ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3164/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 12 iulie 2002, SC T.K.

SRL a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și

Direcția Generală a Finanțelor Publice București, să se dispună anularea

deciziei nr. 1905 din 26 noiembrie 2001, emisă de primul pârât, iar în fond admiterea

contestației introdusă împotriva notei de constatare nr. 6820 din 1 aprilie

1999, încheiată de inspectorii pârâtei secunde.

Pe cale de consecință, reclamanta a

cerut exonerarea sa de obligația de plată la bugetul statului a sumei de

1.934.584.061 lei, reprezentând:

- 630.428.880 lei, T.V.A.;

- 1.304.105.181 lei, majorări de

întârziere aferente.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 927 din 14 octombrie 2002, a

respins excepția de tardivitate a introducerii acțiunii, ridicată de pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Acțiunea reclamantei a fost admisă,

cu consecința anulării actului administrativ-jurisdicțional și trimiterii

contestației spre competentă soluționare la aceiași direcție generală.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că în lipsa unei dovezi de comunicare valabilă a deciziei

ministeriale nr. 1905/2001 către societatea comercială, trebuie luată în

considerare data de 27 iunie 2002, menționată în adresa nr. 341391 din 13 iunie

2002, predată sub semnătură delegatului C.D.

Că deci, în raport de această dată,

acțiunea a fost formulată în termenul legal prevăzut atât în Legea nr.

105/1997, cât și în Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Cât privește contestația împotriva

notei de constatare nr. 6820 din 1 aprilie 1999, s-a apreciat că această cale

administrativ-jurisdicțională a fost exercitată de agentul economic în termenul

stabilit de O.U.G. nr. 13/2001, care a început să curgă la data de 7 septembrie

2001, când s-a comunicat societății, somația de plată și titlul executoriu.

Împotriva sentinței au declarat

recurs ambii pârâți.

În cadrul unei critici comune, ce se

regăsește în cele două recursuri, s-a susținut că în mod eronat prima instanță

a respins excepția privind tardivitatea introducerii acțiunii.

Că în realitate, data comunicării

deciziei nr. 1905/2001 este 26 februarie 2002 și nu 27 iunie 2002, cum s-a

reținut în considerentele hotărârii.

Critica este neîntemeiată.

Cu xerocopiile anexate dosarului

curții de apel s-a dovedit că, comunicarea inițială a actului

administrativ-jurisdicțional către reclamanta SC T.K. SRL s-a făcut la adresa

vechiului său sediu, anume în București, sector 1. Pe dovezile de comunicare

s-au aplicat ștampile poștale cu data de 26 noiembrie 2001, adică data deciziei

și data de 8 decembrie 2001, etajul 3 în loc de 9, menționat în cuprinsul

contestației.

Consemnarea făcută de factorul

poștal, „destinatar lipsă”, atestă faptul că actul juridic nu a fost comunicat

efectiv, deși existau suficiente posibilități de identificare a sediului

societății comerciale, situat în același bloc, dar la o altă scară (tronsonul

V).

Pe de altă parte, procesul-verbal de

afișare, prin care Ministerul Finanțelor Publice a încercat o recomunicare a

deciziei sale, nu conține date relative la numărul scării și cel al etajului,

făcând referire doar la afișarea adresei nr. 345.589 din 11 decembrie 2001, iar

nu a deciziei.

De asemenea, nu au fost consemnate

eventualele demersuri din partea agentului procedural, în vederea identificării

noului sediu al societății comerciale.

În condițiile inexistenței unei

dovezi de comunicare valabile, în mod corect, curtea de apel a luat în calcul

data de 27 iunie 2002, înscrisă pe adresa nr. 341.391 din 13 iunie 2002,

trimisă reclamantei și predată delegatului său C.D., sub semnătură de primire.

Printr-un motiv de casare distinct,

recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice București a susținut că

hotărârea instanței este nelegală și netemeinică și în privința rezolvării date

contestației, introdusă de societatea comercială împotriva notei de constatare

nr. 6820 din 1 aprilie 1999.

În opinia sa, față de data

comunicării acestei note, anume 11 mai 1999, contestația depusă abia la 19

septembrie 2001, trebuia respinsă ca tardivă.

Critica nu este întemeiată.

În motivarea deciziei nr. 1905 din

26 noiembrie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice, s-a reținut că nota de

constatare care stabilește creanțele financiare în sarcina reclamantei și a

declanșat litigiul dintre părți, „a fost transmisă societății prin PRIORIPOST,

cu recipisa din data de 11 mai 1999, aflată la dosarul cauzei, document prin

care se confirmă că actul de control contestat a fost predat societății în data

de 11 mai 1999”.

Chitanța poștală și înscrisul anexat

la dosar se referă, însă, la o corespondență expediată de I.T., în nume propriu

și cu adresa personală din București, fără a indica conținutul exact al

trimiterii sau autoritatea emitentă.

De aceea, în lipsa unor dovezi certe

de comunicare a notei de constatare nr. 6820/1999, legal și temeinic, instanța

a stabilit că singura dată certă rămâne ziua de 7 septembrie 2001, când

reclamanta a primit somația de plată și titlul executoriu.

Ori, în raport de data respectivă,

contestația înregistrată la 19 septembrie 2001 nu este tardivă și competența

soluționării ei revine, potrivit reglementării conținute în O.U.G. nr. 13/2001,

pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice București.

O atare soluție a fost, de altfel,

acceptată de autoritatea publică pârâtă, învestită cu atribuții

jurisdicționale, prin întâmpinarea depusă.

Având în vedere considerentele

expuse și inexistența unor motive de casare de ordine publică care ar putea fi

invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează se

respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 927 din 14 octombrie

2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2003.