ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5773/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5773/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Judecătoriei Galați, sub nr. 76/233/2006 contestatoarea SC F. SRL Galați
a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.F.P. Galați, în temeiul
dispozițiilor art. 399 C. proc. civ. anularea formelor de executare silită
pornită prin adresa din 15 iunie 2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că dreptul de a
cere executarea silită s-a născut la data întocmirii procesului-verbal nr. 5364
din 11 martie 1998, care constituie titlu executoriu și, întrucât executarea
silită a fost suspendată prin încheierea din 12 mai 1998 a Tribunalului Galați, până la 22 noiembrie 1998, când Curtea de Apel Galați a soluționat
contestația la executare, potrivit dispozițiilor art. 128 alin. (1) C. proc.
fisc., s-a prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită.
Prin
sentința civilă nr. 5994 din 25 septembrie 2006 Judecătoria Galați a respins
excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită formulată de
contestatoare și, totodată, a respins, ca nefondată contestația la executare,
cu motivarea, în esență, că prin plățile efectuate de către contestatoare a
fost întrerupt termenul de prescripție, organul fiscal determinând stingerea
obligațiilor fiscale în funcție de termenul de scadență. S-a considerat că
termenul de prescripție urmează a se împlini la data de 1 ianuarie 2009.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, iar prin Decizia civilă nr. 202
din 13 februarie 2007 Tribunalul Galați l-a respins ca nefondat.
La
data de 13 aprilie 2007, contestatoarea a formulat, în temeiul dispozițiilor art.
317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestație în anulare împotriva deciziei
menționate, arătând că atât sentința Judecătoriei Galați, cât și decizia
Tribunalului Galați au fost pronunțate cu încălcarea competenței materiale
absolute.
Prin Decizia nr. 715 din 19 iunie 2007 tribunalul a admis contestația în
anulare și a casat cele două hotărâri, trimițând cauza spre competentă
soluționare în primă instanță la Curtea de Apel Galați.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția
contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. 3389/121/2007.
Autoritățile
pârâte au reiterat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați și
excepția tardivității introducerii acțiunii.
La
solicitarea reclamantei a fost încuviințată proba cu expertiză contabilă.
Prin
sentința nr. 100 din 19 septembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția
contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC
F. SRL Galați și a constatat prescris dreptul pârâtei de a executa titlul
executoriu nr. 259 din 2 august 2000 emis în temeiul procesului-verbal de
control nr. 5364 din 11 martie 1998.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale, prima instanță a apreciat
că este neîntemeiată, deoarece în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin.
(2) din Legea nr. 105/1997 privitoare la soluționarea obiecțiunilor,
contestațiilor și plângerilor asupra sumelor contestate și aplicate prin actele
de control sau impunere ale organelor M.F.P. și, oricum, problema instanței
competente material să soluționeze cauza a fost tranșată în urma admiterii
contestației în anulare și a casării soluției pronunțate de Judecătoria Galați.
În ceea ce privește excepția tardivității, instanța de fond a reținut că
este neîntemeiată, deoarece din actele dosarului rezultă că titlul executoriu nr.
259 din 2 august 2000 i-a fost comunicat reclamantei abia la data de 12 iulie 2006,
adică, cu 15 zile înainte de data înregistrării contestației de față.
Pe
fondul acțiunii, a reținut Curtea de Apel Galați că executarea silită pornită
împotriva reclamantei a avut ca obiect sumele menționate în titlul executoriu nr.
259 din 2 august 2000, care a avut ca titlu de creanță procesul-verbal de
control nr. 5364 din 11 martie 1998.
A
mai reținut instanța de fond că autoritatea pârâtă, în temeiul aceluiași
proces-verbal de control a început executarea silită, inițial, prin somația nr.
8716 din 06 mai 1998, executarea fiind suspendată prin încheierea din 12 mai 1998
a Tribunalului Galați până la soluționarea contestației reclamantei, asupra
acestei contestații pronunțându-se Curtea de Apel Galați prin sentința nr. 212
din 22 noiembrie 1999.
În acest context, instanța de fond a apreciat că pârâta a emis un nou
titlu executoriu - înregistrat sub nr. 259 din 2 august 2000, contrar
dispozițiilor art. 25 alin. (2) din O.G. nr. 11/1996, modificată prin Legea nr.
108/1996, potrivit cărora titlul de creanță devine executoriu la data la care
creanța bugetară este scadentă, respectiv 11 martie 1998 - data efectuării
controlului și individualizării debitului.
Făcând
aplicarea dispozițiilor art. 128 C. proc. fisc., care prevăd că dreptul de a
cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de
la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere creanța,
prima instanță a constatat că raportat la data efectuării ultimului act de
executare, adică 2 august 2000 termenul de prescripție a dreptului pârâtei de
cere executarea silită a început să curgă la data de 01 ianuarie 2001 și s-a
împlinit la data de 01 ianuarie 2006, adresa din 15 iunie 2006 pentru pornirea
executării silite situându-se înafara termenului de 5 ani.
A
concluzionat Curtea de Apel Galați că apărarea autorității pârâte, în sensul
întreruperii cursului prescripției nu poate fi primită, deoarece plățile
voluntare făcute de societatea reclamantă au fost efectuate pentru stingerea
unor datorii fiscale constatate printr-un alt proces-verbal de control,
încheiat la data de 8 aprilie 2003.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs A.F.P. a Municipiului Galați, solicitând, în
principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare
Judecătoriei Galați, iar în subsidiar, modificarea ei în tot, în sensul
respingerii acțiunii introductive ca nefondată.
În
motivarea recursului a fost reiterată excepția necompetenței materiale a Curții
de Apel Galați, în considerarea Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007,
pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra unui
recurs în interesul legii, precizând că actul contestat – titlul executoriu nr.
259 din 2 august 2000 – este un act de executare, astfel încât competența
materială în soluționarea cauzei revine Judecătoriei Galați, ca instanță de
executare, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru
ipoteza în care această excepție va fi respinsă, recurenta a înțeles să invoce
excepția tardivității acțiunii, în raport cu data comunicării titlului executoriu
– 2 august 2000, precum și excepția inadmisibilității acesteia pentru lipsa
plângerii prealabile.
S-a
susținut că reclamanta a încercat și a reușit să forțeze instanța de contencios
să se pronunțe asupra fondului litigiului, într-o contestație la executare, în
sensul de a contesta împrejurări de natură a diminua sau stinge o datorie
fiscală stabilită în sarcina sa printr-un titlu cert, lichid și exigibil.
În
ceea ce privește obiectul prezentei acțiuni, s-a solicitat să se conteste că
acesta nu poate fi altul decât contestație la executare, cunoscut fiind că
prescripția dreptului de a cere executarea silită este un incident procedural specific
executării silite, având ca efect stingerea acesteia.
Printr-un
memoriu separat depus la 4 decembrie 2007 la instanța de fond, conform rezoluției
aplicate pe acesta, A.F.P. Galați a declarat recurs și împotriva Încheierii din
data de 27 noiembrie 2007, prin care a fost respinsă excepția necompetenței
materiale a Curții de Apel Galați.
Reclamanta-intimată
SC F. SRL Galați a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor
invocate de recurentă și, în principal, constatarea nulității recursului, iar
în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.
S-a
apreciat că excepțiile invocate sunt neîntemeiate, cea a tardivității și cea a
inadmisibilității fiind invocate, de altfel, numai în recurs, iar sub aspectul
fondului cauzei, în absența oricărei critici cu privire la modalitatea în care
a fost soluționată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită,
se poate concluziona că pârâta-recurentă a recunoscut legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate.
Analizând
actele dosarului, hotărârea atacată și susținerile părților, prin prisma
dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar și
examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304
1
C. proc. civ.,
Înalta Curte reține următoarele:
Întrucât
aspectele invocate prin cererea de recurs pot fi circumscrise motivelor de
nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., în considerarea
dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere și incidența în
cauză a dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., excepția nulității
recursului invocată de reclamanta-intimată nu poate fi primită.
S-a
constatat, totodată, că hotărârea prin care a fost stabilită competența
materială pentru soluționarea în fond a cauzei, în favoarea Curții de Apel
Galați, a fost pronunțată de o instanță de recurs și a intrat în puterea
lucrului judecat, anterior publicării în M. Of. și a Deciziei nr. XIV din 5
februarie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și
Justiție asupra unui recurs în interesul legii (30 octombrie 2007).
În
aceste condiții, în considerarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.,
excepția necompetenței materiale invocată de pârâta – recurentă a fost corect
soluționată.
Ca
atare, deși respectiva soluție este contrară jurisprudenței unitare în materie
a instanței supreme, incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C.
proc. civ. nu poate fi reținută.
Excepția
tardivității acțiunii a fost, de asemenea, soluționată în mod corect, obiectul
acesteia constituindu-l anularea formelor de executare realizate la data de 15
iunie 2006 și nu a titlului executor nr. 259 din 2 august 2000.
Raportat
la același obiect al acțiunii și având în vedere condițiile în care s-a ajuns
la înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel Galați, nu poate fi primită
nici excepția inadmisibilității acțiunii grefată pe lipsa plângerii prealabile.
Este
greșită însă soluția adoptată de judecătorul fondului asupra excepției
prescripției dreptului de a cere executarea silită, concluzia la care s-a ajuns
neavând suportul probator necesar.
În
raport cu ansamblul reglementării speciale în materia fiscală, prescripția dreptului
de a cere executarea silită poate fi definită ca fiind stingerea dreptului de
executare silită a titlurilor executorii emise de organele fiscale din cauza
neexecutării lor în termenul stabilit de lege.
Ca
sancțiune procedurală, prescripția stinge atât dreptul de executare silită al
organelor fiscale, cât și obligația corelativă a debitorului de a se supune
urmăririi silite, atrăgând încetarea de drept a măsurilor de executare silită.
Potrivit
art. 131 C. proc. fisc., dreptul de a cere executarea silită a creanțelor
fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului
următor celui în care a luat naștere acest drept.
Termenul
astfel stabilit se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte sau
în cursul executării silite, a unui act voluntar de plată a obligației
prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în alt mod a datoriei, sau
pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare
silită, astfel cum se dispune prin art. 133, lit. b) și c).
În
speță, pe baza probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut în
mod greșit că ultimul act de executare a fost îndeplinit la data de 2 august
2000 prin emiterea unui nou titlu executoriu cu nr. 259, ce i-ar fi fost
comunicat reclamantei abia la data de 12 iulie 2006, așa cum s-a precizat în
adresa de pornire a executării silite.
S-a
omis faptul că, ulterior încetării măsurii de suspendare provizorie a
executării măsurilor dispuse prin procesul-verbal nr. 5364/1998, survenită la
data de 22 noiembrie 2009, urmare a constatării primării contestației la
executare, conform sentinței nr. 212/1999 a Curții de Apel Galați, s-a
continuat executarea silită prin înființarea popririi asupra disponibilităților
bănești din conturile bancare ale debitorului urmărit.
Totodată,
în urma măsurilor de executare întreprinse și deplasării organului de executare
la sediul societății, la data de 3 iulie 2001 a fost achitată suma de 1.000.000 lei cu chitanța nr. 0094900, în privința căreia susținerile expertului contabil
nu puteau fi reținute.
Prin
urmare, chiar dacă se acceptă teza că celelalte sume indicate de
pârâta-recurentă ar reprezenta plăți voluntare efectuate în contul unor datorii
fiscale stabilite și individualizate printr-un alt act de control, data ultimului
act de executare ce se impune a fi luată în calcul este 3 iulie 2001, iar în
raport cu aceasta și în considerarea dispozițiilor legale anterior redate
concluzia că actele de executare întreprinse la 15 iunie 2006 se situează în
afara termenului de prescripție de 5 ani este greșită, acesta împlinindu-se
numai la data de 1 ianuarie 2007.
În
consecință, reținând incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. numai sub acest aspect și având în vedere faptul
că demersul judicios al contestatoarei s-a grefat în exclusivitate pe
inexistența debitorului și prescripția dreptului de a cere executarea silită,
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite
recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 100 din 19 septembrie 2008 și
va dispune modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca
fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității
recursului invocată de intimata-reclamantă.
Admite recursul declarat de
A.F.P. a Municipiului Galați, împotriva sentinței civile nr. 100 din 19
septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și
fiscal.
Modifică în tot sentința
atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC F. S.R.L.
Galați ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat
de A.F.P. a Municipiului Galați, împotriva Încheierii din 27 noiembrie 2007 a aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 decembrie 2009.