ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5773/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, sub nr. 76/233/2006 contestatoarea SC F. SRL Galați a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.F.P. Galați, în temeiul dispozițiilor art. 399 C. proc. civ. anularea formelor de executare silită pornită prin adresa din 15 iunie 2006. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data întocmirii procesului-verbal nr. 5364 din 11 martie 1998, care constituie titlu executoriu și, întrucât executarea silită a fost suspendată prin încheierea din 12 mai 1998 a Tribunalului Galați, până la 22 noiembrie 1998, când Curtea de Apel Galați a soluționat contestația la executare, potrivit dispozițiilor art. 128 alin. (1) C. proc.

fisc., s-a prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită. Prin sentința civilă nr. 5994 din 25 septembrie 2006 Judecătoria Galați a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită formulată de contestatoare și, totodată, a respins, ca nefondată contestația la executare, cu motivarea, în esență, că prin plățile efectuate de către contestatoare a fost întrerupt termenul de prescripție, organul fiscal determinând stingerea obligațiilor fiscale în funcție de termenul de scadență. S-a considerat că termenul de prescripție urmează a se împlini la data de 1 ianuarie 2009. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, iar prin Decizia civilă nr. 202 din 13 februarie 2007 Tribunalul Galați l-a respins ca nefondat.

La data de 13 aprilie 2007, contestatoarea a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestație în anulare împotriva deciziei menționate, arătând că atât sentința Judecătoriei Galați, cât și decizia Tribunalului Galați au fost pronunțate cu încălcarea competenței materiale absolute. Prin Decizia nr. 715 din 19 iunie 2007 tribunalul a admis contestația în anulare și a casat cele două hotărâri, trimițând cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de Apel Galați. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. 3389/121/2007. Autoritățile pârâte au reiterat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați și excepția tardivității introducerii acțiunii.

La solicitarea reclamantei a fost încuviințată proba cu expertiză contabilă. Prin sentința nr. 100 din 19 septembrie 2008, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F. SRL Galați și a constatat prescris dreptul pârâtei de a executa titlul executoriu nr. 259 din 2 august 2000 emis în temeiul procesului-verbal de control nr. 5364 din 11 martie 1998. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la excepția necompetenței materiale, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată, deoarece în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 105/1997 privitoare la soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și plângerilor asupra sumelor contestate și aplicate prin actele de control sau impunere ale organelor M.F.P.

și, oricum, problema instanței competente material să soluționeze cauza a fost tranșată în urma admiterii contestației în anulare și a casării soluției pronunțate de Judecătoria Galați. În ceea ce privește excepția tardivității, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată, deoarece din actele dosarului rezultă că titlul executoriu nr. 259 din 2 august 2000 i-a fost comunicat reclamantei abia la data de 12 iulie 2006, adică, cu 15 zile înainte de data înregistrării contestației de față.

Pe fondul acțiunii, a reținut Curtea de Apel Galați că executarea silită pornită împotriva reclamantei a avut ca obiect sumele menționate în titlul executoriu nr. 259 din 2 august 2000, care a avut ca titlu de creanță procesul-verbal de control nr. 5364 din 11 martie 1998. A mai reținut instanța de fond că autoritatea pârâtă, în temeiul aceluiași proces-verbal de control a început executarea silită, inițial, prin somația nr. 8716 din 06 mai 1998, executarea fiind suspendată prin încheierea din 12 mai 1998 a Tribunalului Galați până la soluționarea contestației reclamantei, asupra acestei contestații pronunțându-se Curtea de Apel Galați prin sentința nr. 212 din 22 noiembrie 1999. În acest context, instanța de fond a apreciat că pârâta a emis un nou titlu executoriu - înregistrat sub nr. 259 din 2 august 2000, contrar dispozițiilor art. 25 alin. (2) din O.G.

nr. 11/1996, modificată prin Legea nr. 108/1996, potrivit cărora titlul de creanță devine executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă, respectiv 11 martie 1998 - data efectuării controlului și individualizării debitului. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 128 C. proc. fisc., care prevăd că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere creanța, prima instanță a constatat că raportat la data efectuării ultimului act de executare, adică 2 august 2000 termenul de prescripție a dreptului pârâtei de cere executarea silită a început să curgă la data de 01 ianuarie 2001 și s-a împlinit la data de 01 ianuarie 2006, adresa din 15 iunie 2006 pentru pornirea executării silite situându-se înafara termenului de 5 ani.

A concluzionat Curtea de Apel Galați că apărarea autorității pârâte, în sensul întreruperii cursului prescripției nu poate fi primită, deoarece plățile voluntare făcute de societatea reclamantă au fost efectuate pentru stingerea unor datorii fiscale constatate printr-un alt proces-verbal de control, încheiat la data de 8 aprilie 2003. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.F.P. a Municipiului Galați, solicitând, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Galați, iar în subsidiar, modificarea ei în tot, în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată.

În motivarea recursului a fost reiterată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați, în considerarea Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra unui recurs în interesul legii, precizând că actul contestat – titlul executoriu nr. 259 din 2 august 2000 – este un act de executare, astfel încât competența materială în soluționarea cauzei revine Judecătoriei Galați, ca instanță de executare, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. Pentru ipoteza în care această excepție va fi respinsă, recurenta a înțeles să invoce excepția tardivității acțiunii, în raport cu data comunicării titlului executoriu – 2 august 2000, precum și excepția inadmisibilității acesteia pentru lipsa plângerii prealabile.

S-a susținut că reclamanta a încercat și a reușit să forțeze instanța de contencios să se pronunțe asupra fondului litigiului, într-o contestație la executare, în sensul de a contesta împrejurări de natură a diminua sau stinge o datorie fiscală stabilită în sarcina sa printr-un titlu cert, lichid și exigibil. În ceea ce privește obiectul prezentei acțiuni, s-a solicitat să se conteste că acesta nu poate fi altul decât contestație la executare, cunoscut fiind că prescripția dreptului de a cere executarea silită este un incident procedural specific executării silite, având ca efect stingerea acesteia. Printr-un memoriu separat depus la 4 decembrie 2007 la instanța de fond, conform rezoluției aplicate pe acesta, A.F.P.

Galați a declarat recurs și împotriva Încheierii din data de 27 noiembrie 2007, prin care a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați. Reclamanta-intimată SC F. SRL Galați a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate de recurentă și, în principal, constatarea nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat. S-a apreciat că excepțiile invocate sunt neîntemeiate, cea a tardivității și cea a inadmisibilității fiind invocate, de altfel, numai în recurs, iar sub aspectul fondului cauzei, în absența oricărei critici cu privire la modalitatea în care a fost soluționată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, se poate concluziona că pârâta-recurentă a recunoscut legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.

Analizând actele dosarului, hotărârea atacată și susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Întrucât aspectele invocate prin cererea de recurs pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere și incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de reclamanta-intimată nu poate fi primită. S-a constatat, totodată, că hotărârea prin care a fost stabilită competența materială pentru soluționarea în fond a cauzei, în favoarea Curții de Apel Galați, a fost pronunțată de o instanță de recurs și a intrat în puterea lucrului judecat, anterior publicării în M. Of.

și a Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra unui recurs în interesul legii (30 octombrie 2007). În aceste condiții, în considerarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de pârâta – recurentă a fost corect soluționată. Ca atare, deși respectiva soluție este contrară jurisprudenței unitare în materie a instanței supreme, incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi reținută.

Excepția tardivității acțiunii a fost, de asemenea, soluționată în mod corect, obiectul acesteia constituindu-l anularea formelor de executare realizate la data de 15 iunie 2006 și nu a titlului executor nr. 259 din 2 august 2000. Raportat la același obiect al acțiunii și având în vedere condițiile în care s-a ajuns la înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel Galați, nu poate fi primită nici excepția inadmisibilității acțiunii grefată pe lipsa plângerii prealabile. Este greșită însă soluția adoptată de judecătorul fondului asupra excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, concluzia la care s-a ajuns neavând suportul probator necesar. În raport cu ansamblul reglementării speciale în materia fiscală, prescripția dreptului de a cere executarea silită poate fi definită ca fiind stingerea dreptului de executare silită a titlurilor executorii emise de organele fiscale din cauza neexecutării lor în termenul stabilit de lege.

Ca sancțiune procedurală, prescripția stinge atât dreptul de executare silită al organelor fiscale, cât și obligația corelativă a debitorului de a se supune urmăririi silite, atrăgând încetarea de drept a măsurilor de executare silită. Potrivit art. 131 C. proc. fisc., dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.

Termenul astfel stabilit se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte sau în cursul executării silite, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în alt mod a datoriei, sau pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită, astfel cum se dispune prin art. 133, lit. b) și c). În speță, pe baza probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut în mod greșit că ultimul act de executare a fost îndeplinit la data de 2 august 2000 prin emiterea unui nou titlu executoriu cu nr. 259, ce i-ar fi fost comunicat reclamantei abia la data de 12 iulie 2006, așa cum s-a precizat în adresa de pornire a executării silite.

S-a omis faptul că, ulterior încetării măsurii de suspendare provizorie a executării măsurilor dispuse prin procesul-verbal nr. 5364/1998, survenită la data de 22 noiembrie 2009, urmare a constatării primării contestației la executare, conform sentinței nr. 212/1999 a Curții de Apel Galați, s-a continuat executarea silită prin înființarea popririi asupra disponibilităților bănești din conturile bancare ale debitorului urmărit. Totodată, în urma măsurilor de executare întreprinse și deplasării organului de executare la sediul societății, la data de 3 iulie 2001 a fost achitată suma de 1.000.000 lei cu chitanța nr. 0094900, în privința căreia susținerile expertului contabil nu puteau fi reținute.

Prin urmare, chiar dacă se acceptă teza că celelalte sume indicate de pârâta-recurentă ar reprezenta plăți voluntare efectuate în contul unor datorii fiscale stabilite și individualizate printr-un alt act de control, data ultimului act de executare ce se impune a fi luată în calcul este 3 iulie 2001, iar în raport cu aceasta și în considerarea dispozițiilor legale anterior redate concluzia că actele de executare întreprinse la 15 iunie 2006 se situează în afara termenului de prescripție de 5 ani este greșită, acesta împlinindu-se numai la data de 1 ianuarie 2007. În consecință, reținând incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. numai sub acest aspect și având în vedere faptul că demersul judicios al contestatoarei s-a grefat în exclusivitate pe inexistența debitorului și prescripția dreptului de a cere executarea silită, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 100 din 19 septembrie 2008 și va dispune modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă. Admite recursul declarat de A.F.P. a Municipiului Galați, împotriva sentinței civile nr. 100 din 19 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC F. S.R.L. Galați ca neîntemeiată. Respinge recursul declarat de A.F.P. a Municipiului Galați, împotriva Încheierii din 27 noiembrie 2007 a aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2009.