ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1148/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 9 octombrie 2002, la secția jurisdicțională, S.N. I.F. SA, sucursala Arad, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 406 din 17 septembrie 2002, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi din România, solicitând casarea hotărârii și menținerea deciziei de imputare emisă în cauză, nr. 81 din 2 iulie 2001, de S.N. I.F. SA. În motivarea recursului s-a susținut de recurentă că secția jurisdicțională a Curții de Conturi a făcut o greșită aplicare a art. 107 alin. (1) C. muncii, în cauză, decizia de imputare fiind corect emisă, în opinia recurentei, de aceasta, întrucât contestatoarea N.M.

nu mai îndeplinea funcția de director economic. în momentul emiterii actului administrativ, fiind încadrată economist principal în cadrul sucursalei Arad. Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că prin decizia nr. 406 din 17 septembrie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României, s-a admis recursul jurisdicțional declarat de recurenta-unitatea intimată, S.N. I.F. SA, sucursala Arad, împotriva sentinței nr. 27 din 15 mai 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Arad, în dosarul nr. 12/2002. Admiterea recursului s-a decis, întrucât, în mod greșit, Colegiul jurisdicțional Arad a admis excepția tardivității privind actul administrativ contestat, atâta timp, cât s-a admis excepția lipsei competenței emitentului deciziei de imputare, ceea ce împiedica discutarea oricărei alte excepții și judecarea pe fond.

Se mai reține de Curtea Supremă de Justiție că numita N.M. a îndeplinit funcția de director economic în cadrul sucursalei Arad a S.N. I.F. SA, fiind numită în funcție prin Ordinul nr. 118 din 29 iunie, al administratorului unic al S.N. I.F. SA. În perioada 17 – 31 iulie 2001, Biroul de Audit Intern al S.N. I.F. SA, a efectuat auditul intern la sucursala Arad a S.N. I.F. SA, verificare ce a vizat anul 2000 și primul semestru al anului 2001. Cu această ocazie s-au constatat fapte prejudiciabile pentru unitate, pentru suma de 50.095.700 lei achitată fără contraprestație, considerîndu-se că se fac răspunzători N.O., fost director, N.M., director economic, T.M., fost director tehnic, T.A., fost șef S.I.S.P.A., A.S., P.S., F.V.

și B.I., fost șef birou R.U.S.S.O. În baza actului de control, conducerea sucursalei arad, a emis decizia de imputare nr. 181 din 2 iulie 2001, prin care s-a imputat contestatorului suma de 4.537.713 lei. În baza actului de control, conducerea sucursalei Arad a S.N. I.F. SA Arad a emis decizia de imputare nr. 81 din 2 iulie 2001, prin care a imputat directorului economic N.M., suma de 19.871.314 lei, cotă parte din prejudiciul de 50.095.7000 lei. Împotriva acestei decizii de imputare, N.M. a formulat contestație adresată Judecătoriei Arad, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 7414/2001. Prin sentința civilă nr. 6100 din 11 octombrie 2001, această instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

Împotriva acestei sentințe, N.M. a formulat recurs, ce a constituit obiectul dosarului nr. 6106/R/2001 al Tribunalului Arad. Prin decizia nr. 1209/R din 14 decembrie 2001, secția civilă a Tribunalului Arad a admis recursul și ca urmare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Colegiului jurisdicțional Arad, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 12 din 4 februarie 2002. În cauză, s-au administrat probatorii cu înscrisuri, din analiza cărora, Colegiul jurisdicțional a reținut că decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor privitoare la competența de emitere, în același timp decizia fiind și tardiv emisă. Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs jurisdicțional de S.N.

I.F. SA, sucursala Arad, secția jurisdicțională a Curții de Conturi pronunțând decizia nr. 406 din 17 septembrie 2002, decizie atacată cu recurs în cauza de față. Recursul declarat în cauză este neîntemeiat și va fi respins. Așa cum în mod corect a constatat secția jurisdicțională a Curții de Conturi, ceea ce primează în cauză, este stabilirea dacă emiterea deciziei de imputație a fost făcută de organul competent, necompetența acestuia determinând anularea actului administrativ atacat ulterior, în raport cu soluționarea acestei excepții urmând a se stabili dacă decizia a fost emisă în termenul legal și dacă aceasta este întemeiată. Secția jurisdicțională a făcut corect aplicarea art. 107 alin. (1) din C. muncii.

În situația în care restituirea sumelor încasate pe nedrept, precum în situația plății despăgubirilor ce sunt datorate de conducătorul unității sau de alte persoane încadrate în muncă, de organul ierarhic superior, decizia se emite de acest organ ierarhic superior, chiar dacă persoana culpabilă nu se mai află în exercitarea funcției, în care a produs paguba. Deci, la data emiterii deciziei de imputare este necesar și suficient ca funcția să fi fost îndeplinită de persoana în cauză, la data producerii prejudiciului, fapt ce atrage obligativitatea ca decizia de imputare să fie emisă de organul ierarhic superior. Rezultă, deci, că decizia atacată este legală și temeinică, interpretarea art. 107 C. muncii, fiind făcută corect de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, astfel încât recursul declarat în cauză, va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N. I.F. SA, sucursala Arad, împotriva deciziei nr. 406 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.