ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2798/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC S.I. SRL Giurgiu, prin acțiunea formulată la 14 februarie 2002, a chemat în judecată Garda Financiară Centrală și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Fiscal de Stat, solicitând ca în contradictoriu cu cele două pârâte, să se dispună anularea procesului-verbal de control încheiat la 22 septembrie 2001, exonerarea de plata sumelor de 536.841.435 lei T.V.A. și majorări aferente de întârziere, de 132.740.410 lei și anularea somației de plată, nr. 4296/2002. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în mod nelegal s-au făcut constatările privind obligațiile sale către buget, societatea comercială desfășurând activitate în zona liberă Giurgiu, fiind exceptată de la plata T.V.A.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, soluționând cauza, a pronunțat sentința nr. 859 din 26 septembrie 2002, respingând ca inadmisibilă acțiunea Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că nu are competență să soluționeze o acțiune împotriva procesului-verbal de constatare, ci împotriva deciziei M.F.P., decizie care, deși existentă, reclamantul a înțeles să își modifice sau completeze acțiunea, în sensul că se contestă acest act administrativ. Împotriva acestei sentințe din 26 septembrie 2002 a declarat recurs reclamanta, susținând că sentința este nelegală, întrucât ei au formulat acțiunea împotriva procesului-verbal de constatare, pentru o contestație depusă nu a primit rezolvarea, astfel că nu putea să ceară anularea deciziei M.F.P.

dacă nu era emisă. Pe de altă parte, se mai critică sentința și pe motiv că actele de procedură nu au fost legal îndeplinite și că nu a primit citație pentru termenele acordate de instanță. Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, actele administrative-jurisdicționale pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale. În speță reclamanta a formulat contestație împotriva procesului-verbal de control încheiat de Garda Financiară Centrală, dar nu a așteptat ca această procedură să se epuizeze prin emiterea deciziei M.F.P., act administrativ-jurisdicțional ce poate fi atacat cu recurs în instanță.

Dacă instanța ar fi trecut la soluționarea acțiunii împotriva procesului-verbal încheiat de Garda Centrală, ar fi pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece se substituia organului administrativ-jurisdicțional, care nu soluționase contestația, cum nelegală a fost admiterea cererii de suspendare, acordată de Tribunalul Giurgiu care nu avea competența materială. Criticile recurentei, care intervine după pronunțarea soluției, deși avea posibilitatea să își completeze acțiunea, dar nu a făcut-o, bazându-se pe suspendarea procesului-verbal, nu sunt întemeiate, citația pentru termenul din 12 septembrie 2002, fiind primită de persoana îndreptățită să înregistreze competența, semnând de primire, fiind identificată cu actul de identitate pentru termenul din 27 iunie 2002. În conformitate cu considerentele expuse, constatând că nu sunt motive pentru casare din cele invocate de recurentă și nici din prevederile art. 304 C. proc.

civ., Curtea va respinge ca nefundat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.I. SRL Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 859 din 29 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2003.