ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2798/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta SC S.I. SRL Giurgiu, prin

acțiunea formulată la 14 februarie 2002, a chemat în judecată Garda Financiară

Centrală și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Fiscal de

Stat, solicitând ca în contradictoriu cu cele două pârâte, să se dispună

anularea procesului-verbal de control încheiat la 22 septembrie 2001,

exonerarea de plata sumelor de 536.841.435 lei T.V.A. și majorări aferente de

întârziere, de 132.740.410 lei și anularea somației de plată, nr. 4296/2002.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că în mod nelegal s-au făcut constatările privind obligațiile sale

către buget, societatea comercială desfășurând activitate în zona liberă

Giurgiu, fiind exceptată de la plata T.V.A.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, soluționând cauza, a pronunțat sentința nr. 859 din

26 septembrie 2002, respingând ca inadmisibilă acțiunea

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că nu are competență să soluționeze o acțiune

împotriva procesului-verbal de constatare, ci împotriva deciziei M.F.P.,

decizie care, deși existentă, reclamantul a înțeles să își modifice sau

completeze acțiunea, în sensul că se contestă acest act administrativ.

Împotriva acestei sentințe din 26

septembrie 2002 a declarat recurs reclamanta, susținând că sentința este

nelegală, întrucât ei au formulat acțiunea împotriva procesului-verbal de

constatare, pentru o contestație depusă nu a primit rezolvarea, astfel că nu

putea să ceară anularea deciziei M.F.P. dacă nu era emisă.

Pe de altă parte, se mai critică

sentința și pe motiv că actele de procedură nu au fost legal îndeplinite și că

nu a primit citație pentru termenele acordate de instanță.

Potrivit prevederilor art. 4 din

Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, actele administrative-jurisdicționale

pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale.

În speță reclamanta a formulat

contestație împotriva procesului-verbal de control încheiat de Garda Financiară

Centrală, dar nu a așteptat ca această procedură să se epuizeze prin emiterea

deciziei M.F.P., act administrativ-jurisdicțional ce poate fi atacat cu recurs

în instanță.

Dacă instanța ar fi trecut la

soluționarea acțiunii împotriva procesului-verbal încheiat de Garda Centrală,

ar fi pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece se substituia organului

administrativ-jurisdicțional, care nu soluționase contestația, cum nelegală a

fost admiterea cererii de suspendare, acordată de Tribunalul Giurgiu care nu

avea competența materială.

Criticile recurentei, care intervine

după pronunțarea soluției, deși avea posibilitatea să își completeze acțiunea,

dar nu a făcut-o, bazându-se pe suspendarea procesului-verbal, nu sunt

întemeiate, citația pentru termenul din 12 septembrie 2002, fiind primită de

persoana îndreptățită să înregistreze competența, semnând de primire, fiind

identificată cu actul de identitate pentru termenul din 27 iunie 2002.

În conformitate cu considerentele expuse, constatând

că nu sunt motive pentru casare din cele invocate de recurentă și nici din

prevederile art. 304 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefundat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

S.I. SRL Giurgiu, împotriva sentinței civile nr. 859 din 29 septembrie 2002 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 septembrie 2003.