ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.02.2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 715/2007

HOTĂRÂRE
15.02.2007
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 715/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

140 din 18 ianuarie 2006 pronunțată în dosar nr. 5914/3/2005 al Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția lipsei calității de

reprezentant și în consecință s-a dispus anularea acțiunii formulate de

reclamanta C.E.G. în calitate de reprezentant legal al minorului B.P.G.

împotriva pârâtei SC M. SA București.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 68 C. proc. civ., în sensul că prin Dispoziția emisă de

Primarul sectorului 2 București a fost desemnat curatorul B.T. pentru

reprezentarea intereselor minorului B.P.G. pe parcursul procedurii succesorale

deschise în urma defunctului B.E. Dat fiind faptul că această procedură nu s-a

finalizat, mama minorului, nu poate avea calitatea de reprezentant legal al

acestuia, în promovarea acțiunii, calitate ce revine tot curatorului, care a

fost desemnat tocmai datorită existenței unei contrarietăți de interese între

minor și mama sa.

Apelul declarat de

reclamantă în calitate de reprezentantă legală a minorului B.P.G. a fost admis

prin decizia comercială nr. 324 din 5 iunie 2006 pronunțată în dosar nr. 5914/3/2005

al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, hotărârea tribunalului a

fost desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Instanța de control judiciar

în argumentarea deciziei pronunțate a reținut că tribunalul a soluționat în mod

greșit excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei, care în

calitate de mamă poate formula cereri de chemare în judecată pentru apărarea

intereselor succesorale ale minorului.

Curtea de apel, în

considerarea caracterului provizoriu și special al curatelei a apreciat că dispoziția

nr. 2385 din 25 noiembrie 2003 prin care s-a instituit curatela asupra

minorului a avut doar o durată determinată de 30 zile fiind emisă pentru

reprezentarea minorului în cadrul procedurii dezbaterii succesorale notariale,

respectiv pentru formularea declarației de acceptare a succesiunii sub

beneficiu de inventar, ca urmare a decesului tatălui minorului, după care,

efectele acestei dispoziții au încetat la data de 24 decembrie 2004. Având în

vedere că asupra minorului nu s-a instituit tutela, că mama copilului nu a fost

decăzută din drepturile părintești, în temeiul art. 105 C. fam., are calitate

de reprezentantă legală a acestuia, și prin urmare vocația de a formula cererea

de chemare în judecată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta SC M. SA București, criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivate din

încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 132, 129 - 131 C. fam.,

precum și pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În mod concret, prima

critică vizează interpretarea eronată dată de instanța de apel a dispoziției

prin care s-a instituit curatela asupra minorului, în sensul că deși este

corectă susținerea conform căreia mandatul curatorului este temporar și

special, totuși concluzia că efectele acesteia au încetat prin formularea

declarației de acceptare a succesiunii sub beneficiu de inventar nu este

conformă cu conținutul Dispoziției.

În această ordine de idei,

susține recurenta, dispoziția nr. 2385 începe să își producă efectele începând

cu data emiterii, respectiv 25 noiembrie 2004, trebuie să fie adusă la

îndeplinire în termen de 30 zile, conform prevederilor art. 5, după care își

încetează aplicabilitatea, iar potrivit art. 2 alin. (2) calitatea de curator

încetează doar după încheierea dezbaterii succesorale.

Deoarece această procedură

nu s-a finalizat, urmând să desfășoare pe cale judecătorească este evident că

mandatul curatorului este valabil până la încheierea dezbaterii succesorale,

măsura fiind instituită pentru protejarea intereselor minorului.

Prin cel de al doilea motiv

de recurs, hotărârea instanței de apel este criticată pentru motivele prevăzute

de art. 304 pct. 7, reproșul recurentei vizând existența unor motive

contradictorii, în sensul că deși s-a reținut că durata curatelei a fost

instituită pe o perioadă de 30 zile, respectiv 25 noiembrie 2004 – 24 decembrie

2004, curtea a apreciat că totuși mandatul curatorului a încetat la data de 14

decembrie 2004.

Ultimul motiv de recurs

critică hotărârea sub aspectul netemeiniciei pretențiilor formulate de

reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate, dispozițiilor art. 129 - 132, 152 lit. c) C.

fam., raportat la prevederile art. 68, 304 pct. 7 și 9, Curtea constată că

acesta este nefondat respingându-l ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

Astfel, în mod corect a

argumentat instanța de apel, în considerarea caracterului special și temporar

al curatelei, că această măsură a fost instituită prin dispoziția nr. 2385 din 25

noiembrie 2004 pentru reprezentarea minorului B.P.G. la acceptarea succesiunii

deschise prin decesul tatălui său, sub beneficiu de inventar, în cadrul

procedurii succesorale notariale, conform art. 1 și că o astfel de cerere a

fost formulată la data de 14 decembrie 2004, în acest mod apreciindu-se

încheiat mandatul curatorului. Chiar dacă mandatul persoane desemnate în

calitate de curator continuă și faza dezbaterii succesorale în fața instanței

de judecată, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 155 C. fam., conform

cărora în exercitarea funcției sale, curatorul aplică regulile mandatului

tocmai în considerarea condițiilor în care se dispune instituirea acestei

măsuri precum și a caracterului temporar și special al curatelei.

Din această perspectivă, în

mod justificat a apreciat și instanța de apel că în condițiile în care nu s-a

instituit tutela, ipoteză posibilă în cazul minorului lipsit de ocrotirea

părintească a ambilor părinți, iar mama nu a fost decăzută din drepturile

părintești, în temeiul dispozițiilor art. 105 C. fam., are vocația formulării

unei cereri de chemare în judecată pentru apărarea intereselor minorului.

Cu alte cuvinte, curatela ca

măsură specială a fost instituită pentru apărarea intereselor minorului în

cadrul dezbaterii succesorale, astfel că acțiunile care exced acestei sfere pot

fi formulate de mama minorului în virtutea calității sale de reprezentant

legal.

În concluzie, reținând că

instanța de apel a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale anterior

invocate, iar criticile recurentei sub aceste aspecte sunt nefondate, vor fi

respinse ca atare.

În privința ultimului motiv

de recurs referitor la netemeinicia pretențiilor formulate de reclamantă,

acesta nu va fi examinat fiind inutil și lipsit de interes juridic în

condițiile în care instanțele au analizat doar calitatea de reprezentant a

reclamantei și nu au pronunțat o soluție cu privire la fondul cauzei.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC M. SA București împotriva deciziei nr. 324 din 5 iunie 2006 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 42/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Tribunalul Galați la 23 martie 2005, reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând anularea decizie
ÎCCJ 2008-10-09
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2791/2008
Asupra perimării recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3908 din 27 septembrie 2005 pronunțată în Dosar nr. 1982/2005 al Tribunalului București, secția comercială, s-a adm
ÎCCJ 2008-10-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2856/2008
tă de instanța de fond susținând că excepția pe care s-a respins acțiunea reclamantei nu a fost pusă în discuția părților, iar, pe de altă parte instanța nu a luat în considerare aspectul că solicitarea anulării hotărârii A.G.A. a fost form
ÎCCJ 2010-12-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4359/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comerciala nr. 11141 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comerciala, s-a admis excepția lipsei de intere
ÎCCJ 2008-11-11
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3307/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 15311/3/2007 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC D.K.E. SA București a acț
Sursă