ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1131/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de Societatea „I.F.” SA – Sucursala Arad

împotriva decizie 415 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi –

Secția Jurisdicțională.

La

apelul nominal nu s-au prezentat recurenta de Societatea „I.F.” SA – Sucursala

Arad precum și N.O. și Curtea de Conturi.

Procedura

completă.

Magistratul

asistent făcând referatul cauzei a arătat că s-a solicitat

judecarea cauzei în lipsă (fila 3 dosar recurs).

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.17 din 24.04.2002 Colegiul Jurisdicțional Arad a admis

contestația formulată de N.O. împotriva deciziei de imputare

nr.90/7.07.2001 emisă de de Societatea „I.F.” SA – Sucursala Arad a SC

”Societatea Națională„ București pentru suma de 91.773.361 lei,

reprezentând diferența de salariu, și a dispus anularea deciziei de

imputare.

Prima

instanță a reținut că N.O. a îndeplinit funcția de

director al sucursalei  în perioada 24 mai 1999, perioadă în care unui

număr de 67 de angajați li s-a acordat un preaviz de 15 zile și

nu de 30 de zile așa cum prevedeau dispozițiile legale, în acest mod

angajații fiind prejudiciați cu suma de 91.773.361 lei.

Această

sumă a fost imputată contestatorului

Curtea de Conturi Secția Jurisdicțională, prin

decizia nr.415 din 17 septembrie 2002 a admis recursul jurisdicțional declarat

de unitate a casat sentința atacată și a modificat-o în sensul

anulării deciziei de imputare pentru lipsa competenței emitentului.

Au fost menținute celelalte dispoziții.

Impotriva

acestei soluții a declarat recurs pârâta de Societatea „I.F.” SA – Sucursala

Arad, susținând în esență că întrucât la data

constatării pagubei, contestatorul nu mai deținea funcția de

director, în mod greșit Curtea de Conturi a considerat că conducerea

sucursalei nu era competentă de a emite decizia de imputare.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

art.41 din Legea nr.94/1992, republicată, Colegiul Jurisdicțional

judecă, în primă instanță, contestațiile introduse

împotriva actelor de imputație de către administratorii, gestionari,

contabili, precum și de către ceilalți salariați care au

participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate

persoanelor juridice prevăzute la art.18, în legătură cu

formarea administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale

statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea partimoniului

public și privat al statului și al unităților administrativ

teritoriale.

Este

vorba, desigur de pagube constatate cu ocazia controalelor efectuate potrivit competenței

de organele Curții de Conturi, iar nu de pagube stabilite de organele

proprii ale persoanelor juridice de drept privat.

Cum

în  cauză, pretinsa pagubă ce formează obiectul

contestației formulate de N.O., nu au fost stabilite de organele de

control ale Curții de Conturi conform art.17 și 18 din Legea

nr.94/1992, în mod greșit Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi

Arad și apoi Secția Jurisdicțională s-au considerat

competente și au procedat la soluționarea în fond a pricinii.

In

consecință, în baza art.158 alin.3 și art.312 alin.2 din Codul

de procedură civilă se va dispune admiterea recursului casarea

deciziei atacate precum și a sentinței nr.12 din 20 decembrie 1999 a

Colegiului Jurisdicțional Arad cu trimiterea cauzei spre competentă

soluționare, conform art.2 lit.”b

1

”, la Tribunalul Arad,

Secția Conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de de Societatea „I.F.” SA – Sucursala Arad împotriva decizie

415 din 17 septembrie 2002 a Curții de Conturi – Secția

Jurisdicțională.

Casează

decizia atacată și sentința nr.17 din 24 aprilie 2002 a

Colegiului Jurisdicțional Arad.

Trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Arad, Secția

Conflicte de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 martie 2003.