

apel a aplicat greșit legea când a constatat nulitatea sentinței instanței de

fond pentru motivul că minuta întocmită după deliberare nu conține mențiunea

„pronunțată în ședință publică”.

Recursul este

fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Potrivit art.

256 (1) C.proc.civ. după sfârșitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în

secret.

După

închiderea deliberării, potrivit art. 258 C.proc.civ. se va întocmi de îndată

dispozitivul hotărârii (minuta) care se semnează sub sancțiunea nulității de

către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a

judecătorilor aflați în minoritate.

El se pronunță

de președinte, în ședință publică, chiar în lipsa părților (art. 258 alin. 2

C.proc.civ.).

Din examinarea

dispozițiilor art. 258 (2) C.proc.civ. nu rezultă că minuta întocmită de

judecători, cu ocazia deliberării trebuie să cuprindă mențiunea potrivit căreia

pronunțarea s-a făcut în ședința publică ci cuprind doar obligația instanței de

a pronunța acest dispozitiv în ședință publică chiar în lipsa părților.

Mențiunea cum

că pronunțarea s-a făcut în ședință publică este prevăzută de dispozițiile art.

261 alin. 1 pct. 8 C. proc.civ. sub sancțiunea nulității absolute. Acest text

privește însă hotărârea redactată ulterior întocmirii minutei la care se referă

art. 258 C.proc.civ. și pronunțării acesteia.

Între cele

două texte, art. 258 (2) C.proc.civ. și art. 261 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ.,

există o distincție, fiecare referindu-se la un alt moment al procedurii judiciare.

Din examinarea

dispozitivului sentinței civile nr.153/F/15 martie 2002 rezultă că acesta ar

menționa că hotărârea a fost pronunțată în ședință publică la 15 martie 2002,

mențiune care lipsește, este adevărat, din cuprinsul minutei întocmite după

încheierea dezbaterilor.

Așa fiind

greșit s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de

Ministerul Finanțelor, considerându-se că hotărârea apelată este lovită de

nulitate pentru neobservarea prevederilor art. 261 C.proc.civ. și s-a dispus trimiterea

cauzei în vederea rejudecării la instanța de fond, nemaiexaminându-se celelalte

motive din apelurile declarate de părți.

Potrivit art.

297 (2) C.proc.civ. Curtea de Apel Galați, examinând apelurile declarate în

cauză trebuia fie să le respingă dacă considera că sunt nefondate, fie în

situația în care constata existența vreunui motiv de nulitate, și cum prima

instanță a judecat pricina în fond, să anuleze în tot sau în parte procedura

urmată și hotărârea pronunțată și să rețină procesul spre rejudecare.

Pentru aceste

considerente, recursul declarat de reclamanți este fondat urmând a se admite și

a se trimite cauza aceleiași instanțe de apel în vederea rejudecării apelurilor

declarate de părțile din proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanții C.M., C.V., C.C. și B.M.M. împotriva deciziei

nr. 58 A din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel Galați, pe care o casează și

trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi   23 mai  2003.